Translate

vineri, 1 decembrie 2017

FLUTURASUL DE STANCA - Tichodroma muraria


















      In sfarsit am reusit sa gasesc fluturasul pe stancile de calcar ale Olteniei. Fara sa spun ca as fi organizat adevarate expeditii in cautarea lui, intotdeauna m-am uitat dupa aceste pasari-fluturasi prin cheile calcaroase. E o pasare foarte localizata, sunt cateva locuri mai bine cunoscute care "furnizeaza" aparitii de fluturasi-de-stanca, dar aceste locuri nu abunda. Nu in orice chei calcaroase, nu pe orice pereti stancosi alege fluturasul sa cuibareasca. Are anumite cerinte inca nu definitiv deslusite. In primul rand ii place altitudinea, este o pasare de munte, si nu de poale de munte, ci chiar alpina s-ar putea numi. Ii plac anumite chei adanci, pe altele le refuza. E o pasare destul de capricioasa in alegerile sale, nu va asteptati s-o vedeti pe oriunde pe la munte. 
      Capricios pare si zborul ei, un zbor fluturat, merge pe stancarie in felul ticlenilor, insa din cand in cand isi scutura viguros aripile, ca si cand ar vrea sa-si ia zborul. Nu si-l ia insa, si continua cautarea de insecte si fluturarea din aripi. Posibil sa faca aceste miscari pentru a agita insectele si a le obliga sa se miste. Tot miscarea a fost si cea care a tradat-o si pe ea, altfel culorile ar fi fost in perfect camuflaj cu stanca. Griul intens al penajului general era identic cu cel al stancii iar rosul aprins de la aripi nu ar fi ajutat prea mult vederii, oricat de aprins ar fi fost tot s-ar fi pierdut in multimea de frunze ruginii si sangerii care atarnau pe stanci. O mica adiere de vant si miscarea generala a frunzelor si ierburilor l-ar fi ascuns complet pe fluturas si iar as fi ratat intalnirea cu el. 


       

      Era destul de departe de mine, fara vreo posibilitate de apropiere. Nu ca mi-ar fi fost frica sa nu-l sperii dar firul apei si stanca verticala nu permiteau niciun pas mai aproape. Nu-l interesa prezenta mea, era foarte preocupat sa inspecteze stanca in sus si in jos. La inceput miscarea parea haotica, insa apoi s-a stabilizat in sus, pe verticala, cu mici rataciri laterale la crapaturi in piatra promitatoare de insecte, larve si oua de insecte, paianjeni etc.







     Un singur exemplar, nu se poate spune dupa penaj daca era femela sau barbatus, oricum parea un adult.







     Dupa ce isi incheie sezonul de cuibarit perechea se desparte si fiecare ierneaza pe cont propriu pe unde reuseste sa gaseasca un loc mai bun. Iarna coboara si la locuri mai joase si cresc sansele de a fi vazut. 
      In general ierneaza in zonele de la poalele muntilor dar uneori hoinaresc si mai departe, cautand in general cladiri inalte. Totusi, vederea lor pe manastiri, turnuri sau alte cladiri inalte nu este ceva foarte comun, se intampla mai rar.
     O pasare foarte atragatoare, atat prin culorile ei elegante, gri argintiu cu rosu-visiniu intens, cat mai ales prin fluturarea rapida si vioaie a aripilor, fluturare unica in felul ei printre pasarile din avifauna tarii noastre. Si peisajul in care poti admira aceste pasari este deosebit, pereti de stanca abrupti si maiestuosi, o aparitie ce nu poate lasa pe nimeni indiferent.




































CUFUNDARUL POLAR - Gavia arctica
















      Un cufundar pe care am avut sansa sa-l vad ceva mai bine, la o prima intalnire, in raport cu cel mic. Distanta era tot foarte mare, departe de mal, dar parca-parca tendinta a fost pentru cateva minute sa se apropie dupa pesti inspre mine si nu in directie opusa.






      Greu de deosebit in penaj de iarna intre ei la distanta mare si pe ceata, vazut mai de aproape aceste diferente devin mai usor de facut. Ciocul este mai gros, talia mai mare. Mandibula nu are acel unghi indreptat in sus, este dreapta, ba chiar da impresia unui cioc foarte usor indreptat in jos. Gatul si obrajii sunt albi la adulti dar ochiul este in intregime inconjurat de negru, nu are acea pata alba in fata ochiului si albul nu se prelungeste inspre ceafa. Penajul pe sapte e gri uniform, cu un aspect solzos, care face uneori ape de stralucire.





     Mare pescar si el, pescuia alaturi de cormorani, cufundari mici, si corcodel cu gat rosu. La distanta pe mal, pescarii-oameni. Toata lumea foarte concentrata la pestele care trebuia prins, numai eu incercand sa "capturez" din ceata cateva imagini cu pasari "straine"...vizitatoare arctice aducand parca cu ele ceva din exotismul straniu si rece al tinuturilor polare.



      In penaj nuptial cufundarul polar imbraca straluciri de gri si negru. Culorile ar parea terne, dar jocul de dungi verticale de la gat si orizontale de la aripi, de diverse grosimi si lungimi, fac ca intregul model sa arate de senzatie, si de o eleganta cum rar intalnesti. Mai greu sa prinzi pe meleagurile noastre cufundari arctici in penaj de nunta, imbraca acest costum la locurile de cuibarire, si mai la nord decat cufundarul mic.
    Daca cufundarul mic se intalneste in zona de vest a Europei si inspre America, cufundarul polar este un cufundar al regiunii eurasiatice, din Scandinavia pana in nordul Siberiei, pe latitudinile arctice. In partea de est a Asiei, cufundarul polar are o subspecie aparte, al carui gat primeste in penaj nuptial nuante de verde. In penaj de iarna nu se poate face insa diferenta. Probabil insa ca la noi apar numai cufundari polari din subspecia "arctica"- Gavia arctica arctica, specifici nordului Europei si vestului Asiei.
     Cuibareste pe langa lacurile reci, multe si mari ale Nordului, direct in vegetatie. Ouale nu sunt multe, de obicei doua, de culoarea mlastinii inverzite, culoare patata maroniu-verzuie.  Ca la multe pasari de marimea lui, gaste , rate, clocirea dureaza o luna, apoi puii sunt hraniti cu vietuitoare acvatice dar si cu peste.
      Ca si cormoranii sau corcodeii se scufunda dupa peste, se adanceste si la 5 metri sub apa si apare in alt loc, de obicei cu peste prins. Si forma dar si acest obicei il fac pe apa la noi sa fie foarte asemanator cu cele doua specii mentionate, trebuie uitat cu atentie pe apa, pentru a zari silueta lui caracteristica.  E o silueta ceva mai turtita si mai prelunga decat a cormoranului, cu ciocul si capul mai aplatizat, insa diferentele sunt subtile la distante mari. De aproape insa nu sunt probleme.






      Diferenta intre pasarile adulte si juvenile o face nuanta penajului, mai cafenie la juvenili si mai neagra la adulti. Ca sa atinga maturitatea sexuala trebuie sa treaca doi-trei ani.