PASARI DIN ROMANIA

BARZA DE TOAMNA, IARNA

Ma intorceam sambata, 16 noiembrie, de la lacul Bistret de la Dunare, pe Jiu in sus. Nu cu barca, cu masina prin campuri si sate. De-o parte raul albastru intre maluri de nisip, de alta apusul de soare.

Peisaj de vis, dar nu si de fantezie. Si totusi, o barza alba frumoasa si sigura pe sine contrazicea timpul si realitatea intr-un cuib. Venise de la camp si se pregatea sa se culce. Nu-i pasa ca e noiembrie, nu-i pasa ca maine-poimaine vine iarna.

Dupa ce am crezut mai intai ca visez, dupa ce am crezut mai apoi ca e o barza de teracota urcata sus pe stalp de niste oameni sugubeti, m-am convins cu ochii mei ca barza era cat se poate de reala. Intorcea capul, vantul ii zburlea penele din gusa, era frumoasa si vie. Frana langa sant, stop foto.

Stop langa mine femeile satului iesite la poarta sa-mi spuna povestea berzei... Nu ca nu le-as fi intrebat...O femeie mi-a confirmat ca e cat se poate de sanatoasa, de normala, dar ca s-a pierdut de card si a ramas acasa.

Dar nu acea femeie era adevarata responsabila a berzelor in satul de langa Jiu. A venit in sfarsit tanti Maria Boboc si mi-a spus intreaga poveste. E al doilea an cand se pregateste sa ingrijeasca peste iarna un boboc ratacit de barza. Anul trecut a ramas tot asa, in acelasi cuib, o alta barza, tot un juvenil. Cand a venit iarna grea si nu a mai gasit de mancare a luat-o la ea tanti Maria cu nume predestinat Boboc si a iernat-o frumos si indestulat in ograda curcanilor ei. Frumoasa ograda, cu un loc mare ingradit pentru curcani grasi si rotati. A stat acolo barza toata iarna si a mancat impreuna cu curcanii. Au ingrijit-o toti ai casei. Cu un zambet larg de bucurie asculta povestea si o fetita ajutor de nadejde, probabil o nepoata din familia Boboc.

Cand a venit primavara, musafira de iarna a zburat cu berzele ei si dusa a fost. Tanti Maria avea o nostalgie si un regret ca nu o insemnase cumva ca sa o mai cunoasca, sa o mai revada. I-ar fi trebuit un inelus de ornitolog profesionist. Stia multe despre berze, ca un adevarat ornitolog, a facut chiar o observatie interesanta pe care o cam intuisem si eu in ultimii ani. Zicea ca e al doilea an la rand in care un pui de barza nu prinde migratia intrucat acum berzele fac 4-5 pui si nu 2-3 ca mai inainte si mai ramane cate un pui nealimentat si pierde cursa spre tarile calde.
Pentru iarna care va veni zicea ca e pregatita cu ograda curcanilor sa creasca si acest juvenil de barza, dar deocamdata acesta nu are nevoie de serviciile ei. Zboara la camp, la apa, e in perfecta stare si nu poate fi prins, si nici nu ar fi motive deocamdata sa fie prins.

Adevarul e ca la 16 noiembrie inca tine o vreme calda si blanda, mai ales in Lunca Dunarii. In Craiova era mai frig dar acolo in sudul Doljului, langa lac, Dunare si Jiu batea un soare fierbinte chiar, incalzea obraji, floricele plapande , fluturi si libelule.

Ii multumesc lui tanti Maria Boboc pentru speranta berzei de a trece cu bine prin iarna. Ii multumesc pentru grija si iubirea ei de pasari, iubire adevarata, palpabila, concreta, practica. Mi-a facut o reala placere sa stau de vorba cu dumneaei, sa-mi spuna povestea berzei de anul trecut iernata printre curcani si povestea puiului de barza care nu a putut sa creasca mare la timp ca sa prinda startul spre Africa. Mi-a placut faptul ca a dat o explicatie destul de pertinenta pentru acest caz. Si eu am observat anul acesta, in timp ce mergeam spre Braila de-a lungul Dunarii, zeci si zeci, poate sute de cuiburi de barza cu minim 4 pui, deseori 5.

Mi-a ramas totusi un semn de intrebare. De ce o barza din acelasi cuib sa fi ramas iar peste iarna in al doilea an consecutiv? Tanti Maria stia clar ca nu e barza de anul trecut, ca barza ramasa anul acesta e un pui eclozat in primavara, ajuns acum juvenil..Hmm, ciudat...deci o pereche de berze isi lasa doi ani la rand un pui acasa peste iarna. Sunt acestia pionierii unui nou comportament, barza care incearca si varianta iernarii in Romania?

