Translate

joi, 5 martie 2015

LISITA - Fulica atra














       Dintre toate pasarile de balta lisita imi pare cea mai comuna, cea mai raspandita, cea mai numeroasa.
















 Departe de a ma duce gandul la blazare si saturatie, dimpotriva, aceasta prezenta imi da o senzatie de calm, de liniste, de familiaritate, un peisaj bucolic si statornic in care totul merge asa cum trebuie si viata curge neschimbata.














 Uneori plutesc pe apa ca un card de rate alteori pasc iarba pe marginea baltii si seamana cu un grup de gainuse sau mai curand bibilici.










 Iarna se strang in carduri mari, vesele, foarte vioaie si ritmate in miscari, ca niste corpuri de balet.













 Abundenta si vitalitate, baltile capata viata batute in mii de stropi de aripile lisitelor sau de pasii lor pe suprafata apei cand isi iau zborul. Decoleaza mai greu, toate o data si zboara pe distante scurte si la inaltime joasa.





 Nu se tem foate mult de oameni, daca gasesc o balta cu multa vegetatie in mijlocul orasului se aseaza si acolo. Nu le plac apele reci din zona de munte, nu le plac apele repezi, in rest orice lac din zona de deal si mai ales de campie poate fi ocupat de lisite. 














   Primavara nu mai stau in stol dar uneori sunt mai multe cupluri pe un lac si par tot multe si tot impreuna.






 Sunt destul de teritoriale la cuibarit si mai ales foarte viteze cu pradatorii. Se bate cu curaj cu orice pradator venit sa-i fure ouale si are o metoda specifica de a-l scufunda cu miscari fulger cu capul sub apa pana moare. Chiar si daca  pradatorul i se infige cu ghearele in spinare se intoarce rapid cu picioarele in sus si isi ineaca dusmanul. Asta pentru ca e o foarte buna scufundatoare, nu se scufunda dupa hrana timp indelungat sau pe lungi distante de inot acvatic ci are miscari multe si rapide de parca s-ar da peste cap in apa. 





     Prima data cand am auzit lisite pe o balta am avut impresia ca ar canta cocorii. Un strigat sonor, frumos, cu ecou misterios care imi amintea de poeticele strigate de cocori din filme. Surprinzator, lisita chiar face parte din aceeasi familie cu cocorii dar in afara de acest strigat care aduce a cocori in rest nu as zice ca mai are vreo asemanare vizibila. 
      Are niste picioare foarte simpatice, caraghioase as zice daca nu as sti cat sunt de folositoare si ca natura nu face nimic pentru amuzamentul cuiva ci lucreaza pe cat posibil in interesul speciilor. 
Degetele albastre sunt imbracate in niste pernute pneumatice foarte mari, niste incaltari ce par cu cateva numere mai mari. De fapt, e o adaptare foate utila la mersul pe apa si pe vegetatia plutitoare.
     Mananca multe si de toate, vegetatie, insecte din apa si de pe langa si de multe ori paste si iarba, ciuguleste firele de iarba in felul gainilor.







      Puii sunt foarte simpatici cand sunt mici, tot cu un aer caraghios, sunt foarte rosietici si ciufuliti pe cap. Cand  cresc mai marisori capul devine mai pieptanat si mai alb.

















 La maturitate devin negre pe cap si pe corp, uneori cu o tenta argintie alteori negru mat, deinde cum bate lumina. Deasupra ciocului, pe frunte au un fel de placa alba argintie ca si ciocul. Ciocul si acesta placa au uneori luciri roz, alteori albastrui si se asorteaza cu picioarele albastre.









     E o pasare partial migratoare, din zonele reci si inghetate pleaca spre sud insa in zona Olteniei le vad cam toata iarna, se mai muta in functie de inghetul apelor dar in general se descurca sa gaseasca ape neinghetate in tot cursul lunilor de iarna.













     Cuibarirea incepe prin aprilie si cuibul si-l face pe balti, prin vegetatia acvatica. Uneori depune chiar doua ponte pe an. Puii sunt nidifugi si cresc destul de repede.