Translate

joi, 30 octombrie 2014

FLUIERAR DE MUNTE - Actitis hypoleucos












         In sfarsit , un fluierar mai usor de recunoscut, are cateva caracteristici proprii doar lui care duc mai greu la confuzie.








     In primul rand, e foarte micut, mie mi se pare cel mai micut dintre fluierarii de la noi. Are un penaj cafeniu deschis, care se vede cel mai adesea uniform. In realitate are niste mici stropi de culoare alburie dar sunt atat de fini incat la distanta obisnuita la care putem vedea o pasare, acestia nu se mai observa si lasa impresia de uniformitate.







      E o culoare cafenie deschisa, culoare de "cafe au lait", foarte placuta. 




         Aceasta accentueaza aspectul delicat al fapturii sale. Mai are specific o zona alba in dreptul aripii, albul de pe piept patrunde spre umeri. Desi e o mica patrundere de doar cativa centimetri reuseste sa fie vizibila in toate imprejurarile, insa mai ales la binoclu sau la marirea pe monitor. Cu ochiul liber e posibil ca detaliul acesta sa nu fie observat si atunci ramane doar culoarea uniforma brun deschisa si dimensiunea mica. 






    Ar mai fi poate ceva, si anume nervozitatea cozii, a partii bazale a corpului , pe care si-o ridica neincetat in sus si in jos. Si fluierarul de zavoi mai are acesta tendinta de a-si legana partea terminala in sus si in jos, dar mai putin. Nu e vorba de o miscare numai a cozii ci a intregii jumatati inferioare a corpului, de parca ar batea tactul.
       Dealtfel exista o apropiere genetica intre fluierarul de munte si cel de zavoi care permite pe alocuri hibridarea. Desigur, sunt foarte rare cazurile dar exista. 

       

       E un fluierar destul de raspandit la noi in tara, si cred ca si cuibareste, intrucat l-am vazut si in plina vara. Cuibareste in orice fel de zona umeda, chiar si la munte, de aici ar veni denumirea lui. Totusi eu nu l-am vazut prea mult pe langa ape de munte ci la campie. 
      Intotdeauna eu l-am surprins solitar dar probabil ca nu e o regula. Chiar se afirma prin carti ca ar fi o pasare foarte gregara care se strange in stoluri mari. Stoluri mari de fluierari de munte eu nu am vazut niciodata, probabil e ceva specific zonelor unde ierneaza populatii mari coborate din intreaga Europa. Primavara si vara - toamna cand l-am vazut eu tinde sa umble pe cont propriu, sau cel mult in pereche, cu ceva grup de familie sau tovarasi.










       Se hraneste cu tot ce poate gasi prin apa mica, pe la malul lacurilor, de multe ori chiar si pe balti temporare din ploaie. Se uita, cauta prin apa, vede bunatati prin transparenta ei si apuca cu ciocul - in general nevertebrate, insecte, crustacee, mormoloci etc









       De cuibarit cuibareste pe sol, ca si ceilalti fluierari cu exceptia celui de zavoi care cuibareste in copaci. Habitatul de cuibarire se intinde pe toata Europa dar mai mult in Europa centrala si nordica decat in cea sudica.
        In teren se vede ca o pasare mica si slabuta, am cateva imagini in care apare alaturi de un pescarus razator, de rate, de nagat, de la distanta, si se vede diferenta de talie.
       