Mai in gluma eu cred ca barza de toamna-iarna de anul trecut a povestit la rude in primavara ce frumos a iernat ea la tanti Maria in ograda de curcani si anul acesta s-a mai inscris o barza, de incercare, la iernarea la curte, la pensiunea agroturistica. Mai in serios cred ca perechea de berze din cuibul respectiv isi da toata silinta sa creasca cate 5 pui dupa noua moda dar mereu ii ramane un Praslea mai intarziat. Are altcineva o explicatie si mai serioasa?

GRAUR (1), Sturnus vulgaris

E vremea lor acum...Sau poate deja a trecut? In fiecare toamna se aduna in stoluri mari si haladuiesc pe campuri. In fiecare toamna un stol isi aseaza cartierul de noapte in oras pe langa blocul meu si innegresc un plop cu penajul lor intunecat. Cum rasare soarele isi dezmortesc putin aripile cu un cantec galagios de bucurie si pleaca spre campuri.

Oamenii de la sate il cunosc pe nume si pe infatisare si nu prea il tin drag.

Au impresia ca le mai ciupe din recolta pentru vin si pun tot felul de mascarici si carpe colorate prin vii pe post de sperietori. Eheei, demult au invatat pasarile sa se joace pe palaria acestor mutunachi de paie si sa nu le pese de nimic. Alteori satenii mai imita sunete de pusca batand in tot felul de cratiti sparte si parca parca atunci reactioneaza si stolul si se muta pe la vecin. Personal nu stiu si nu prea cred sa faca asa mari pagube spun doar ca la sate nu sunt prea simpatizati. La orase nu sunt prea cunoscuti desi se afla si acolo destul de multi, prin parc sau toamna in stol. Chiar ma intreba cineva deunazi ce poate sa fie aceea o pasare neagra cu buline. Raspunsul e simplu. O pasare neagra cu buline in avifauna tarii noastre se cheama "graur".

Si totusi penajul ei negru cu buline e putin schimbator in primavara fata de toamna iarna. Cel mai frumos e primavara. Atunci capata tot felul de irizatii de la verde spre violet, un joc de ape incrustat in penajul negru cu stropi albi.

Toamna e negru mat cu buline albe destul de clare. Mai exista o faza intermediara si mai inselatoare. Prin august stolurile de grauri sunt de culoare maron.

E multimea de juvenili imbracati in penaj cafeniu, daca nu cunosti asta ai putea jura ca e o alta pasare.

Treptat treptat, incepand cu partea inferioara ,trec si ei la culoarea neagra astfel ca la sfarsitul toamnei sunt toti negri cu picaturi albe.

Chiar daca e atat de vizibil in toamna tarzie graurul e o pasare migratoare.

Doar ca migreaza printre ultimii si vine printre primii. In perioada migratiei se aduna in stoluri uriase si par sa danseze pe cer intr-un zbor sincronizat si spectaculos.

Cand sosesc iar in tara, pe la sfarsitul lui februarie, sunt foarte galagiosi. E un ciripit sonor dar foarte placut cu atat mai mult cu cat pare sa aduca primavara.

Masculii se intrec in tot felul de cantari si nu se dau in laturi de la imitarea altor pasari. Sunt foarte inovatori in compozitiile lor. Dealtfel in general sunt pasari foarte inteligente si foarte folositoare as zice avand in vedere cate insecte si larve daunatoare aduna de pe campuri. Cum vin primavara se aseaza pe araturile proaspete sau pe pajistile umezi si aduna neincetat insecte cu ciocurile lor destul de lungi si ascutite. Primavara si vara sunt aproape exclusiv insectivori. Doar toamna cand insectele amortesc in hibernare se mai uita si la fructe, struguri in general. E adevarat ca si primavara mai ciupesc asa de gust din cirese.

Cuibul si-l fac in scorburi, in general de copaci. Pot fi copacii si in padure dar si in parcuri sau sate. Copacii trebuie sa fie insa inalti si batrani cu scorburi adecvate. I-am vazut si cuibarind in malurile de pamant , ocupau galerii ale prigoriilor sau ca si ale prigoriilor. Poate le-ar place sa cuibareasca in colonie dar cum scorburile nu sunt multe laolalta cuibaresc separat, pe pereche. Dealtfel toata primavara si vara stau pe pereche si familie doar la inceputul lui martie cand vin si incepand din august inspre iarna, doar atunci se aduna in stoluri. Stoluri in general mari, le place sa fie cat mai multi, zeci si sute de indivizi, uneori mii.

