Translate

miercuri, 18 iulie 2018

LACUSTAR - Pastor roseus









































       Si in alti ani, dar mai ales anul acesta, am avut toata bunavointa sa caut lacustari in toata luna mai si iunie. Ii vazusem o singura data, fugar, in Lunca Dunarii in Teleorman, intr-o zona foarte buna de pasari, insa nu reusisem sa-i fotografiez, fiind in masina pe un drum national, cu trafic prea mare ca sa pot opri la timp. I-am cautat printre toti graurii zariti in Oltenia si nu a fost chip sa dau de ei. Stiam ca Dobrogea ii primeste destul de regulat asa ca am pornit spre Dobrogea, ca sa am mai multe sanse in cautare. Intr-un mod destul de ciudat fata de cum imi imaginam, nu i-am gasit raspanditi in stanga si in dreapta ci doar intr-un singur loc, e drept ca in numar foarte mare.  Am cutreierat foarte mult in tot judetul Constanta si toti lacustarii pareau concentrati intr-un punct, un punct de cuibarire, o colonie foarte numeroasa, de unde faceau drumuri la fel de concentrate si scurte, oarecum in cerc insa mult mai mult spre nord, si acolo tot spre o singura zona.


















     Pentru ca am avut zece zile la dispozitie de stat la mare as putea spune ca am urmarit colonia aproape zi de zi, chiar daca dimineata eram prin sudul sau estul judetului, seara imi faceam un scurt ocol pana la lacustari....Cine stie cand si cum voi mai avea ocazia sa vad asemenea frumusete! Aceasta cuibarire masiva a fost ceva cu totul nou pentru tara noastra, cel putin din datele cunoscute. Erau prezenti destul de regulat dar in numar mai mic. 




































     Eu am ajuns la colonie cand zburasera deja multi pui din cuib. Insa acest proces al zborului din cuib nu s-a incheiat intr-o zi, nici in doua si nici chiar in zece. Pareau sa iasa pe serii, cate o fasie de piatra si stancarie se umplea deodata de pui si adulti. Totusi activitatea scadea mult in intensitate de la zi la zi. Splendoarea din prima zi de observatie, cu pui relativ mici si parinti foarte toleranti la apropierea omului nu s-a repetat in zilele urmatoare. Puii, desi inca dependenti de parinti, se mareau si se departau de om din ce in ce mai mult. Initial am crezut ca pe fiecare fasie de colonie iese o noua serie de pui mici, la o analiza mai atenta nu mai cred asta. Cred ca aceiasi pui se mutau de la o zi la alta, pur si simplu din agitatia lor, linia de lacustari pui si adulti se muta mai la stanga sau mai la dreapta. Nu am mai vazut pui mici ca in prima zi, nu am mai vazut parinti incarcati de lacuste ca in prima zi, ci numai pui mari, aproape de marimea adultilor, din ce in ce mai speriosi si mai departati. 




























    Nu as putea sa apreciez exact cati adulti si pui sa fi fost in colonie. Erau extrem de vioi, extrem de galagiosi si pareau foarte multi. Oricum pareau peste o mie de adulti, dar nu m-ar surprinde sa pot afla cu precizie ca erau doar pana intr-o mie sau dimpotriva, dublu sau triplu.













      Am doua ipoteze, prima ca in fiecare zi ieseau din cuib cate o noua serie de pui, mai la stanga sau mai la dreapta fata de prima zi - ipoteza in care am crezut la inceput. Si a doua ipoteza, spre care inclin mai mult acum, ca de fapt in colonie erau mai mult sau mai putin aceiasi pui si adulti, in plina dezvoltare, din prima pana in ultima zi de observatie.  Practic aproape toate pozele mele sunt din prima zi, cand erau puii relativ mici, proaspat iesiti din cuib, foarte dependenti de parinti, foarte mancaciosi,  relativ netamatori si neinteresati de apropierea omului. Adultii le imprumutau aceasta indiferenta fata de apropiere, fiind si foarte ocupati si oricum neputand sa-si mute sutele de pui. Vazand ca nu li se intampla nimic rau zburau nestingheriti destul de aproape, astfel ca i-am putut vedea si fotografia mai in detaliu. 
   In zilele urmatoare puii erau aproape numai din cei mari, stateau pe copacei impreuna cu parintii, cerseau mai putin, parintii le aduceau mai putin si zburau rapid la orice incercare de apropiere.
Oricum ar fi, colonia era extrem de numeroasa, una dintre cele mai numeroase colonii vazute de mine, au depasit si coloniile de chire, chirighite, ciori, si ca numar si ca miscare vioaie si ciripeala.






























