Translate

marți, 31 iulie 2018

PIETRAR NEGRU - Oenanthe pleschanka


























     Asa cum ne spune numele, unui pietrar trebuie sa-i placa habitatul pietros. Exista insa si intre speciile de pietrari diverse grade de cautare a unui spatiu pietros, iar pietrarul negru se afla pe treapta cea mai de sus. Tinutul in care cuibareste si poate fi gasit trebuie sa fie pietros, bolovanos, stancos, nu jucarie...














      Mai trebuie sa fie si foarte insorit, si foarte arid, sa semene cat mai mult cu Asia lui centrala de unde s-a extins aceasta specie de pietrar pana la noi. Arealul lui de raspandire porneste din China, in partea ei uscata si colturoasa, trece peste Asia centrala si Europa extrem-estica, mare parte din Rusia, Turcia si se opreste pe tarmul vestic al Marii Negre, in Dobrogea la noi, si in Bulgaria. Numele lui de specie vine si el din Rusia, "pleschanka", ca sa marcheze mai bine provenienta si arealul acestui tip de pietrar.














      La noi in Dobrogea e bine sa fie cautat acolo unde pietrele devin bolovani, si bolovanii devin stanci verticale, rape abrupte si aride, pline de colturi si cotloane, zone unde bate arsita, fara apa la discretie. Acest tip de teren ii convine de minune, il mai imparte cu pietrarul rasaritean, mai putin cu cel sur, si cand si cand, mai apare si un pietrar mediteranean, cu care dealtfel si hibrideaza.






juvenil





      Penajul e foarte frumos si foarte elegant, mai ales la mascul, penajul nuptial. Capul il are negru, cu o foarte marcata banda alba, seamana din acest punct de vedere cu codrosii de munte si padure, insa la el culorile par si mai accentuate. Aripile le are negre, venind si acestea in contrast cu un piept si un abdomen de un alb stralucitor. Asa stralucesc si pietrele in soarele luminos de inceput de vara, cand cuibareste pietrarul negru.










      Femela seamana cu juvenilii, un penaj cafeniu, ca al celorlate specii de pietrar, dar un cafeniu mai intunecat cu negru mai marcat la aripi. Spre toamna, si masculul o ia usor-usor spre acest tip de penaj. 








    Nu avem mult timp la dispozitie sa-l admiram in penajul de toamna pentru ca prin septembrie pleaca spre Africa. Soseste primavara prin aprilie, in hainele de sezon nuptial. 




       La noi in tara pietrarul negru cuibareste numai in Dobrogea, si acolo in cateva puncte. Uneori, daca descoperi un astfel de punct, ai impresia unei abundente. Fie arealul restrans propice pentru cuibarit, fie alte motive, il fac pe pietrarul negru sa cuibareasca intr-un fel de colonie mai mica, compusa din cateva perechi, nu foarte apropiate dar oricum vizibile intr-un cerc stramt de observatie. Cum iesi insa din acel cerc sansele de a mai reintalni pietrarul negru devin foarte scazute.








       La inceput de iulie am dat peste cateva astfel de puncte, era tocmai perioada puilor zburati din cuib, hraniti inca de parinti. 









     Astfel ca am avut ocazia sa vad si juvenili, si femele, si barbatusi in penajul nuptial dar si unii la care incepea schimbarea penelor, treptata. Cu puii mari in prima saptamana de iulie, daca mai socotim inca vreo doua saptamani de crestere in cuib , plus alte doua de clocire, inseamna ca pe la sfarsit de mai si mai curand la inceput de iunie are loc reproducerea propriu-zisa a acestei specii, luna mai fiind alocata revenirii din migratie, cautarii perechii si a teritoriului, precum si curtarii.






      Este o pasare insectivora, inrudita cu muscarii, cu codrosii. Are nevoie de insecte, nu de pietre goale, si pietrarul negru a inceput sa isi mute arealul dupa locurile in care pot patrunde turmele si cirezile de vite, atragatoare de insecte, si sa paraseasca sterpiciunea locurilor "protejate" prin interzicerea activitatilor traditionale de pasunat.