   





        E o pasare migratoare, eu iarna nu l-am vazut niciodata, asa cum am vazut fluierarul de zavoi. Primavara l-am vazut cel mai devreme in primele zile de aprilie. Toamna pleaca treptat odata cu lasarea frigului. In Europa occidentala unde iernile sunt mai blande si apele ingheata rareori fluierarul de munte tinde sa ramana tot mai mult pe loc, doar sa hoinareasca dupa mancare si temperaturi mai ridicate fara sa mai migreze propriu-zis in Africa. Majoritatea populatiilor insa ierneaza in Africa, si chiar la sud de Sahara nu doar pe tarmurile nordice africane mai la indemana.

luni, 27 octombrie 2014

FLUIERAR CU PICIOARE VERZI - Tringa nebularia









          Un fluierar mai mare, pe care poti sa-l vezi mai bine, asta daca ai ocazia. E o pasare de pasaj, destul de rara pe la noi. In afara de fluierar de zavoi, fluierar de munte si mlastina, care oricum sunt mai usor de vazut, fluierarul cu picioare verzi e singura specie de fluierar mai deosebit pe care am vazut-o si prin Oltenia cea cam lipsita de limicole. 
       Cine stie cum s-o fi ratacit intr-o primavara si un fluierar din acesta si pe malul Oltului in calea privirii mele? 





     Ei, nu am cautat eu toate malurile Olteniei de pasari de tarm dar sunt tare scumpe la vedere pe aici. Tot in Dobrogea sau pe micutele perle de lacuri din podisul transilvanean vin mai des si mai multe.
         Este cam cel mai mare dintre fluierarii ce pot fi vazuti la noi, mare insemnand cam 30 cm. Se vede aproape dublu fata de un fluierar de mlastina, desi probabil ca la o masurare exacta nu e chiar asta proportia. 







       Se mai vede foarte albicios pe cap, cu dungi  palide dar bine marcate. Penajul il are destul de uniform, fara pete pregnante, mai brun in sezonul nuptial, mai cenusiu in perioada de iarna. Noi avem sanse sa-l vedem mai ales in culori gri-cenusii. Cand zboara i se vede spatelele si coada alba. La aripi nu are alb.







        Are intr-adevar picioare verzi dar ca sa le vezi culoarea trebuie si pozitie si mai ales apropiere. Cei cativa fluierari cu picioare verzi vazuti de mine au fost extrem de speriosi, ma vedeau de departe si fugeau. Alteori oricum nu mi-ar fi permis terenul sa ma apropii.







       

Ciocul il are destul de groscior - dar repet, doar prin comparatie cu alti fluierari - si un pic curbat in sus. Din nou ai nevoie de apropiere si postura a pasarii care sa-ti arate aceste detalii. 






        Este si el, ca multe dintre limicole, o specie nordica, cuibareste in Scandinavia, Rusia, nordul insulelor britanice. Trec primavara si toamna spre sud, ierneaza pe coastele Mediteranei sau in Africa, desigur populatiile europene ce ajung si pe la noi. Altfel el cuibareste si in nordul Asiei si ierneaza in sudul continentului. 
      Parca in armonie cu statura sa mai mare, mi s-a parut un fluierar mai linistit, mai putin agitat. Parea chiar statuar in comparatie cu flueirarii de mlastina din jurul lui care se invarteau ca niste titirezi, sau in comparatie cu fluierarul de munte care isi agita coada in sus si in jos de parca ar bate tactul. Fluierarii cu picioare verzi se plimbau parca mai maiestuos prin apa, mai ciugulind ceva din apa, mai oprindu-se si uitandu-se in jur. 





      Are o infatisare mirata, cu acel cap alburiu al lui si cu ochiul negru rotund bine iesit in evidenta. Poate si ciocul indreptat in sus ii da aceasta infatisare.
       E o pasare ce isi pastreaza perechea. Cuibareste in tundra, in apropierea tarmurilor si apelor nordice, direct pe sol, unde cloceste si scoate in jur de 4 pui. 
       Foarte putin gregar, poate fi vazut cel mai adesea singur, sau in pereche in sezon. Juvenilii se mai strang uneori in grupulete mici. 
       Are un regim de hrana exclusiv carnivor, nu cauta plante prin mlastinile si apele in care umbla ci doar animale mici acvatice, de la insecte pana la broscute si pestisori.
       Mi-ar place sa-l vad mai des, eventual si mai de-aproape. Pana acum l-am prins doar pe lacuri mari sau pe apa mare a Oltului la varsarea in Dunare.