STARC DE NOAPTE, Nycticorax nycticorax

STARC DE NOAPTE,  Nycticorax nycticorax

      

         O  pasare investmantata in culorile inserarii.

         Aripile sunt de un albastru bleumarin inchis, asa cum este cerul noptii. Pe piept are chiar straluciri galbene de luna palida pe un fond de alb intunecat.

     Nu sunt intamplatoare aceste culori, starcul de noapte vaneaza in amurg si la caderea noptii. Hrana lui, pestisori, crustacee, insecte, moluste si alte vietati se pacalesc cu viziunea unui petec de cer nocturn asternut in liniste peste oglinda apei. 

       Camuflaj maiestrit si perfect. Pe zi dormiteaza in copacii desi simuland culorile trunchiurilor aspre. Nici nu i-as fi vazut, la cativa pasi de mine, daca nu s-ar fi desprins deodata cu un fosnet usor si o falfaire furisata.

 Un zbor moale, mai mult pe jos, printre crengi plangatoare de salcie. Stolul de circa 20 de starci de noapte s-a mutat mai departe in lungul canalului. Cativa au incremenit pe loc bazandu-se pe culorile lor inselatoare ochilor straini.  Cativa s-au asezat pe o salcie mai la distanta, cu fata la mine, pentru a ma tine sub observatie. Cativa au zburat, destul de lenes si nehotarat, spre stufarisul des ca sa-si continue somnolenta diurna. 

       Printre ei, cativa juvenili ce pareau pasari straine, din alta specie. Penajul lor e brun cu buline albe, potrivit cuiburilor de crengute cu mici puncte de lumina printre impletituri.

       Starcii de noapte cuibaresc in colonii, de multe ori impreuna cu starcul cenusiu, cu egretele mici, in zone acvatice salbatice si linistite. Le plac si stufarisurile, dar si padurile si perdelele de salcii inundate, inaccesibile. Depun circa 3-5 oua pentru clocire, de culoare albastru-verzuie, in general o singura ponta pe an.

        In Europa se gasesc mai ales in regiunile centrale si sudice, iar la noi in tara in toate zonele umede ramase mai salbatice si mai intinse.

       Dupa cum spuneam ziua  in general sta retras, discret, lasa campul de hranire si lupta pentru existenta altor starci si pasari de balta. Spre seara insa iese la vanatoare pe malul apelor, in zone cu ape putin adanci de unde pandeste incremenit pana da lovitura de plisc victorioasa. In anumite perioade iese la vanat si ziua, se pricepe si la vanatoare diurna, daca hranirea de noapte nu-i ajunge sau daca are pui de hranit. Este foarte activ si dimineata devreme, inainte sau la rasaritul soarelui.

       Are un cioc puternic, gat masiv, specializat pentru asa ceva. E si el un starc dintre cei mici, mai mare si mai masiv decat starcul galben, totusi scurt si voinic. 

       Pe cap are cateva pene lungi albe ce atarna frumos in penaj nuptial. De fapt aceste pene se vad de la distanta ca o singura pana alba subtire. Tot in perioada nuptiala picoarele se coloreaza in culori din gama de rosu, altfel ele fiind galben-verzui. 

       La locurile de cuibarire devin galagioase, in rest scot doar din cand in cand, mai ales seara, niste sunete asemanatoare croncanitului de corb. De aici si denumirea in latina, un fel de corbul-de-noapte. Juvenilii au un penaj cenusiu, cu buline la aripa.

       E o pasare migratoare. Soseste pe baltile noastre, mai ales in zona de sud-est a tarii dar si in alte zone umede , pe la sfarsitul lui martie, inceputul lui aprilie. Starcii de noapte din poze sunt fotografiati in data de 5 aprilie, majoritatea adulti dar si cativa juvenili printre ei.

20 decembrie 2015 - 3 starci de noapte juvenili, intarziati in migratie sau poate ramasi peste iarna, pe malul Oltului, jud. Valcea.