Cei care veneau sa doarma pe langa blocul meu au plecat de vreo doua saptamani. Nu cred ca pe vremea asta asa blanda au plecat spre tarile calde, cred ca si-au mutat locul pur si simplu. Sau poate chiar au plecat spre sud?

15 februarie 2014, unul sau doi grauri intr-un stol de cocosari in Lunca Dunarii, Oltenia.

Cantec de graur, martie 2014

2014, am incercat sa urmaresc, pe cat posibil, calendarul de migratie al graurilor in Oltenia. Stolurile cele mari si multe, vizibile deseori in octombrie, au cam disparut in primele sapatamani din noiembrie. Sporadic insa am vazut grupuri mai mici de pana in 10 exemplare (adulti dar si multi juvenili cu cap maron) pana tarziu in sfarsit de decembrie. Mai jos, un grup de 10 grauri la Rast, zona inundabila (unde am vazut graur si anul trecut prin februarie, doua exemplare amestecate intr-un stol de cocosari).

In 28 februarie am calatorit mai mult de 300 km in sudul Olteniei si m-am intalnit cu un singur stol mai mare, de cca 100 indivizi, pe camp si cu ceva grauri razleti, cca 6-7 intr-un sat. Incepusera sa soseasca dar mai erau inca multi de venit. Iernile si le petrec in spatiul mediteraneean, dar si in tarile de la coasta atlantica unde iernile sunt blande, fara zapezi mari si fara ingheturi prelungite.
O observatie foarte interesanta, 24 ianuarie 2016, intr-o perioada de ger maxim si zapada mare in toata Oltenia, un stol urias de cca 500 de grauri au poposit in oras, in Craiova. Nu cunosc exact provenienta lor, deocamdata am doar ipoteze despre ei - pot fi stranse in oras grupurile razlete de pe campuri sau poate fi un stol format pe arii mai largi, fie dinspre nord-est goniti de ger, fie dintre cei care migreaza in Balcani si in zonele mediteraneene si care incep sa se intoarca.

19.02.2016, mai multe grupuri de cate 10 - 20 grauri, in zona de dealuri a Gorjului. Cu cateva zile mai inainte, in cursul unei excursii de cateva sute de kilometri spre Olt si Valcea in preajma Oltului nu am observat niciun graur.

Primavara 2016, graur la cuib

Ritual de curtare, a doua ponta, inceput de iunie. Un graur mascul etaleaza femelelor o dubla oferta, atat hrana cat mai ales cuib, galeria unor prigorii. Rabdator, asteapta perioade indelungi, ca la expozitie, sa convinga o femela. Puii primei ponte sunt deja mari si independenti, zboara in grupuri inca mici pe campuri.

2 ianuarie 2017, un stol de cca 30 de grauri. Alt grup mai mic, de 8 grauri, in alta locatie, impreuna cu sturzii cocosari.

sept.2017,

1 martie 2018

17 decembrie 2019, un grup de 30 de grauri, ramasi intr-o iarna inca foarte blanda. Dolj, zona de dealuri joase.

Cateva observatii in legatura cu comportamentul migrator al graurului. Din observatiile pe mai multe ierni am putut ajunge la concluzia ca o foarte mare parte a populatiilor de graur cuibaritoare la noi ne paraseste pe timpul iernii. Acest procent apreciez ca este mai mare de 90 %. Sunt migratori insa foarte intarziati, carora le place sa treneze cat mai mult pe aici, profitand de vremea calda de toamna si inceput de iarna. Intrand mai bine in iarna, raman stoluri de grauri, in numar mare si continuu, in zona litorala, si in numar mai mic si discontinuu in toata extremitatea sudica a tarii, in Lunca Dunarii, in apropierea lacurilor din sudul Dobrogei. In alte regiuni din tara apare cu totul sporadic, in numar mic si izolat. Pe masura ce se inainteaza in iarna, in perioada in care se instaleaza gerurile in climatul dominat de anticiclonul siberian, numarul graurilor scade, pleaca si mai spre sud, in Peninsula Balcanica. Pe partea de est poate aparea un numar variabil de stoluri, nu foarte mare, destul de sporadic, probabil grauri in miscare de la tarmurile de nord ale Marii Negre.

4-10 ianuarie 2021