Translate

joi, 25 august 2016

LACAR DE MLASTINA - Acrocephalus palustris







       Foarte asemanator cu lacarul de stuf, aproape pana la confuzie. Il deosebeste in principal o culoare mai verzuie, un cafeniu cu accente maslinii, precum si picioarele deschise la culoare. Diferentele insa raman foarte subtile, o diferentiere sigura o da cel mai adesea cantecul. Lacarul de mlastina este un foarte bun cantaret si are un glas mai melodios decat lacarul de stuf. Poate sa imite, mai exact sa faca o compilatie din fragmente de cantece ale altor pasari, nu doar pasari europene ci si africane. Aceasta deoarece lacarul isi petrece mai bine de jumatate de an in sud-estul Africii, acolo unde migreaza pentru a evita racirea vremii in Europa, care ramane totusi tinutul sau de cuibarire. 
       Lacarul de mlastina soseste la noi destul de tarziu, printre ultimele pasari migratoare, sfarsit de aprilie sau chiar inceput de mai. Nu este atat de raspandit precum lacarul mare sau fratele lui aproape geaman, lacarul de stuf. Se intalneste mai des in Dobrogea, acolo unde l-am vazut si eu, si poate in partea centrala si vestica a tarii. Sporadic apare si in alte regiuni. Ii trebuie tinuturi mlastinoase, cu vegetatie de zona umeda mai variata, aceasta pentru ca nu se limiteaza la stuful de pe marginea baltilor, ca lacarul de stuf. Acesta ar fi un nou semn distinctiv, distantarea de stuful baltilor, faptul ca accepta si zone mai uscate decat malul propriu-zis al lacurilor. Se pare ca in Africa aceste zone mai uscate cu tufarisuri ar fi chiar habitatul unde poate fi vazut cel mai des, la noi in tara insa tot pe malul baltilor poate fi intalnit.
        Habitatul lui se suprapune deseori la noi in tara cu cel al multor specii de lacari, iar cu lacarul de stuf au fost inregistrate chiar si hibridizari.
       Pentru cuibarire nu este mare amator de climat cald si insorit precum in sudul Europei. Prefera zona de centru a continentului, nici prea sudica, nici prea nordica. Totusi tendinta lui de expansiune se manifesta mai curand spre nord, a aparut si in Scandinavia sau in nordul Rusiei in ultimele decade.
       La noi in Dobrogea intalneste un habitat propice in multitudinea de zone umede inconjurate sau intercalate cu dealuri, podis, vegetatie scunda, tufisuri, acolo unde isi face deseori cuibul. Pentru hranire insa cauta marginea apelor, acolo unde gaseste multitudinea de vietati minuscule care ii asigura hrana. E o pasare insectivora.
        Corpul mic si foarte agil, ciocul ascutit, il fac perfect construit pentru misiunea lui. 




        Atat femela cat si masculul au, cel putin in ochii nostri, aceeasi infatisare. Nu ma indoiesc insa ca au diferente subtile in aparenta sexelor, percepute doar de ele. 
       E o specie monogama, in sensul ca nu au mai multi parteneri in cursul aceluiasi an. Insa primavara urmatoare, la revenirea din Africa, cel mai adesea nu isi pastreaza perechea din anul precedent si incep noi ritualuri de curtare, in care masculul isi prezinta cantecul deosebit de frumos si elaborat.  Campurile inca reci ale Europei incep sa auda cantece noi, de pasari exotice, africane si asiatice, pasari de unde lacarul invata melodii frumoase, deosebite. Din pacate nu este atat de raspandit pentru a ne putea incanta mai prelung cu muzica lui, intalnirea cu el e mai curand o exceptie pentru omul obisnuit.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu