Translate

luni, 10 februarie 2014

PORUMBEL SALBATIC GULERAT - Columba palumbus

















       Cel mai mare si, dupa parerea mea cel mai frumos dintre porumbeii salbatici care traiesc la noi in tara. 









       Oamenii de la noi sunt foarte familiarizati cu porumbeii domestici crescuti de om sau vietuind pe cont propriu prin orase. Multi nici nu cunosc ca exista de fapt si porumbei cu adevarat salbatici, iar porumbelul gulerat e doar una dintre aceste specii de porumbel salbatic. 















       Diferenta de aspect fata de porumbelul obisnuit, de casa, e vizibila de la prima privire. Porumbelul salbatic gulerat este net mai mare, mai vanjos, cu o coada lunga bine tivita cu negru la varf. 













Daca porumbeii de casa au un penaj variat - chiar daca predomina cel "vanat" intotdeauna intr-un stol de porumbei domestici se afla si exemplare cu alb,cu rosietic, cu diverse  modele si culori la penaj - porumbeii salbatici au un singur tip de penaj, foarte caracteristic, cu 4-5 dungi albe la gat care se vad ca o pata, ca un "guler" alb si cu o dunga alba la aripa.














        Difera un pic si silueta, are un cap relativ mic si gingas, gatul un pic mai lung si subtire dupa care urmeaza un piept vanjos, robust, corp mare si coada vizibil mai lunga decat la porumbelul domestic. Intreaga lui forma, gatul subtire si elastic, coada lunga, aripile puternice il ajuta la acrobatiile spectaculoase pe care le face dupa semintele de pe varful copacilor inalti si batrani. 











         

 E o priveliste frumoasa si deosebita, poate chiar unica in randul pasarilor de la noi. Mai vezi astfel de acrobatii la scatii, pitigoi, sticleti...dar aceia sunt pasarele micute si nu te miri cum isi pot tine echilibrul cu capul in jos si in toate directiile pe crengutele subtiri. La porumbeii acestia grasi si frumosi e o adevarata bucurie si uimire sa le admiri supletea, echilibristica perfecta, cozile desfacute in evantai si aripile larg deschise deasupra ramurelelor subtiri si unduitoare. 










       Este singura specie de porumbel care se hraneste in felul acesta in arbori, celelalte fiind specializate pe hrana la sol. 
       O alta caracteristica speciala a lor este aceea ca sunt pasari migratoare. Toamna se strang de pe mari regiuni nord -estice si vin spre noi, formand uneori mari stoluri, mai ales in zona de sud-est, Delta si Baltile Ialomitei si Brailei. Aceste stoluri dau impresia de mare abundenta a speciei, dar nu trebuie uitat de pe ce teritoriu imens se strang aceste cateva sute de exemplare pe ici pe colo. Exista din pacate si un interes parsiv in a crea impresia de mare abundenta si raspandire a unei specii pentru a se da liber vanatorilor sa faca adevarate maceluri. La noi porumbeii gulerati au trecut prin astfel de tragedie cam in aceeasi perioada cu egretele, pe la sfarsitul secolului al 19-lea cand se vanau si consumau cantitati enorme din astfel de porumbei dandu-se oamenilor falsa impresie ca numarul lor e infinit si nu se vor termina niciodata, oricati ai impusca. Rezultatul este ca azi la noi porumbelul salbatic gulerat e o specie rara la vedere in perioada de cuibarire. Exista observatii pe timp de pasaj sau iernare, si oricat de mari ar parea stolurile tot sunt putini fata de cati erau in trecut. 



        Deoarece Occidentul are ierni mai usoare , influenta oceanica indulcind extremele ce caracterizeza estul Europei, porumbelul gulerat e mai abundent se pare in tarile din Vest si sedentar. Am indoiala insa si asupra realei abundente din acele tari, unde agricultorii se plang ca le strica recoltele, sau au impresia din zgarcenie ca le strica recoltele, desi acest tip de porumbel nu zgurma pamantul dupa seminte iar putina ciupeala de frunza verde pe culturile de iarna de grau si rapita nu au de fapt nicun efect asupra recoltei.



       Stolul vazut de mine in iarna acestui an, in Oltenia, manca seminte de arbori. Arborii fiind desfrunziti nu stiu ce specie erau. Semintele stateau intr-o materie gelatinoasa in interiorul unei pastai si semanau cu cele de floarea soarelui, seminte negre. Porumbeii mancau pastaile cu totul si se leganau pe cele mai subtirele crengi din varf ca sa ajunga la fructificatii.










