PITIGOI DE BRADET, Periparus ater

PITIGOI DE BRADET, Periparus ater

juvenil

        Si padurile de munte inalt isi au pitigoii lor caracteristici, cam trei specii la numar, pitigoiul motat, pitigoiul de munte si pitigoiul de bradet. Dintre acestia, ultimul dintre ei, deci chiar pitigoiul de bradet din titlu, mi s-a parut cel mai raspandit si mai comun prin padurile noastre de brazi de la munte. 

       Cu putina asteptare si atentie la orice miscare vioaie prin cetina deasa mergi la sigur si dai cu ochii de aceasta pasare draguta si energica.

       Seamana foarte mult cu pitigoiul  mare la desenul penajului doar ca e mai mic si nu e galben cu verde ci un fel de cenusiu cu alb-rozaliu-crem pe abdomen. Are si o pata alba mare pe ceafa, destul de vizibila cand sta cu spatele. 

       Ai ocazia sa-l vezi si cu spatele si cu fata si din toate directiile intrucat e un mare gimnast printre crengute cautand numai el stie si vede ce prin perdeaua de cetina. 

       De vazut e mai usor dar de fotografiat e mai greu cu perdelele acestea de brad dese si umbroase, Cand si cand ii mai prinzi in lumina un ochisor stralucitor printre acele de rasinoase.

      Cu norc sau mai bine zis cu rabdare trebuie sa astepti secunda de aur in care sta pe vreun varf de brad si daca nu  folosesti clipa, gata, a zburat....si te lasa pe data viitoare. 

      Acea data viitoare poate fi vara la munte dar si iarna prin padurile sau parcurile de la ses. Nu e o pasare migratoare si in general nu-si paraseste nici muntele intotdeauna ci doar cand e vreme prea grea acolo. Uneori la noi in tara mai sosesc si pitigoi de bradet din nordul Europei cand iernile sunt prea grele sau rezervele de seminte de conifere prea slabe.

       Cuib de pitigoi de bradet nu am vazut inca dar am citit ca si-l face in scorburi mititele gasite de el prin padurea de brad si pretuite ca o adevarata comoara. Daca nu gaseste foloseste orice alta nisa si aici e foarte inventiv si adaptabil. Isi amenajeaza un locsor intre doua pietre care ii tin adapost, foloseste gaurele de-ale soriceilor de camp sau alte rozatoare, veverite de ex.,cuiburi vechi ale unor pasari mai mari care ingramadesc multe crengi si crengute unde isi face si el un locsor mititel, ca si el dealtfel. Acolo depune o data pe an un numar de circa 10 oua, pot fi si 8, pot fi si 11. Puii si-i creste cu harnicia caracteristica tuturor pitigoilor, prinzand multe minuscule insecte. Iarna trece si pe seminte. Spre toamna se mai strange si in grupuri mai mari, altfel sta solitar sau in pereche 

      Cand coboara iarna la ses, daca are de ales prefera tot coniferele, mai ales prin parcuri sau in anumite zone plantate de om cu brazi si alte specii de rasinoase. Astfel ca isi merita pe deplin numele de pitigoi de bradet.

14 octombrie 2023

23.10.2023

PITIGOI DE LIVADA - Poecile lugubris

       Un tip de pitigoi specific arealului balcanic si levantin, aflat insa in expansiune spre nord , adica in teritoriul tarii noastre. Daca la inceput era vazut mai des in partea de sud a tarii acum poate fi intalnit si in Transilvania, posibil si in Moldova.

         E inca o aparitie rara, mai ales comparativ cu celelalte tipuri de pitigoi dar poti sa ai norocul sa-l intalnesti oriunde, in paduri de foioase. I se mai spune si de livada intrucat prefera padurile sau livezile mai rare, bine insorite, asemanatoare cumva spatiului sau sudic. Nu e un pitigoi al padurilor dese si intunecate, foarte umede si racoroase. 

       Mie mi-a atras atentia prin sunet, avea niste strigate de chemare cumva ragusite , mai aspre, ceva nemaiauzit la celelalte tipuri de pitigoi. Erau chiar la marginea padurii la poalele Parangului in acea zona unde inca mai sunt terenurile oamenilor intercalate ca un fel de poienite, fie cu pomi fructiferi, fie cu vie de camp, fie cu faneata de cosit. Insa toate aceste terenuri sunt foarte rar vizitate de oameni si sunt intercalate in padurea propriu-zisa. 
 

Chiar si o mlastina cu stufaris se afla acolo, deci practic o varietate de vegetatie si de tip punctual de habitat.

       Prin copacii respectiv, cred ca un frasin si un cires salbatic, se strigau o pereche de pitigoi din acestia de livada si zburau de la o creanga la alta.

 Nu prea se invarteau in sus si in jos ca ceilalti pitigoi, mai curand zburau drept de pe o ramura pe alta, si stateau destul de grupat, unul langa celalalt. Intr-adevar, am citit ca pitigoiul de livada e cel mai putin "acrobat" din neamul lui.

       La culoare e gri cu negru, seamana cu pitigoiul sur si de munte din acest punct de vedere doar ca are o barbita mult mai lata, in forma de evantai larg deschis sub cioc..

 Eu nu am observat nici o diferenta in penajul celor doua exemplare, e foarte posibil sa fi fost femela si barbatus, nu exista nici o diferenta morfologica intre sexe. Ca marime e mai mare decat pitigoiul sur, aproape cat cel mare.Totusi e o pasaruica mica si penajul lui gri intunecat cu negru il micsoreaza optic parca si mai mult pe cand galbenul pitigoiului mare amplifica. 

       In alte limbi sau in denumirea stiintifica se si face referire la acest gri mai intunecat al lui de pe corp, pare mai "sumbru", totusi e o treapta de nuanta foarte mica. Mie ideea ce intunecare mi-o dadea chiar atmosfera din ziua in care i-am vazut si nu penajul lor. Era o zi de iarna neguroasa, nori grei de vreme inchisa.

       Ciocul il are negru, piciorusele de asemenea de un gri inchis. totul pare armonizat in gama aceasta de griuri in ton inchis si deschis, spre alb pe abdomen, si negru in proportii generoase pe cap si pe sub cioc. 

       E o pasare insectivora, iarna mai supravietuieste si pe seminte ca si ceilalti pitigoi. Nu migreaza.

       O pasare foarte frumusica si interesanta, mai ales ca e musafir din zonele sudice ale Europei care timid dar sigur isi face un loc tot mai sigur in avifauna tarii noastre.

      

sfarsit de decembrie, Podisul Getic, tot doua exemplare, probabil o pereche