     Se cunoaste ca e o pasare "straina" , pasarile noastre nu sunt atat de gregare, poate nici atat de abundente intr-un singur loc. Lacustarul este o pasare destul de exotica, daca ne gandim ca vine din Asia mai mult, ierneaza in India, acolo fiind foarte numeros. Un graur mai exotic, colorat pe jumatate in roz, cu picioarele de o culoare aprinsa asortata cu ciocul si cu penajul roz. Pastreaza si negrul specific graurilor insa si pe acesta il imbogateste cu  un mot involtat si lung pe cap, e drept, mai mult la masculi, in penajul nuptial. Spre toamna, rozul paleste in stralucire, motul se duce si penajul de pe cap devine mai sobru, mai simplu. Femelele au si ele un penaj mai simplu, cu un mot mai scurt si cu un roz mai putin stralucitor, un roz mai sters. Juvenilii au un penaj cafeniu deschis, daca il comparam cu penajul juvenililor de graur comun, puii de lacustar au chiar un cafeniu albicios spre roz, o nuanta pastelata pe abdomen si un cafeniu cald pe spate si cap. Penajul de pe cap are de asemenea fine striatii.






















    Abundenta lor depinde foarte mult de resursa de lacuste, cosasi, insecte specifice stepelor, campiilor cultivate sau nu. Lacustarii din colonia vazuta de mine cautau insecte - si le gaseau din plin - pe miristile de grau proaspat recoltat din preajma coloniei, sau prin ierburile si raristile de padure de la nord de colonie. Vanau pe un spatiu foarte limitat, aduceau hrana la pui in cantitati uriase si intr-un ritm foarte rapid. Deja din a doua zi de observatie am vazut pui mari amestecati cu adultii pe la locurile de vanatoare de insecte. Cautau destul de mult si copacii sau copaceii, insa doar ca loc de odihna si probabil de adunare. Insectele le adunau exclusiv de pe jos, foarte multe lacuste, greieri, cosasi, ca sa isi merite numele de lacustari, dar si ceva coleoptere, de ex. plosnite de cereale, gandaci, gazulite inaripate  si ceva fructe, mai ales dude.


















      Rareori am vazut pasari cu ciocurile atat de pline de insecte, poate doar pe la vrabia negricioasa, o alta pasare patrunsa relativ recent la noi de la sud, tot foarte gregara si galagioasa. Aceasta miscare continua cu zgomot continuu pare sa fie destul de intimidanta pentru rapitoare, desi zona era plina de pasari rapitoare nu prea indrazneau sa atace in colonie.
















     Toamna se aduna in stoluri mari, ca si graurii nostri, insa pot sa spun ca nu i-am vazut pe graurii nostri sa fie atat de gregari la cuibarire , graurul comun abia daca se aduna cateva perechi sa cuibareasca in locuri apropiate, si are fiecare pereche cuibul sau, foarte separat. Si lacustarii au avut cuiburi separate printre pietrele acelea, insa atat de apropiate incat atunci cand au crescut puii mari, adultii hraneau ce pui se nimerea mai rapid pe langa ei, veneau cate 15-20 de pui pe langa un adult cu hrana in cioc. Noroc ca veneau foarte repede si cu multa hrana, nu pareau sa fie si pui care sa sufere de foame, pentru toti se gasea cate ceva.
















      Daca la 1 iulie erau foarte multi pui zburati din cuib, ce pareau sa aiba o saptamana sau doua, plus inca doua saptamani pentru clocire rezulta ca ouale au fost depuse si s-a inceput clocirea pe la sfarsitul lui mai, chiar inceputul lui iunie.