PRESURA CU CRESTET ALB, Emberiza leucocephala

PRESURA CU CRESTET ALB, Emberiza leucocephala

       O aparitie foarte rara pe la noi, eu am vazut-o prima data la mijloc de februarie, in Dobrogea litorala. Identificarea este insa nesigura. Later edit: a doua observatie, o femela in dealurile din vestul Olteniei, intr-un stol mare de presuri galbene. O pasare fara niciun pigment galben, coloratia, foarte slaba de pe flancuri si piept (deloc pe abdomen) nefiind galbena ci o nuanta de cafeniu-piersica. Cel mai important, deloc pigment galben la marginile  remigelor primare, ci un alb pur. 

    E o pasare asiatica, cuibareste in  Siberia, si Asia centrala si de est - Mongolia, China, Kazakhstan, Afghanistan, nu neaparat in padurile de conifere, cum ar sugera denumirea ei in engleza, ci si in terenuri mai deschise, aflate insa in apropierea taigalei asiatice. Migreaza iarna spre sudul Asiei, si, uneori, o parte din acesti migratori se mai ratacesc si prin Europa. La noi apare destul de rar, pe liniile  importante de migratie, dar si in zonele bune de iernat unde se strang stoluri mari de presuri galbene, in principal.

      Nu am vazut si fotografiat foarte bine prima mea observatie de presura cu crestet alb, totusi este singura presura care prezinta aceasta particularitate, de a avea o dunga mediana alba pe cap, mai ales masculii in penaj nuptial. La femela aceasta dunga lipseste, iar la masculii de penaj de iarna este mai estompata. La mijloc de februrie, pe zapada si gheata inca, penajul presurii este de tranzitie, totusi dunga alba se observa clar.   Experienta mea de cautare a acestei specii arata insa exact asa, astept o intalnire mai sigura cu ea. Later edit: Aceasta intalnire s-a produs in sfarsitul lui ianuarie 2021, in dealurile dintre Dolj si Gorj, niste salbaticii splendide, folosite pe timp de iarna de o mare adunare de presuri, sticleti, florinti, cocosari dar si multi sorecari si ulii.  Terenuri mozaicate, corpuri de padure intercalate cu multe araturi. Aceste araturi interesau stolul mare de amestecatura, presuri galbene in principal, care uneori se mai odihneau  in tufisuri. Printre toate aceste presuri colorate am observat si una complet lipsita de pigmentul galben. Ar mai fi femele de presura galbena in primul an bine decolorate dar nu la iesirea spre primavara si nu cu marginile remigelor primare complet albe. In plus, orice vaga nuanta de colorit de pe piept si flancuri (deloc pe abdomen) nu bateau spre galben ci spre un cafeniu deschis cu nuante de piersica, adica exact nuantele presurii cu crestet alb. Posibil sa fi fost mai multe presuri cu crestet alb, poate si masculi, erau insa foarte dificil de observat si fotografiat, fiind puzderie de pasari. 

Pun pentru comparatie, un detaliu pentru marginea remigelor primare la exemplarul de femela de presura cu crestet alb si la cel mai decolorat exemplar de presura gakena din lot. Oricat de decolorata era aceasta femela de presura galbena, marginile penelor principale de la aripa erau galbene. Pozele nu contin nicio prelucrare, pentru a pastra cat mai bine nuanta reala care a fost imprimata fotografic.

 Detaliu aripa de presura galbena femela, primul an:

Detaliu de aripa de presura cu crestet alb, femela:

Primul exemplar, observat in Dobrogea, 2019:

      Foarte greu de gasit, tara este plina de presuri in miez de iarna, presuri galbene, presuri de stuf, presuri sure, si cateodata, in procent infinit de mic, presuri de tundra, presuri mici, presuri cu crestet alb. Dintre toate acestea, presura cu crestet alb este cea mai inrudita cu presura galbena, de care o diferentiaza insa caracteristica dungii albe mediane de pe cap precum si lipsa nuantei de galben. La masculi diferenta vizuala este foarte marcata, la femele mai putin. Aceste doua specii si hibridizeaza destul de des. Au fost observati multi indivizi hibrizi, cu caracteristici imprumutate si de la o specie si de la alta. La masculul in penaj nuptial predomina culoarea maron intens, la obraji, fruntea devine neagra, iar pata de alb devine din ce in ce mai vizibila.

       Locurile ei preferate de iernat sunt in India iar la cuibarire, un numar foarte mic de perechi trec granita intre Europa si Asia, pe linia muntilor Urali.

      Ciocul il are groscior, asemanator cu cel al presurii galbene, de culoare gri. Forma ciocului arata preferinta ei pentru seminte, desi in sezonul cresterii puilor, devine si insectivora. Se hraneste la sol sau in tufisurile mici, in arbusti - acolo si trebuie sa ne uitam dupa ea. Tot la sol sau in mici tufisuri si cuibareste, incepand cu luna mai, si uneori, are doua ponte pe an. Dar, cum spuneam, aceste cuibariri ale speciei au loc departe de Romania, in tot ce inseamna Asia, dincolo de Urali.

