Translate

miercuri, 1 noiembrie 2017

CORCODEL CU GAT ROSU - Podiceps grisegena




















      Un corcodel rar intalnit la noi in tara, sau mai bine zis destul de localizat. 









    Sunt cateva spatii, zone din tara unde il poti gasi in numar mai mare, de unde nu lipseste, insa despre alte zone am mari indoieli ca ar adaposti corcodei cu gat rosu in perioada de cuibarire. Una din aceste zone foarte saraca in corcodei cu gat rosu este Oltenia. Am vazut vreo doua observatii insa, cum nu aveau poza doveditoare, tare mi-e teama ca observatorii s-au inselat si era alta specie. In principiu, un corcodel cu gat rosu in zona lui in care traieste si cuibareste nu ar trebui sa puna mari probleme de fotografiere, spatiul limitat in care pescuieste si isi poarta puii il face destul de accesibil vederii. Asa se intampla in partea de sud-est a tarii, de unde nu lipsesc pozele cu corcodei cu gat rosu. Despre jumatatea de vest a cursului Dunarii, despre lacurile si raurile existente pe-aici, am insa rezerve in a accepta cuibarirea constanta a corcodelului cu gat rosu. E mult mai exigent, iar aceste exigente nu au fost pe deplin deslusite, vorbesc in comparatie cu corcodelul mare, cu care se aseamana destul de mult. In perioada de tranzit si migratie e insa posibil sa fie observat in mai multe locuri, in mai multe regiuni.





      Cu o marime comparabila cu cea a corcodelului mare, cu un tip de hranire cu pestisori, amfibieni, crustacee si alte vietati acvatice aparent identic, cu aceeasi preferinta pentru lacuri mai mari, inconjurate de stuf, ape dulci, in aceeasi masura cu corcodelul mare, totusi efectivele de corcodei cu gat rosu in tara noastra sunt infime, extrem de mici in comparatie cu mult mai raspanditul corcodel mare. As spune ca poate vreo rivalitate, vreo competitie destul de voalata intre cele doua specii face ca pe cele mai multe lacuri corcodelul cu gat rosu sa piarda prezenta si doar pe cele mai propice convieturii de pasari acvatice, asa cum sunt lacurile din Dobrogea si Campia Romana, partea de est, in apropierea Dunarii de Jos, mai largi, mai ofertante, doar pe aceste lacuri spuneam, sa-si gaseasca un spatiu al lui. Nu stiu, nu am dovezi clare, asa ca nu m-as hazarda sa sustin aceasta simpla observatie ca pe o teorie. Cert este ca exista anumiti factori care restrang foarte mult populatia acestei specii, cel putin la nivelul tarii noastre, factori care trebuie cercetati si in relatie cu un corcodel asemanator, de un covarsitor succes de raspandire si inmultire - corcodelul mare.









       Corcodelul cu gat rosu fotografiat de mine este un exemplar din Dobrogea, posibil insa sa fi fost cuibaritor in alta tara, eu l-am vazut in timpul migratiei sau al popasului pe Marea Neagra, sau pe langa Marea Neagra. Desi este un corcodel de apa dulce la iernat l-am vazut pe golfurile marine, pescuind deci la apa sarata, ce-i drept alaturi de mult mai multi corcodei mari, corcodei cu gat negru. Importanta pentru el nu este salinitatea apei ci gasirea pestilor pe care sa-i pescuiasca. 








      La nivelul intregii Europe este o pasare a jumatatii ei estice, posibil si acest lucru inclina balanta prezentei ei la noi in tara mai mult pe partea de sud-est. Inclina aceasta balanta dar nu o explica, decat in masura in care nucleele mari de pasari ar fi mult la est de tara noastra iar aici instalandu-se doar cateva exemplare marginale ale unui bazin cu centrul situat in alta parte. Si pe perioada de migratie, tranzit, tot Dobrogea si apele ei marine sau lagunare sau deltaice, dunarene, primeste influxul celor mai multi corcodei cu gat rosu. Iernarea propriu zisa a corcodeilor cu gat rosu are loc la Marea Mediterana si sudul Marii Caspice, pe timpul iernarii chiar prefera apele linistite ale marilor, la tarm, in golfuri adapostite.












      Ca penaj, gatul rosu este vizibil mai ales in perioada de cuibarire, atunci este de un rosu stralucitor, desi pastreaza o tenta mai cafenie, nu este un rosu aprins si curat. Spre toamna, in penaj de iernare, stralucirea de rosu se mai duce si ramane cafeniul de baza, un rosu mai tern, pe care nu stii daca sa-l iei de rosu-murdar, de gri sau de cafeniu - oricum o nuanta intunecata care ii acopera intreg gatul si-l deosebeste de corcodelul mare in penaj de iarna. Nu este un corcodel motat ca acesta, nu are creste nici mari nici mici, are penajul pe cap destul de plat. Obrajii se vad bine, mai deschisi la culoare, in ambele tipuri de penaj, fiind pusi in evidenta de contrastul cu gatul colorat.







     E un corcodel deosebit de frumos in perioada de cuibarire, cuibarie ce are loc in general in luna mai, intrand si in iunie. Au fost observate si colonii de corcodei cu gat rosu, dar acest lucru nu la noi in tara ci in zonele mai propice speciei. La noi cuibareste pe perechi, in cuiburi asemanatoare corcodelului mare. Cel mai des cloceste in Delta Dunarii. Clocirea dureaza 24 de zile, apoi puii sunt crescuti in maniera corcodeilor, purtati pe spate, hraniti si tinuti aproape o perioada de o luna jumatate, sau dupa caz. Ambii parinti se implica in cresterea, hranirea si purtarea pe spate a puilor, uneori ii impart intre ei.  Asemanator corcodelului mare au si ritualul nuptial, nu numai cresterea puilor.
     