       Erau multi, in jur de 500, circa 20-30 in cate un arbore din acesta urias , insirati prin toti copacii de acest tip. 







M-a impresionat leganarea lor poetica in varful ramurelelor, gratia si frumusetea lor, punctata de ciocuri subtiri in culoare portocalie stralucitoare, spre rosu chiar, penajul lor gri-albastrui cu usoara tenta roz pe pieptul bombat, eleganta subliniata de dungile albe de la gat si aripi, precum si tivul negru al cozii.






 Cativa dintre ei coborau din cand in cand in zapada inalta pentru a bea apa proaspata din paraias. Sunt mari iubitori de apa, si pentru baut si pentru scaldat, mai ales vara. 







        In scurt timp isi vor lua zborul din acest pasaj sau cartier de iernat si vor pleca spre locurile lor de cuibarire, in general in arborii padurilor adanci. Sunt monogami , isi aleg partenerul, partenera pe viata, si de cele mai multe ori isi pastreaza si cuibul la care doar intervin cu reparatii de la un an la altul. Cuibul este alcatuit din betisoare,surcele inchegate intre crengi, iar puii sunt hraniti o perioada cu un "lapte" special produs in gusa parintilor, foarte nutritiv . Uneori are doua randuri de pui intr-un an. 
        Sper sa vina mai des in Oltenia la iernat si mai sper sa nu afle vanatorii despre cartierele lor de hrana si innoptare pentru a ucide si teroriza aceste pasari minunate. 
       Pe timpul primaverii-verii  2014 am vazut circa 3 perechi in zona de lunca a Dunarii, in locatii diferite si un porumbel gulerat intr-o padure pe langa Jidvei, in jud. Alba, in zona de dealuri insorite.















































Aprilie 2015, in sfarsit le-am gasit si cuiburi pe timp de primavara. In sezonul cald eu am vazut perechi de porumbei gulerat doar in padurile rare si calde din Lunca Dunarii si in zona de vii a Tarnavelor (Jidvei). In aprilie am zarit doua perechi si doua cuiburi la distanta de 50 m intre ele in Lunca Dunarii. pe plop.




      Primavara si vara, in zone deschise, calde, pronuntat rurale, paduri de lunci, de salcam etc.










 2015, primul an in care vad destul de multe perechi cuibaritoare, pe timp de vara deci, in oras, deocamdata in marile parcuri. Este oare o tendinta, de rapida inmultire si ocupare a terenului citadin? Ma gandesc la experienta engleza, unde pana acum un deceniu porumbeii gulerati erau vazuti aproape exclusiv in zonele rurale dupa care au luat cu asalt orasele, mai ales cele sudice (Londra, etc) devenind cea mai raspandita specie de porumbel citadin intr-un interval de timp foarte scurt. Deocamdata am vazut proumbei gulerati in pereche doar in padurile rare, calde, insorite, in special in zonele de lunca dar si campie si colinare. Cele doua parcuri mari din Craiova unde am vazut guleratii seamana mult cu aceste tipuri de padure, practic sunt destul de putin antropizate, arborii inalti seculari, cu multe zone necirculate. Nu pot spune inca despre porumbeii gulerati ca s-au citadinizat. Dar observ fenomenul de inmultire, aparitii mai dese si mai dense.



4 iulie 2015, in sudul Mehedintiului, in zone rurale, cu palcuri de copaci sau padure rara si terenuri cultivate, in apropierea Dunarii, mediul predilect in care ii observ pe timp de vara



Vara 2015, multi porumbei gulerati in cele doua parcuri mari ale Craiovei, in Parcul Romanescu dar mai ales in Parcul Tineretului (Lunca Jiului). Sporadic am observat si in Gradina Botanica. Din ce in ce mai putin sfiosi fata de oameni, se plimbau prin iarba cu ronduri de flori amenajate, pe langa alei, pe langa oamenii.


23 de comentarii:

  1. nu i se mai spune si porumbelul de scorbura? sau este o alta specie de porumbei comuni?
    frumoasa prezentarea, chiar sunt niste pasari minunate!
    Alina.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Porumbelul de scorbura e alta specie de porumbel salbatic, diferita destul de mult fata de porumbelul gulerat. Nu are guler alb, nu are dunga alba la aripa, e mai mic,etc. Seamana mai mult cu proumbelul de casa, cel gri-albastru.O sa-i scriu pagina si porumbelului de scorbura dar astept sa strang mai multe poze cu el. Nu e usor de intalnit in natura.

