Translate

luni, 24 noiembrie 2014

RATA CARAITOARE - Anas querquedula















        O alta specie de rata salbatica mititica, foarte putin o depaseste in dimensiuni pe Anas crecca (rata mica). Dealtfel imparte cu ea denumirea de sarsela. Nu as spune ca e o denumire populara, mai curand o denumire din limbajul vanatoresc, din vremea cand vanatorii foloseau vocabular francez, incetatenind deumirea franceza de Sarcelle pentru aceasta specie. Ratei mici i se spune sarsela de iarna, iar ratei caraitoare sarsela de vara. Aceasta pentru ca rata caraitoare e o rata ce cuibareste la noi iar toamna si iarna migreaza spre sud.







        Mentalul nostru, obisnuit cu imaginea ratelor de curte, tinde sa augmenteze si imaginea ratelor salbatice. In realitate, aceasta rata e poate mai mica decat un porumbel si are o greutate de 300-500 grame. Desigur, eu nu am avut prilejul sa cantaresc vreo rata caraitoare, au cantarit-o cei care au vanat-o si care mult folos au tras din cele 300 de grame de intrupare cu pene. Dar probabil ca atunci cand se impusca cu toptanul, maldarele de carne cu pene insangerate devin intr-un final satisfacatoare pentru instinctele pradalnice in exercitiu. 
     Norocul acestei rate si in acelasi timp plangerea vanatorilor e ca sta prea putin in bataia pustii in perioada de sezon vanatoresc, fiind plecata in migratie. Totusi in septembrie si octombrie ratele caraitoare nu sunt plecate, sunt pe lacurile lor de cuibarire si multe din ele cad prada pustilor. In toata Europa sunt vanate anual circa un milion de exemplare, mai mult de 500.000 in Rusia, Ucraina, Polonia si Franta.
      E  o specie de rata mica si frumoasa, ratoiul e spectaculos colorat, mai ales primavara. Oglinda o au verde, insa ratoiul are mai multe game de culori, tonuri de brun, dungi albe, albastrui, pene matasoase atarnand pe spate, e un ratoi foarte frumos. Are si un caracter specific nemaintalnit la alte rate care face usoara identificarea, si anume o spranceana alba foarte lunga si bine conturata deasupra ochiului. 













Si rata are doua dungi albe deasupra si sub ochi dar mult mai sterse, mai estompate. 






        Ca mai toate ratele salbatice de pe lacurile noastre sunt foarte sperioase si prudente. Inoata deseori aproape de maluri, dar vad intrusii de departe si parasesc imediat locul, se duc mai spre largul lacului sau de cele mai multe ori zboara de tot. Ma multumesc cu imaginea pe care mi-o ofera ele, de la distanta pe care o doresc ele si la care se simt in siguranta. Stiu cat sunt de haituite si prudenta si reticenta fata de om le este absolut necesara, vitala.







     De cuibarit cuibaresc mai ales in Delta si in acele zone umede din tara cu incarcatura mare de pasaret acvatic, zone in general declarate rezervatii avifaunistice. Nu sunt multe acele zone, tot Delta Dunarii ramane baza. 







      Rata caraitoare este ceea ce se numeste o rata de suprafata, adica isi cauta hrana mai ales la suprafata apei, nu se scufunda dupa hrana ca rata rosie si rata cu cap castaniu , de exemplu. Mananca multe vegetale, microroganisme filtrate cu ciocul, dar si nevertebrate. Am citit ca ii plac mult lipitorile, si mananca si din acestea dar si alte rame lenese, viermisori, larve si oua de insecte acvatice etc pe care ii gaseste cautand prin apele mici. 















vineri, 21 noiembrie 2014

RATA CU CIUF - Netta rufina













       Poze putine, si de departe. Vorbe la fel de putine, scurt ecou al unei clipe de intalnire. 
         Un lac mare si intins si pe el o rata mica. O singura rata. O rata cu ciuf. Sau cu peruca. Se vede din zare capul ei neobisnuit. E un "el" de fapt, un ratoi, cu capul acesta portocaliu si cu frizura inalta.




   Ma aflu in Dobrogea, aproape de mare. Ploua, sau poate nu, nu mai imi aduc bine aminte. Cu siguranta insa bate vantul. Dobrogea de aprilie, vant si ploaie. Nori care curg dinspre mare sau inspre mare, cu ploaie plina si grea sau ploaie mica si saltareata.
   Animale salbatice mici si animale domestice mari, deopotriva de libere sub pacla uniforma a cetii si umiditatii.





      O talanga rasuna inabusit printre fluieraturi de limicole, califari  si gaste salbatice. 









     Pe pajistea umeda si grasa in urma cailor si a iepelor cu manji dragalasi si timizi isi cauta norocul multe specii de pasarele micute, din toate neamurile. 







     Doar lacul, prea mare, prea larg, prea adanc, pare pustiu. Singur ratoiul cu ciuf pluteste pe el, in viteza vantului care impinge unda, si il duce cu ea din ce in ce mai departe. 
     Nu am decat cateva secunde la dispozitie, trei poze, departe, foarte departe, si mult prea departe. 





     Foarte prudent, s-a facut nevazut si intangibil fie si cu gandul, nu numai cu puterea ochilor . Nu mai imi amintesc daca a disparut in stuf sau in ceata departarii sau intr-un zbor nou de alta pasare mai generoasa cu mine.