CORCODEL DE IARNA - Podiceps auritus

















       Un corcodel nordic, cuibareste in nordul Eurasiei si coboara la iernat in sud, de aici denumirea noastra de corcodel de iarna. E un corcodel pe care putem sa-l vedem numai iarna, sau in sezonul rece, incepand deja cu primele exemplare sosite prin octombrie. Cel mai tarziu in martie, dar de obicei mai devreme, paraseste locurile de iernat de la noi din tara, pe langa Mare, pe raurile foarte mari, pe Dunare...in general acolo unde apa nu ingheata in totalitate.










        Noi avem prilejul sa-l vedem doar in haina lui sobra de iarna, la vremea cuibaritului are insa un penaj deosebit de frumos, cu mult  rosu ruginiu la gat si piept si mai ales cu o podoaba de pene aurii stralucitoare la ochi si urechi, in contrast cu un cap inchis la culoare, se vad ca niste brose exuberante expuse pe catifea. Dupa ce sezonul curtarilor a trecut si puii au crescut mari, aceste bijuterii din penaj se trec si ele, precum florile de primavara, si corcodelul nostru trece la un penaj sobru, potrivit anotimpului. 









      E foarte frumos si acest penaj sobru, doar ca seamana foarte mult cu cel al corcodelului cu cap negru. Vazand pasarile doar in fotografii, mereu am avut o teama sa nu-i incurc in teren, si in sensul in care puteam sa cred ca un corcodel cu gat negru e de iarna, dar mai ales in sensul de a pierde din vedere corcodeii de iarna crezand ca sunt mult mai raspanditii si mai des-vazutii corcodei cu gat negru. Nu a fost sa fie asa, in teren deosebirile sunt surprinzator de clare. Din prima secunda in care i-am vazut, amestecati printre corcodei cu gat negru, mi-am dat seama ca nu sunt din acestia si nu au cum sa fie. Nu e vorba numai de penaj, intreaga lor structura e diferita, par mai prelungi, cu gatul mai scurt si mai puternic, iar forma capului e alata. Corcodeii cu gat negru par rotunjori, pufosi, cu un gat gratios. La corcodeii de iarna straluceste aproape contrastul intre obrazul alb si partea superioara a capului, aproape ca iti atrage privirea chiar pe ceata, cum am prins eu la inceput. Corcodelul cu gat negru are ciocul subtire si indreptat putin in sus, teoretic acest lucru nu ar trebui sa se vada decat la distanta mica, si totusi ciocul drept al corcodelului de iarna pare sa se vada de la distanta , in sensul ca da un cu totul alt profil.






      E importanta diferentierea de corcodelul cu gat negru si acum, dupa intalnirea "pe viu" cu corcodeii de iarna, mi se pare usor de facut. E importanta pentru ca ierneaza pe aceleasi ape, sunt de marimi si culori aproximativ similare, in plus, corcodeii cu gat negru pot fi foarte multi, am vazut grupuri si de cate o suta. La noi corcodeii de iarna sunt cu mult mai rari, grupurile in care se strang sunt micute, de exemplu grupul vazut de mine avea 4 exemplare. Ar putea sa se plimbe pe apa si singuri, sau in pereche, de multe ori chiar asa fac, cand se strang putin mai multi e pentru ca vaneaza impreuna si impresoara cumva zona cu pestisori.
       Se hranesc cu pesti pe masura lor dar si cu alte vietati acvatice.










       Si acest corcodel are un ritual nuptial foarte frumos si foarte elaborat. Trebuia sa aiba un spatiu si un motiv de etalare al frumoaselor "urechiuse" aurii pe care le poarta, si femela si barbatusul. La fel de bine impartite sunt si rolurile din dansurile nuptiale, nu masculul este cel care doreste sa se impuna si sa iasa in evidenta, si nici femela, idealul lor e sa devina ca doua jumatati identice ale aceluiasi intreg, e un dans in oglinda, doua pasari aratand la fel, miscandu-se la fel, ca un tandem perfect, ca o pereche de gemeni.
      Departe de noi au loc aceste dansuri, in nordul Peninsulei Scandinave, in nordul Scotiei dar mai ales in nordul european si asiatic din Rusia, acolo sunt cele mai numeroase efective. Prefera deci pentru cuibarire pleiadele de lacuri reci inconjurate de tundra sau taiga din nordul temperat, arctic si sub-arctic. Acolo sosesc de la locurile de iernare prin mai si incep sa cuibareasca, perechea monogama este deja stabilita din perioada de iernare si tranzit. Ca si alti corcodei cuibareste pe apa, pe materiale  vegetale adunate intr-o gramajoara mai mare. Puii sunt carati in spate o perioada, apoi stau pe langa parinti si invata mestesugul pescuitului. Spre toamna, care in nord vine destul de repede, grupurile familiale devin mai destramate si treptat o pornesc spre sud. Atunci devine pasarea "noastra", gaseste loc de iernare si la noi in tara, cum spuneam, mai ales pe langa Marea Neagra, pe Dunare, pe Olt...insa exemplare destul de putine. Pe langa Marea Neagra si Marea Caspica dar si Marea Adriatica mai sunt locuri predilecte de iernare, in zona de est a Europei. In vest ierneaza la Marea Nordului si Atlantic.