      Ștergere
  2. Intr-adevar sunt rari. In zona Buzaului ii depistez dupa uguit dar orice incercare de a ma apropia s-a soldat cu fuga specimenului.
    In schimb in Bruxelles ii vedeai in ghivecele stradale.
    Probabil ca la populatiile care migreaza in zona noastra li s-a amprentat raspunsul asta de fuga mai demult.
    Felicitari pentru stradanii.

    RăspundețiȘtergere
  3. Anul acesta e primul an in care ii vad in numar destul de mare in parcurile din Craiova pe timp de vara. Citeam ca in Anglia sunt acum o prezenta mai mult decat frecventa in orase dar ca aceasta situatie s-a generalizat doar in ultimii 10 ani. E posibil ca si la noi sa inceapa o "explozie" de porumbei gulerati in mediul citadin pe timp de vara? Nu stiu, deocamdata doar colectez observatii...

    RăspundețiȘtergere
  4. Traiesc in Anglia, intr-o zona rurala, de cateva luni si m-a impresionat prezenta atat de mare a acestor pasari superbe! De asemenea ,ganguritul, lor e foarte diferit de cel al altor porumbei si are un effect foarte linistitor asupra mea.Aici stau tot timpul anului si ne incanta si cu spectacolul de curtare!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc ca ne-ai povestit experienta si observatiile din Anglia, si aici devin o prezenta din ce in ce mai evidenta, dar nu in numar foarte mare, poate doar la iernat.Oricum, sunt foarte frumosi intr-adevar!

      Ștergere
  5. Am vazut si eu o pereche de porumbei gulerati in zona Simleu Silvaniei.
    Sunt intr-adevar niste pasari superbe.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Asa este, multumesc pentru notarea observatiei. Sper sa revina la numarul si raspandirea de odinioara, pare un inceput timid dar constant de crestere.

      Ștergere
  6. Am, cel puțin pentru moment, șansa să-mi fi apărut o pereche, pentru prima dată, în această primăvară, în preajma casei (în Dorohoi). Sunt superbi! Sper să cuibărească, măcar, aici. Îi observ cam de o săptămână.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ma bucur sa aud...dupa Simleul Silvaniei o observatie din Dorohoi...inseamna ca sunt din ce in ce mai prezenti si mai uniform raspanditi in toate regiunile tarii.

      Ștergere
  7. Sunt păsări cu adevărat superbe,de care nu am știut că există până acum un an când am auzit un guruit de porumbel dar diferit la marginea unei păduri de lângă Arad,ieri am avut norocul să-l văd în toată splendoarea lui undeva pe lângă Turda cu adevărat superb.

    RăspundețiȘtergere
  8. Sunt păsări cu adevărat superbe,de care nu am știut că există până acum un an când am auzit un guruit de porumbel dar diferit la marginea unei păduri de lângă Arad,ieri am avut norocul să-l văd în toată splendoarea lui undeva pe lângă Turda cu adevărat superb.

    RăspundețiȘtergere
  9. Da, sunt foarte frumosi, mari, placut colorati. Vara se pot vedea in paduri si locuri mai insorite, Arad, Turda, pot fi locuri tipice pentru cuibaritul lor. In zona Ardealului i-am vazut aproape de Jidvei iar in sud sunt mai des vazute perechi in Lunca Dunarii dar si prin orase au inceput sa apara si sa cuibareasca, cel putin asa e in Craiova si in jur.

    RăspundețiȘtergere
  10. Buna ziua, am observat si urmarit si eu aceasta specie de porumbel salbatic, in Dambovita, comuna Racari, in padurile din preajma, deoarece acolo am locuit in copilarie. Erau cam 5-6 perechi in padurea Stanesti, erau foarte retrasi si zburau la prima miscare mai zgomotoasa. Aveau cuiburile in copaci inalti, cu precadere plopi, in zone putin umblate de oameni. Seara vedeam perechile coborand la malul Colentinei pentru a bea apa. Au facut parte din copilaria mea si astazi mai cresc porumbei, chiar daca stau la oras, cu eforturi ma ocup cu mare drag. Superb comentariul si pozele. Eu nu detineam pe atunci aparat foto, dar am intiparit in memorie acele imagini cu porumbeii salbatici.

    RăspundețiȘtergere
  11. Asa este, ati descris perfect comportamentul si habitatul porumbeilor salbatici gulerati. Prefera padurile rare, insorite, cu copaci inalti(deseori am vazut si eu cuiburi in plopi) si sa fie in apropierea unei ape, sunt iubitori de apa. Luncile apelor, lunca Dunarii, ii vad regulat acolo vara, cate o pereche pe ici pe colo. Prin august, chiar iulie, incep sa apara grupurile familale mai mari. Usor usor in Craiova au inceput sa apara pe vara la cuibarire si in parcurile mari, tip padure, de la marginea orasului.

