PRESURA DE STUF, Emberiza schoeniclus

PRESURA DE STUF, Emberiza schoeniclus

        De departe o poti confunda cu o vrabie. Asta doar daca flutura repede prin fata ochilor si zaresti in graba o pasare maronie striata, cam de marimea aceasta familiara.

       Ar fi ea cam cat o vrabiuta dar pare mai voinica. Daca o vezi in penaj de iarna pare o "vrabie" bine imbracata intr-un paltonas de puf, cu o caciulita eleganta neagra in cap si cu un guler alb in jurul gatului.

      Pe sub penele striate in brun si roscat ghicesti un strat gros de puf care ii da curaj sa infrunte zapada si gheata asternuta pe ape si de-a lungul lor. Or fi acestea presurile "noastre" de stuf care au indraznit sa ramana peste iarna sau or fi presuri de stuf venite din nordul inghetat sa-si caute supravietuirea in stufarisurile mai putin incatusate de ger de la noi?

        O pasare a vegetatiei palustre,a intinderilor de stuf. Cu cat acestea sunt mai mari cuprinzand lacuri, balti si paraie cu atat cresc si sansele de a vedea acesta presura frumoasa . Cel mai caracteristic habitat al ei la noi in tara este Delta Dunarii. Dar nu cere neaparat numai largi imparatii de trestie si ape, se multumeste si cu zone umede mai mici, astfel ca poate fi intalnita in toata tara la locul potrivit. 

      Acum pe iarna presurile din poze se multumeau cu un mic paraias curgator care in dreptul unei meandre mai lenese se lasase invadat de vegetatie. 

       Foarte vioaie si harnice, umblau pe gheata, prin zapada, cercetau fiecare ungher al malului , fiecare petec de vegetatie .

     Frigul muscator poate fi invins doar cu hrana multa, puful gros nu e suficient fara focul interior al caloriilor asigurate de hrana. 

Oricat de bine echipate pentru iarna ni s-ar parea pasarile bine imbracate in puf, cum sunt presurile sau pasarile de apa gen gaste, rate salbatice,  plapumita de fulgi e insuficienta fara hrana adecvata si continua. Stoluri intregi o pornesc spre sud fugind de teroarea pe care o aduce combinatia aceasta de temperatura scazuta cu pierderea surselor de hrana sub cruste de gheata sau cuverturi groase de nea. 

      Cine stie de unde se calatorise acest grup de presuri de stuf pana la micutul dar salvatorul paraias ... Datorita catorva mici cascade mai avea ochiuri de apa dezghetata.Seminte sau insecte mici si nevazute pentru mine erau adunate in graba de presurile rotunjoare si dragute.

       Erau un grup de 5-6 cei care descoperisera mica comoara. Se puteau vedea bine diferentele dintre masculi si femele. Nu stiu daca nu cumva nu am trecut la "femele" si ceva masculi tineri care isi innegresc barbitele mai tarziu in primavara. De fapt si masculul adult are un penaj de primavara-vara mult mai negru pe cap si obraz, ca o masca intens neagra. Iarna acest negru exista dar este mai estompat. Pe obraz se vad marcate doua dungi albe pe care le au si femelele. Acestea au insa partea de sub cioc alba pe cand masculii neagra. Si femelele sunt frumos desenate, dungile acelea albe le dau un aer elegant. In zbor se vad penele exterioare de la coada de culoare alba, ca un fel de tiv lateral al cozii destul de lungi dealtfel. Pe la aripi penele vireaza spre rosu in timp ce spatele e in linii mari cafeniu striat.

       Pe masura ce se apropie perioada cuibaritului capul masculului se face mai negru. Acum, la sfarsit de februarie, apele sunt dezghetate in masura mult mai mare si grupurile pleaca oriunde vor ele, la vederea oamenilor sau nu. Se duc mai adanc spre stufarisuri ca sa-si caute loc de cuib. Cuibul si-l fac la sol sau la inaltime mica, in vegetatia de pe ape. Probabil ca Delta Dunarii va rasuna in curand de cantecul placut al barbatusului de presura de stuf. Pe restul lacurilor din tara se vor aseza si acolo perechi si cu putin noroc si multa preumblare vom avea sansa sa ascultam acest cantec si fara a ne pierde cu vreo lotca in adancul plaurilor de la varsarea Dunarii in mare.

