PASARI DIN ROMANIA

joi, 13 martie 2014

DREPNEA MARE , Tachymarptis melba

O drepnea mai speciala, patrunsa din sudul Europei odata cu influentele curentilor calzi mediteraneeni care ajung uneori pana in Oltenia. S-a semnalat si in alte zone ale tarii dar eu am vazut-o doar in stancariile de calcar din nordul Olteniei.

In limba noastra a primit numele de "mare" fiind o drepnea mai masiva, mai lunga, cu o anvergura a aripilor mai mare decat drepneaua neagra. In alte limbi a primit denumirea de drepnea "regala" tot datorita acestei caracteristici. In engleza, in germana si probabil si in alte limbi se numeste drepnea ''alpina" - o denumire corecta ce face referire la habitatul ei tipic. E o drepnea a muntilor sudici inalti ai Europei, din Pirinei, Alpi pana in Grecia, Turcia si mai departe spre Himalaya in Asia. La noi are cateva patrunderi, nu prea dese, in cheile stancoase ale Carpatilor. In sfarsit, in limba franceza se mai numeste si drepnea "cu abdomenul alb", o caracteristica vizibila in zborul ei mereu inalt, lasand la vedere doar partea inferioara.

Acest caracter al pantecului alb este cel mai pregnant, cel al marimii comparative cu drepneaua neagra e mai subtil. Cu atat mai mult cu cat cele doua specii nu zboara niciodata impreuna ca sa poti sa faci diferenta. Desi zboara la inaltime foarte mare totusi se vede albul ce-i cuprinde nu numai burta dar si gusa, avand totusi un colier negru intre cele doua zone.

Cu burta asa alba ar semana in zbor cu lastunul sau cu randunica, totusi marimea ei fata de aceste pasari precum si forma aripilor nu te lasa sa te inseli. Aripile sunt deseori in viteza foarte curbate, ca o secera, dealtfel cuvantul "drepnea" din limba romana vine dintr-un cuvant antic latin folosit pentru aceste pasari si provenind dintr-un nume al secerii. Aripile ei au o forma prelunga si indoita ca o secera.

Capul il are mic cu un cioc larg ce-i permite sa prinda insecte in zbor. Culoarea de deasupra se vede tot neagra, de fapt privita de-aproape e un gri inchis.

Cuibareste si vietuieste in colonie. Cuibul si-l procura in fisurile peretilor foarte inalti si aproape verticali de stanca si e important pentru ea ca aceste chei stancoase sa fie strabatute de curenti calzi, sa fie chei insorite, nu umbroase si reci.

E o pasare sudica, pretentioasa la conditiile de cuibarit, la abundenta de hrana si deocamdata la noi se gaseste in numar mic.

Ca si cealalta drepnea are piciorusele foarte scurte, care nu o ajuta deloc pe sol in schimb o ajuta perfect la prinderea pe peretii verticali de stanca. E o pasare a dimensiunii verticale, privirea trebuie sa-ti fie indreptata cat mai sus cu putinta pentru a o zari si admira in escapadele ei viforoase dupa insecte. Mereu in miscare, mereu in zbor, oamenii de stiinta o studiaza cu mirare crescanda. Ultimele experimente au certificat ceea ce pana atunci erau doar observatii si intuitii. Drepneaua mare poate sa zboare si 6 luni la rand fara nicio stationare. Raman inca multe semne de intrebare si anume cum si cand doarme, cum reuseste sa pluteasca, sa zboare noaptea la mari altitudini fara sa permita curentilor aleatori de aer s-o indeparteze de locul sau de cuib si multe altele. Pare o adevarata minune a naturii, desi expresia aceasta e aproape un pleonasm, natura insasi fiind o "minune" asupra careia avem destul de putine si superficiale explicatii.

Drepneaua mare e o pasare fidela perechii ei pe viata si atasata de locul ei de cuibarit descoperit cu greu prin labirintul muntilor stancosi.

O pasare strict migratoare, migreaza departe, tocmai in sudul Africii si migreaza devreme. Totusi in muntii calzi ai Olteniei era inca prezenta in prima saptamana din septembrie, din pacate timpul nu mi-a permis sa observ in ce data exacta au disparut spre tarile calde.

22 iulie 2023, un stol mare de cca 30 drepnele mari in total, in acea zona de stancarie.

CIOCARLIA DE PADURE, Lullula arborea

Nu in fiecare zi te intalnesti cu ciocarlia de padure si nu in fiecare zi e soare si frumos.

S-a intamplat ca intalnirea mea pe anul acesta cu ciocarlia de padure sa fie intr-o zi ploioasa, in culori gri si triste. Departe de a se lasa influentat de aceste impresii subiective, probabil strict omenesti, un mascul de ciocarlie de padure isi canta bucuria vietii in plin ropot de ploaie. Daca peisajul vazut prin geamul siroind al masinii era dezolant, cantecul micii pasarele a inviorat dintr-odata tot tabloul, l-a facut sa prinda viata si farmec.

Nici suportul ales de ciocarlie nu era din cele mai minunate, un cablu incarcat de stropi de ploaie , pe marginea drumului, la iesirea din padure. Ciocarlia de padure incerca parca sa-si multumeasca autorii numelui sau care i-au stabilit drept habitat padurea desi ciocarliile sunt mai curand pasari ale spatiilor largi deschise. Ca sa nu-i supere nici pe unii nici pe altii ciocarlia "mea" isi alesese ca loc de cantec si vietuire liziera unei paduri de stejar din zona de dealuri a Olteniei. La stanga ei padurea maiestuoasa si intunecata cu arbori batrani, la dreapta campul nesfarsit de culturi agricole. Zona de imbinare intre cele doua tipuri de habitat era plina de abusti si tufisuri inca nehotarati daca s-o ia spre cer dupa padure sau sa ramana pitici ca ierburile campului. Si campul si padurea pareau acum insa zone lacustre, largi balti se rasfatau sub cerul mohorat care le asigura vremelnica lor existenta.

Ciocarlia de padure avea mult chef de cantat, dar fara mine ca spectator. Cum incercam sa cuceresc cativa pasi in fata, cum isi inceta cantecul sau chiar zbura in aratura noroioasa. Nu prea departe zbura, ma pandea probabil de dupa vreun bolovan sa eliberez locul si sa-si poata relua trilurile atat de caracteristice. Are un cantec foarte placut, mai dulce si mai limpede decat cel al ciocarliei de camp .

Am incercat de doua ori sa ma apropii la pas de ea dar se vedea cum intra in alerta si isi ia startul spre sol. Apa curgea din cer si peste mine si peste ea, din cand in cand isi oprea cantatul ca sa se scuture de apa.

Nu e prima specie de pasare pe care o vad atat de dornica de cantat in ploaie, sunt mai multe cele care combina bucuria unei bai cu trilurile.

Am incercat sa ma apropii de ea si din masina daca am vazut ca pe jos nu merge. Handicapul distantei era agravat si de luminozitatea foarte scazuta astfel ca tanjeam dupa o apropiere mai mare si credeam ca pot sa o pacalesc cumva si sa ma lase sa-i ascult concertul pe un loc mai in fata. Din pacate am pierdut prea mult timp cu pozele si n-am mai prins decat foarte putin din trilurile ei, tocmai cand s-a oprit precauta. Nici cu masina nu am facut treaba buna caci oprirea ei chiar in fata a speriat-o. Am vazut-o in mijlocul araturii cum ma pandeste si arde de nerabdare sa plec pentru a-si putea continua manifestarea de bucurie si i-am indeplinit dorinta. Sper sa o prind altadata mai bine.

Seamana destul de mult cu ciocarlia de camp dar e ceva mai micuta si pare mai rotunda, nu are acel aspect prelungit. Coada ei mai scurta ii da aceasta silueta, in linii mari e cam cat o vrabie nu asa marisoara ca ciocarlia de camp. Are o spranceana alba la ochi care in conditii de luminozitate buna se vede destul de clar.

La aripa are un "model" caracteristic la margine, o alternanta de negru, alb si iar negru, ca niste pete pe bordura aripii. In zbor albul devine o dunguta transversala pe aripa.Are si ea un mic mot pe cap pe care si-l ridica atunci cand canta, atunci cand e in alerta sau in orice alta imprejurare mai doreste. Deseori sta insa cu creasta culcata astfel ca nici nu realizezi ca poseda si asa ceva. Dupa cum am mai spus cantecul difera destul de clar de cel al ciocarliei de camp. Desi silabele par asemanatoare, tonul , vocea cu care sunt cantate e altfel.
In ploaie sub cerul gri toate culorile naturii par gri. Dar culoarea ciocarliei este bruna, culoarea pamantului, cu tonuri roscate pe spate spre coada. Este un penaj estompat, imprumuta culoarea mediului din jurul ei astfel ca se face nevazuta si in mijlocul campului arat, si la baza ierburilor si tufisurilor. Acolo si cuibareste, pe sol, unde se face "una cu pamantul" la culoare, imposibil de descoperit. In general duce o viata foarte discreta, singurele ei momente de spectacol fiind cele legate de cantecul de primavara-vara. Canta si ea deseori zburand vertical in aer, in felul specific ciocarliilor. In general migreaza dar se intorc devreme, in primele zile de martie. Nu migreaza departe ci doar spre sudul Europei.