      Pasaj de toamna, inceput de septembrie, Oltenia

8 mai, colonie mixta de starci de noapte, egrete mici si cormorani mici , pe Olt

20 aprilie 2023

10 iunie 2023 , la cuibarire in colonie mixta

9 iulie 2023, juvenili in colonie

CIOCANITOARE NEAGRA, Dryocopus martius

CIOCANITOARE NEAGRA, Dryocopus martius

        Ciocanitoarea neagra este cea mai mare dintre speciile de ciocanitori de la noi din tara, dealtfel si din Europa. Mie imi pare a fi si rara, o aparitie deosebita. 

       Primele mele intalniri cu ciocanitoarea neagra au fost in cele mai adanci paduri de munte. Cu mare surprindere am vazut-o apoi si in paduri din Lunca Dunarii, in paduri de dealuri joase. E drept, pe timp de iarna. Imi vine greu sa o asociez cu aceste paduri blande si insorite de la campie. Pentru mine ea era strict legata de imaginea padurii intunecoase de brad al carui intuneric il sporea cu penele ei negre si il brazda fulgerator cu rosul aprins al capului. Mai era legata de padurile cu fagi inalti pana la cer, din varful carora striga cu un glas unic si patrunzator. In jur erau munti, salbaticie, nici tipenie de om, doar fosnete suspecte de vant si strecurari de umbre nedeslusite. 

       Pe hartile de raspandire a speciei ciocanitoarea neagra este trecuta asa cum am perceput-o eu, doar in lantul carpatic. Se pare insa ca pe partea de est a tarii e in cucerire de noi si statornice teritorii. De fapt, daca gaseste arbori suficient de batrani si vajnici se pare ca se acomodeaza si la alte tipuri de microclimat. S-ar putea sa fie intr-adevar in raspandire a arealului ei, mai ales spre est. Sa speram ca populatia ei este in plina vigoare si va ocupa si va gasi spatiu vital in cat mai multe paduri, fara sa interfereze negativ cu celelalte feluri de ciocanitori. 

        De mancat mananca tot felul de gandaci si insecte de pe scoarta copacilor. Am citit ca ar manca cu mare placere si furnici, cautand prin musuroaiele acestora. Ca e special echipata contra piscaturilor atacurilor de furnici. Ca are limba astfel alcatuita incat nimeni nu scapa cautarilor ei prin scoarta copacilor. Ca bea apa din ploaia adunata in aceste crapaturi. Asta deoarece putini se pot lauda ca au vazut ciocanitoare neagra mergand pe jos prin iarba, cum face cea verde , de exemplu. E adevarat ca nici varietatile pestrite nu le-am vazut mai deloc prin iarba.

       Deci mediul ciocanitorii negre este aproape in exclusivitate trunchiul copacilor, de la inaltimi mai mici pana la varful din nori al brazilor si fagilor de munte.Banuiesc insa ca pentru atacul asupra musuroaielor de furnici mai coboara si la sol.

       Ciocul ei este foarte puternic si scorburile pentru cuib sunt mai mari si mai adanci decat ale celorlalte ciocanitori. Si ea este o pasare net mai mare decat orice alt fel de ciocanitoare, se vede aproape dubla ca marime. Cuibul si-l face devreme, in aprilie deja are pui. In general cuiburile, scorburile cioplite de ea sunt la foarte mare inaltime, peste 10 m daca copacii ii permit.

       Exista o diferenta intre mascul si femela. Ambii au penele de un negru lucios si elegant, asortat cu rosu stralucitor insa masculul e mai bine dotat la partea de rosu, are tot capul de un rosu intens in timp ce femela are doar o portiune mai stearsa la ceafa. 

       Este o pasare sedentara, insa hoinaresc destul de mult in cautarea hranei si a unor  noi teritorii. Iarna raman in padurile noastre, putand cobori la orice fel de altitudine, acolo unde gaseste copaci si hrana.
3 ianuarie 2018, sunet

decembrie 2019, in padure de salcam din Lunca Dunarii, Oltenia. Zi cu ceata densa.

Ultimele zile de februarie, cuib- scorbura, scos in cateva zile, arinii de la capatul terenului propriu, pe mal de parau.