Translate

miercuri, 8 octombrie 2014

FLUIERAR DE ZAVOI - Tringa ochropus


























     Cum am perceput eu fluierarul de zavoi? Ca pe o pasare misterioasa care iti apare brusc in cele mai dure peisaje hibernale ca un lastun de casa mai masiv, dar la fel de negru si cu tartita imaculat alba, cu aripile indoite ca o drepnea, cu forma si ascutisul unei seceri. Desi e brun la culoare si nu negru, probabil contrastul mare cu zapada il face ca in zbor sa para negru. La impresia de culoare intunecata mai contribuie probabil si partea inferioara a aripilor care este neagra.  













    Nu stiu daca Oltenia are ierni suficient de blande ca sa fie adapostul fluierarului de zavoi. In mod normal ar trebui sa ierneze mult mai la sud, totusi l-am vazut in mai multe ocazii, in prima jumatate a lunii ianuarie sau in primele zile de februarie, in plin inghet, pe marginea unor paraie mici de campie dar care mai pastrau in dreptul izvoarelor curgerea descatusata din menghina ghetii. 





   Era mult prea devreme ca sa o consider o sosire timpurie, cred ca exista cateva exemplare, probabil masculi, care indraznesc sa ierneze si la noi, in zonele mai ferite de viscole si inghet. Oltenia este o foarte mica treapta mai blanda decat alte zone ale tarii, mai ales cele estice, dar nu prea mult. Cand am vazut eu fluierarul de zavoi erau aici geruri care coborau si la - 20 grade C, sau erau nametii cei mai inalti din tara, comparabili cu cei stransi prin Baragan in calea tuturor vifornitelor. 
       Fie ca ierneaza pe aici prin sud-vest, fie ca migreaza si se intoarce foarte, foarte devreme, practic in plina iarna si ger al Bobotezei, fluierarul de zavoi e o pasare foarte stoica. 



      Asa are si infatisarea, mic dar robust, cu penajul intunecat, un brun foarte serios incat pare negru, cu mici pete care abia se zaresc din apropiere, cu abdomenul alb si tartita si baza cozii tot albe, are o figura indesata si serioasa, ca o pasare care poate indura multe. 







      Anul trecut cand au fost zapezile cele mari prin inceput de februarie a lasat coltisorul lui de iernat de pe unde o fi fost si a indraznit sa ceara adapost in mijlocul orasului, in parc. A venit impreuna cu o grupa intreaga de refugiati, pasari venite din salbaticia dura sa caute suflarea mai calda din vegetatia si apele orasului. Lacul parcului era inghetat bocna dar micutul paraias care il alimenteaza mai avea portiuni libere de crusta si acolo isi ceruse adapost si fluierarul de zavoi, alaturi de o egreta mare, alaturi de un pescarel albastru, o fasa de munte, niste presuri de stuf , sturzi de vii si porumbei gulerati. 




      E un fluierar foarte micut, din seria fluierarului de munte si de mlastina. Nu stiu de ce, in teren imi pare chiar mai mic decat o mierla, desi nu este propriu zis, masurat de la cap la coada. Abia cand se aseaza iti dai seama de silueta lui de fluierar. In comparatie cu fluierarul de mlastina, cel de zavoi da impresia sa fie mai scurt pe picioare, mai indesat. In plus e mult mai inchis la culoare, bate spre negru si nu spre cafeniu. Penajul lui totusi este brun dar cu pete si striatii de culoare gri. Picioarele si ciocul au si ele culori inchise, un fel de gri verzui la picioare, gri intunecat la cioc. 



       E u fluierar pe care avem ocazia sa-l intalnim in tot felul de locuri, nu este legat de tarmuri sau de lacuri mari ci mai mult de baltile din zone impadurite, mai mari sau mai mici, sau de cursul paraielor din astfel de zone. Eu l-am intalnit in zonele de campie sau dealuri joase. In perioada de pasaj sta asa de bine ascuns in vegetatie si pe unde se mai aseaza el incat e tare greu de observat.



     Aparitia lui nu iti este garantata prin simpla excursie la un lac vizitat de limicole. Nu prea se strange in grupuri, nu prea patruleaza tarmurile, are parca teritoriile lui ascunse de popas si e destul de greu si la noroc sa dai peste el.





      Cuibareste in nordul Eurasiei, si isi  construieste sau alege cuibul in copaci, si nu pe sol ca ceilalti fluierari. De multe ori cauta alte cuiburi parasite, inclusiv de veverite, si depune acolo ouale pentru incubat.  In fiecare an scoate un singur rand de pui, iesiti din 4 oua conice, clocite cu grija de ambii parinti. Masculul cloceste mai ales noaptea. Femelele incep sa migreze primele spre sud, deja la inceputul verii. Apoi migreaza masculii si ultimii juvenili.




   

31decembrie 2014, l-am revazut in acelasi loc de iernare ca si anul trecut cand nu am stiut daca e iernare propriu-zisa sau un pasaj timpuriu. Se pare ca locul ii place, probabil e acelasi exemplar care s-a invatat pe apa curgatoare din mijlocul parcului considerand-o buna de iernat.










Aprilie , Dobrogea






20 decembrie 2015, un alt loc bun de iernare sau doar de pasaj, pe malul Oltului. Am numarat cca 8 exemplare, posibil sa fi fost mai multe, pe toata linia Oltului.




 2016, se verifica prezenta fluierarului de zavoi in anumite puncte favorabile, de langa Olt, respectiv pe un canal a carui apa nu inghetase, spre deosebire de malurile Oltului si alte paraie.









sept 2017











2 comentarii:

  1. Da, era foarte zgribulit de la frig dar si fericit ca gasise si el un paraias dezghetat. Nu stiu daca se observa in poze, pe marginea paraului erau nameti de jumatate de metru. Si ger mare!

    RăspundețiȘtergere