   

Decembrie 2017

februarie 2019

decembrie 2019

nov.2020

febr.2021, Oltenia

24 dec. 2021

12 martie 2022

9 noiembrie 2023

GASCA DE SEMANATURA - Anser fabalis

        O pagina mai scurta despre gasca de semanatura, asa cum a fost si intalnirea mea cu aceasta pasare. Un oaspete rar de iarna la noi, o aparitie neasteptata pentru mine. Nu stiu cand si daca se va mai repeta. 

           Le-am vazut de departe, au venit in zbor dintr-o data si s-au asezat pe marginea malului inghetat al lacului ce lasa vederii doar o fasie subtire de apa. 

Probabil veneau de la camp insetate, pentru o scurta pauza, era abia pranzul. Cum lacul era plin de lebede albe prima impresie ca marime si anvergura impunatoare la aripi a fost aceea a unor lebede negre, specie insa inexistenta in salbaticia tarii noastre.Nu erau nici lebede, nici complet negre insa aceasta a fost prima impresie din zare in ceea ce priveste culoarea si categoria de marime. E mai mica decat lebada dar la fel de mare ca gasca de vara, cea mai mare gasca salbatica. Ca talie sunt foarte apropiate, desi se pare ca cea de vara o intrece cu putin pe cea de seamanatura la greutate. Am vazut gasca de vara pe tot felul de conditii vitrege, distanta mare, ploaie, burnita, ceata, intotdeauna da impresia de pasare gri , iar albul de sub aripa, cel de la coada si de pe conturul penelor accentueaza impresia de culoare deschisa. La gasca de semanatura e invers. Nu e o pasare neagra, dar cenusiul inchis de pe cap si gat, obscurul aproape uniform al aripilor si pe deasupra si pe dedesubt dau aceasta senzatie de pasare de culoare foarte inchisa, aproape negru. Partea alba din dreptul tartitei, prezenta si la gasca de semanatura doar puncteaza si accentueaza aceasta senzatie de gasca neagra. 

       Pareau sa fie linistite si sa-mi promita o sedere mai lunga pe malul lacului astfel incat sa ma pot apropia de ele. Nu se punea (inca) problema sa se sperie de mine caci erau departe. In timp ce le incadram am observat cum vine deodata un caine hoinar si sare la ele sa le alunge astfel ca aparatul nu a mai surprins decat acest moment, al fugii lor pe gheata de agresiunea cainelui. Pacat! au zburat mai departe spre sud, spre Dunare sau spre luncile ei dintre lac si apa in locuri ferite. 

       Putine gaste de semanatura aleg sa-si petreaca iarna la noi in Romania. Marea lor majoritate se duce in vestul Europei pe campiile umede ale Europei Centrale si la Marea Nordului. Sunt pasari care cuibaresc in tundra si taigaua din nordul Eurasiei, cele mai multe in Siberia, de unde se impart in doua mari grupe de iernare - una spre Europa si alta spre China si Japonia. In zona de cuibarire cauta si ocupa intinderile imense de mlastini, margini de lacuri, turbarii si alte alternante de verde si umiditate din zona tundrei. Aceeasi alternanta o cauta si in zonele de iernare, verdele pamanturilor cultivate sau cu ierburi salbatice din apropierea luciului de apa. Estul Europei, inclusiv tara noastra, e in general evitat, datorita severitatii ingheturilor din zona. Occidentul si Europa Centrala au ierni mult mai blande, influenta oceanica franand inghetul sever al apelor si ierburilor prezent in zona de est

       Aparitia ei ocazionala in tara noastra se pare ca are loc mai mult pe partea de vest a Romaniei, grupuri de indivizi desprinsi de cardurile cele mari din Europa Centrala si de Vest. Dar nu e exclus sa apara gaste de semanatura oriunde gaseste locuri prielnice. Firea ei gregara o face insa sa prefere iernarea in grupuri mari si mai putin ratacirea spre est de-a lungul Dunarii. 

      Deocamdata ma multumesc cu acesta scurta intalnire frumoasa dar nu pot sa-mi retin speranta de a o revedea, poate iarna viitoare caci acum e posibil sa nu prea mai intarzie pe la noi mult timp. Sper ca acesta pagina dedicata ei sa se imbogateasca in viitor cu o noua intalnire si cu noi poze, mai variate si cu putin noroc, mai apropiate.

2019, febr. Dobrogea