FORFECAR - Loxia pytiopsittacos

       Forfecarul este o pasare nordica, asemanatoare cu forfecuta numai ca mai robusta si cu un cioc mai masiv si mai incovoiat, asemanator papagalilor.Numele lui latinesc sau in engleza chiar si este acela de forfecuta-papagal, the Parrot Crossbil.

      Ma aflam in salbaticia Retezatului.

       Cinteze, pitigoi de bradet, codobaturi si codrosi de munte zburataceau in tot locul. Deodata o "forfecuta" voinica mi-a atras atentia. O pasare singuratica care imi parea mai solida decat forfecutele obisnuite. Marimea ei m-a facut s-o urmaresc pana in panzele albe altfel poze cu forfecute in varful brazilor inalti mai aveam si forfecutele imi devenisera destul de familiare in ultimul timp.

  

         Nu mica mi-a fost surpriza sa-i vad ciocul cu totul neobisnuit pentru o forfecuta. Un cioc nu doar "forfecat" o parte peste cealalta ci puternic curbat, aproape in unghi drept de la mijloc, mai ales mandibula. Forfecuta are un cioc mult mai delicat decat al forfecarului, mandibula o are dreapta la partea de mijloc, varful intors si doar partea de sus se curbeaza ca un carlig peste ea.
       Am avut oarecare noroc sa se aseze intr-un varf de brad foarte inalt insa asezat cumva intr-o vale in raport de mine astfel ca am avut posibilitatea sa-i prind ciocul in pozitie laterala incat sa se vada deosebirea neta de ciocul forfecutei.
       Nu stiu daca forfecarul a mai fost semnalat pe teritoriul tarii noastre vara in iulie, in plin sezon de cuibarire. In determinatorul meu arealul ei de raspandire nu cuprinde si tara noastra, e o pasare nordica. Retezatul inca face parte din Carpatii Meridionali, iar forfecarul l-am observat la extremitatea sudica a Retezatului propriu-zis. 

       Coloritul si diferentierea intre mascul si femela e la fel ca la forfecute, respectiv femela este verde iar masculul rosu-cenusiu. Forfecarul observat de mine este o femela.

       Intrucat m-a mirat mult existenta forfecarului in Carpatii Meridionali am analizat destul de temeinic identificarea lui in raport cu forfecuta, o pasare mult mai comuna la noi. Primul argument in ordinea cronologica a fost robustetea ei, marime neobisnuita ce m-a facut s-o urmaresc. Un alt element a fost izolarea ei, pe forfecute le-am vazut intotdeauna in grup, pe cand forfecarul acesta era complet singur, sau singura avand in vedere faptul ca e o femela. Ciocul, forma ciocului este argumentul principal si in al patrulea rand in pozele lateral-spate la aripa se observa un halou albicios cenusiu in jurul incheieturii, tusa din penaj caracteristica doar forfecarului. Astfel am ajuns la concluzia ca nu poate fi decat un forfecar, o pasare nordica ce si-a coborat arealul pana in muntii nostri sau ratacita accidental la noi. Observatia a fost facuta in luna iulie, pasarea parea relaxata. cunoscatoare a brazilor si locurilor din respectiva vale, eu cred ca era localnica si nu cine stie ce individ izolat ratacit pe aici in imprejurari dificile.
       Fiind o pasare a iernilor aspre ale Nordului forfecarul este mai robust la corp, ciocul mai pregatit sa culeaga si sa sparga diferite tipuri de seminte de conifere, la fel de robuste pentru a rezista la geruri.Forfecarii sunt specializati pe seminte de pin iar forfecutele pe seminte de molid. Nu stiu ce conifere anume il atrasesera pe forfecar in Retezat, probabil ca si pini dar si molizi si brazi.

FORFECUTA (2) - Loxia curvirostra

       August 2013, Muntii Maramuresului. Le-am surprins pe forfecute intr-o activitate interesanta. 

       Rasarit de soare intre munti in statiunea alpina Borsa, strazi si case in padurea naturala de brad.

      Se crapa de ziua,  incepuse sa fie lumina, fara ca soarele sa-si reverse inca razele asupra acelei vai. Inca statea ascuns dupa o culme. 

       Hoteste, ascunse si ele dupa o casa mare in parasire, un grup de forfecute ciuguleau mortarul si tencuiala zidariei. Era o placare cu piatra, apropiata mediului lor natural, si cu alte elemente ce se mai foloseau la tencuieli exterioare in trecut. O cladire mare, de prin anii 60-70 cred, un hotel dezafectat inconjurat de o curte mare si de brazi. 

       Fiind asa de dimineata strazile si locul erau complet pustii. Toata lumea dormea inca. Pe zi locul devenea destul de animat in oameni si masini iar forfecutele se faceau nevazute. Veneau pe furis doar in zori de zi, inainte de lumina deplina a soarelui, sa ciuguleasca tencuiala si mortar.

       Nu prea suportau apropierea mea, cel mai aproape am fost la cca 15 m. In grupuri de 4-5, rosii sau verzi, stateau agatate de ziduri ca fluturasii de stanca, si ciuguleau de zor nu insecte ci chiar materialele din zid si din braul de piatra. Nu stiu ce anume element mineral le intereseaza atat de mult si vor sa-si inceapa ziua cu el. Oricum se pare ca au nevoie de multa mineralizare si stiu cum sa o obtina. 

       Se agatau si la inaltime mare, la etaje si in preajma acoperisului, dar si la baza, probabil acolo unde era tencuiala mai "gustoasa" si mai accesibila. 

       Era tare intuneric in dosurile acelea la 5,30-6 dimineata, totusi se vad destul de clar forfecutele si ocupatia lor matinala, chiar daca nu stralucesc pe ele frumoasele lor culori. Un episod interesant. 

2020, muntii Parang, Gorj