    RăspundețiȘtergere
  12. Am serviciul intr-o hala noua ce se afla intr-un loc destul de retras, in zona de sud-vest a Bucurestiului, pe langa Clinceni.
    Vis-a-vis se afla o zona cu pini, tei etc. Acolo exista o pereche de porumbei salbatici. Totodata, in aceeasi zona, in imediata aprpiere cuibaresc si o perche de soimuletzi. Deasemenea, exista si o familie de cucuvele.

    Interesanta diversitate intr-un areal de nu mai mult de 100x100 m.

    Pe acoperisul halei se poate instala foarte convenabil un post de observatie. Daca exista doritori...

    RăspundețiȘtergere
  13. E imbucurator ca exista aceasta diversitate si ca are cine sa o admire!Marginile oraselor sunt foarte bune locuri de observatie, si locuri preferate de multe specii de pasari. Porumbeilor gulerati le plac mult padurile rare, insorite, mici, de tip perdea sau plantatie de parc. Vantureii au la dispozitie intreaga suprafata virana sau cultivata pentru vanatoare precum si arbori sau zidarie pentru cuiburi.La fel cucuvelele isi fac cuibul foarte des nu numai in poduri rurale ci si in constructii industriale pe la marginea localitatilor. Succes la observatii, in mod sigur veti mai gasi cateva specii, mai ales dintre pasarele mici, insectivore sau granivore.

    RăspundețiȘtergere
  14. Cea mai "exotica" aparitie a fost o dumbraveanca.
    In rest, o gramada de albinarei in trecere (cuibaresc pe malul Argesului, in amonte de lacul Mihailesti).
    In zona am vazut caprioare, vulpi, iepuri si fazani.
    Azi am vazut, surprinzator de aproape, o nevastuica...

    RăspundețiȘtergere
  15. Se pare ca si in apropierea Pitești ului se afla o pereche,cel puțin atat am văzut eu. Sunt extraordinari de frumoși. Sper sa si facă apariția cât mai mulți.

    RăspundețiȘtergere
  16. In Anglia sunt declarati ca fiind calamitate. Cuibaresc si in Banat foarte multi. In Germania cuibaresc chiar si in orase.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Sincer, calamitate e gandirea si mintea celor care pun asemenea etichete peste niste vietuitoare care nu datoreaza nimic omului si nu trebuie sa-i dea acestuia raportul cand au perioade de inflorire si cand nu. Prin vest au mai pus astfel de etichete unor pasari sau mamifere si au trecut la exterminare sistematica, dupa mai multi ani au revenit si au inceput sa verse lacrimi de crocodil ca nu mai au respectivele specii. Prin Banat calatoresc destul de mult, mai ales drumul spre Timisoara si nu am vazut niciodata la drum nici prin parcurile din oras sau la margine asa ca abundenta de acolo e foarte iluzorie. In Oltenia am vazut mai multi, dar prin comaparatie cu zero cati erau inainte cu cca un deceniu, acum cunosc intr-adevar o perioada de inflorire, care le ajuta si lor si diverselor specii de rapitoare. Omul sa-si vada de treaba lui ca nu il impiedica cu nimic bietii porumbei.

      Ștergere
  17. La data de 17 sept. 2017 am constatat ca o pereche de porumbei si-a facut cuib in pinii de la marginea livezii mele in desisul unor crengi suprapuse. Sper sa le mearga bine fiindca sunt uimitori ca aspect si sfiosi in comportament. Deocamdata pazesc arborii de atacurile pisicii mele care i-a facut sa zboare din cuib de vreo 2 ori .Eu locuiesc in Corbeanca Ilfov si am in apropiere o padure de stejar. Nu prea imi dau seama ce mananca si daca vaneaza si insecte? Mi-as dori sa ramana la noi!

    RăspundețiȘtergere
  18. Nu vaneaza insecte,doar daca gasesc larve, viermisori, nu se dau inapoi de la o astfel de sursa de proteine valoroase dar dieta lor e preponderent vegetala, manananca seminte de la diverse specii de copaci, muguri, semintele plantelor din covorul ierbos, seminte de cereale, etc. In general cuibaresc la inaltime mare, cu greu ar putea o pisica domestica sa-i ajunga sau sa-i alunge. Poate pisicile salbatice care sunt mult mai atletice si mai pregatite pentru pande si ambuscade, totusi inaltimea si locurile speciale din arbori pe care si le aleg in general le pune cuibul la adapost.

    RăspundețiȘtergere