     30 ianuarie 2023, un exemplar de femela tanara, printre multe presuri galbene, pe langa Olt.

  

IARNA DE MARTIE

IARNA DE MARTIE

    Dupa ce a vazut ca nu ne mai poate lua prin surprindere in decembrie, ianuarie sau februarie, iarna ne-a aparut brusc de dupa colt tocmai in luna martie. Si nu ne-a speriat doar cu vreo "baba"- doua mai zburlite, sau cu vreo usoara cernere de fulgi cazuta pe blanita mieilor de lapte...Nu, s-a decis sa imite intrutotul luna sarbatorilor de iarna, sa cada zapada ca in povesti, sa urle viscolele si sa inalte troiene, sa umple spatiile verzi de oameni de zapada si , mai presus de toate, sa puna pasarile la grea incercare. 

       Trebuie spus ca observatiile mele nu seamana cu cele ale altora, pentru ca incercarile vremii au fost punctual diferite. Altfel nu imi explic bunastarea si priceperea pasarelelor observate de mine, maiestria lor intr-ale supravietuirii, in contrast cu observatiile facute in alte locuri, mai exact, undeva pe o linie ce uneste Bucurestiul cu Ploiesti si Buzau. De aici, din zona aceasta, am vazut multe observatii de cazuri nefericite cu pasari in stare de suferinta sau chiar decedate. Foarte surprinzator, aceasta moarte cuprindea uneori si pasari care ierneaza la noi, de exemplu cocosari, pasari obisnuite cu 3-4 luni de iarna si temperaturi de pana la -25 sau -30 de grade. Ce anume s-a intamplat in acea zona de Baragan si curbura a Carpatilor nu stiu exact dar banuiala mea se indreapta spre o anume combinatie de vant napraznic cu ploaie inghetata, si nu vant moderat si ninsoare abundenta cum a fost in Oltenia. Nu insist pe intamplarile din zona de sud-est intrucat nu am decat observatii indirecte. Voi descrie strategiile de supravietuire, sau mai bine zis de vietuire, de coexistenta cu iarna in zona Olteniei, in Craiova si in jur.

     Aceasta iarna de martie e putin mai neobisnuita intrucat aduce sub umbra ei nu numai pasarile ce se aflau inca la iernat in Romania dar si o parte din speciile ce sosesc timpuriu din migratie.

Primul episod de iarna din preajma zilei de 1 martie nu a gasit prea multi nou-veniti. Poate au intalnit fronturile atmosferice pe parcurs, poate au intuit inrautatirea vremii, insa anul acesta ca niciodata, graurii, nagatii si ciocarliile nu au mai aparut pe scara larga in februarie. Primul val de ninsori i-a afectat prea putin. Atunci, pe 1 martie, am vazut primul stol mare de grauri, cca 50, veniti in oras la adapost, si inca amestecati cu sturzii de iarna, cu cocosarii, cei mai buni prieteni ai graurilor, tovarasi de haladuit in vremuri aspre.

    In oras inca mai gaseau vita de vie ornamentala neculeasa, sau seminte de arbori.

      Dupa aceste cateva zile cu aspect de iarna vremea s-a incalzit, au aparut primele floricele prin paduri si au iesit primii fluturi, mai ales din cei care hiberneaza, dar si ceva albilite de anul acesta. Scurta le-a fost viata...in jurul echinoctiului de primavara au venit doua sau trei episoade de iarna, in crescendo, unul mai greu decat celalalt. In sud-estul tarii a fost extins fenomenul de ploaie inghetata si acesta banuiesc ca ar fi afectat pasarile mai mult decat frigul sau ninsoarea. Nici viscolul nu a fost de neglijat, vantul a batut in rafale, mai ales la munte si in sud-est. 

     In saptamana calda si calma dintre 10 martie si 17 martie, au aparut foarte multe berze, mai ales cele albe dar si negre, au aparut nagatii - insa foarte putini in Oltenia- au aparut cativa batausi, au inceput sa cante ciocarliile pe ici, pe colo, cantec amestecat, e adevarat, si cu cel al ciocarlanilor, pasari care ierneaza la noi. Au aparut stoluri de sturzi cantatori, inca nedesprinsi pe la teritoriile lor. Au aparut, mai devreme parca ca altadata, pupeze, am vazut si in Lunca Dunarii dar si la munte. Au aparut pitulicile mici, cele fuieratoare intarziindu-si, strategic parca, revenirea.

    Pe balta au aparut ratele caraitoare si cele rosii, deja in perechi. Tot pe perechi s-au despartit si stolurile de gaste de vara.

     Pe anumite lacuri din sud incepuse deja corul sutelor de broaste de lac.

   Cantecul naturii a incetat brusc in jurul datei de 19-20 martie cand iarna a inceput sa cuprinda intreaga tara, un ciclon incarcat de precipitatii venit dinspre Marea Mediterana intalnind un zid de aer polar dinspre nord. In partea de sud-est ciclonul a fost agravat, imbogatit cu o rasucire a lui pe suprafata Marii Negre. 

   In Oltenia, in zona in care am facut observatii directe, s-a strans cel mai mare strat de omat la nivel national si nici viscolul nu a fost absent, aducand troiene de peste un metru in campia olteana.

     In plina ninsoare insa, pasarile erau foarte active, folosind fiecare perioada de acalmie pentru cautarea hranei. Foarte multi sturzi cantatori, pareau chiar intr-o frenezie de scormonit, in toate locurile unde zapada nu se putuse acumula in strat prea mare. Aceste locuri erau destul de multe, pe langa ape, pe langa temeliile caselor in dreptul stresinilor, pe sub maluri de pamant si rape, pe sub pietre mai mari, pe la marginea paraiaselor de dezghet, pe langa parcarile de masini, pe langa strazile curatate, la radacina arborilor si a tufelor.

      Pe langa sturzii cantatori proaspat veniti din migratie mai erau si sturzi din speciile ramase de peste iarna si anume sturzul viilor si cocosari. Cocosarii erau insa in numar mic, majoritatea plecati probabil spre nord. Graurii, oportunisti, cautau si ei in gropitele lasate de sturzii canatatori si de cei ai viilor.

   Cand simteau ca au nevoie de vitamine, unii sturzi cantatori treceau pe regim de muguri, alaturi de botgrosi, sau pe fructe uscate ramase prin pomi. Dar parca tot mai mult le placeau mugurii...

      Un fapt pozitiv a fost ca multe ape au ramas neinghetate, multe paraie, canale, lacuri, mlastini si acest lucru a fost folosit din plin de berze care au luat exemplu de supravietuire pe timp de iarna de la starcii cenusii si egretele mari. Acestia inca nu plecasera de la locurile de iernat, desi incepeau sa-si faca penajul nuptial. Timid, cate un exemplar de egreta mica intors din migratie folosea din plin aceste paraie neinghetate, iar pentru culcare incepea sa caute deja compania ciorilor de semanatura. In Dolj, exista egrete mici care cuibaresc in coloniile de cuiburi ale ciorilor de semanatura, in cuiburile acestora. Nu par foarte fericite ciorile, le cam croncane pe egrete, insa acestea aleg calea nepasarii, nu raspund, nu intra in conflict cu ciorile, se prefac ca dorm linistite si nu le baga in seama.

       Cel mai mult au profitat de apele neinghetate pasarelele mici, pe langa paraie parea invazie de pitulici, macalendri, pantarusi, sturzi, mierle, codobaturi de munte si codobaturi albe, unele ramase de la iernat, altele sosite acum, in primavara. Macalendrii, pitulicile mici si codobaturile albe prindeau insecte chiar de la suprafata apei in mijlocul lacurilor, fluturau pe loc pe deasupra apei in felul chirelor si chirighitelor, dupa care poposeau pe vreo frunza sau tulpina plutitoare.

       Cel mai fericit de zapada parea codrosul de munte, acesta flutura incolo si incoace pe deasupra ei, parand ca prinde niste insecte minuscule, invizibile pentru mine. Se pare ca exista anumite diptere, anumiti tantari care se dezvolta si apar pe zapada. Am mai vazut codrosi de munte, dar si ciocarlii si fase de munte prinzand astfel de hrana pe stratul gros de zapada, sus la altitudine mare. 

     M-am uitat mai ales dupa pasarile proaspat sosite din migratie, teoretic, acestea ar putea fi mai putin rezistente, mai putin pregatite pentru vremea de iarna. Pe langa ele vedeam insa o activitate intensa si la cele care ierneaza la noi, la ticleni, la ciocanitori pestrite si de gradini, la cinteze, la ciocanitori verzi, la porumbeii gulerati si gugustiuci, la guresele vrabiute.

       In cateva zile de alergare prin zapada dupa pasari si alte frumuseti ale naturii nu m-am intalnit cu nicio pasare amortita, suferinda, inghetata, moarta, toate erau alerte, mancacioase si niciuna nu te lasa sa te apropii. Singura mortalitate provenea de la masa uliului pasarar, foarte alert si el, si anume penele unui fost biet ticlean.

     Frumoasele pene cu tenta de portocaliu diafan se potriveau cu zapada, desi alba la suprafata, primul strat, cel de dedesupt, era colorat in portocaliul nisipului saharian trecut de ciclon peste Mediterana. Usoara nuanta se cunostea peste tot unde zapada era rascolita, calcata sau adunata in bulgari de omat.