Translate

Se afișează postările cu eticheta gaia neagra. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta gaia neagra. Afișați toate postările

joi, 28 ianuarie 2016

GAIE NEAGRA, Milvus migrans

GAIE NEAGRA, Milvus migrans





















       Cred ca pe vremuri vechi era o pasare mult raspandita si la noi in tara. O sta marturie expresia foarte folosita inca prin zona rurala "l-a luat gaia" pentru ceva rapit sau pierdut pentru totdeauna. Gaia era, cred, o pasare des intalnita si cunoscuta de oameni in toate obiceiurile ei de pasare rapitoare. Nu cred ca era confundata cu alta rapitoare pentru ca astazi , cand gaia neagra a devenit la noi rara, totusi nu am auzit pe cineva numind gaie vreo rapitoare. Astazi termenii de uliu si de erete sunt des folositi, de cele mai multe ori corect, mai ales de satenii care intra in contact vizual cu aceste pasari. Sunt zone din tara unde sansele sa intalnesti o gaie neagra sunt mai mari. Una din aceste zone este Dobrogea. Fiind o pasare migratoare mai mari sunt sansele de a prinde pasaje de gai negre, fie toamna, fie primavara. 



      Eu am vazut-o zburand deasupa padurii rare care incununeaza stancile din Cheile Dobrogei.








    Zborul si alura ei mi-au parut cu totul inedite fata de silueta altor rapitoare desi nu as putea sa punctez exact diferentele. Se spune ca poate fi confundata cu eretele de stuf. Am vazut erete de stuf nu numai deasupra stufului ci si deasupra terenurilor agricole, mai putin insa deasupra padurii. Dar nu acesta e un criteriu. Masculul de erete de stuf are un cap albicios asemanator insa aceste culori gri si palide se regasesc si la aripi, ori la gaia neagra aripa e intunecata. Culoarea este bruna, cu zona gri inchis pe partea anterioara si cu o banda tot gri inchis sau maron palid pe cea dorsala. Pentru aceasta trebuie insa poze de detaliu si apropiere, in miscare si la distanta gaia pare uniform intunecata si chiar "neagra" cum ii spune denumirea populara. Si femela de erete de stuf poate fi intunecata dar niciodata nu are capul si gatul de culoare gri albicioasa, galbenul de pe fata este marcat de o banda inchisa la culoare si nu se continua si in zona gatului. 
        Cel mai bun caracter de identificare ramane coada infurcata, desi nu foarte adanc, termenul mai potrivit ar fi de coada scobita. Coada bine infurcata o are gaia rosie dar acea specie de gaie e chiar foarte rara in tara noastra. 





       Gaia neagra apare mai des la noi in tara mai ales in padurile din apropierea zonelor umede mai intinse. Cheile Dobrogei si zona de padure din acele chei si din toata rezervatia Gurii Dobrogei corespunde cu habitatul solicitat de gaie.







     Probabil ca reducerea drastica a numarului de gai s-a produs odata cu taierea padurilor din zona de campie si de deal pentru a face loc campurilor agricole. In satul bunicilor mei, in Oltenia, se facea des referire in vorbire la "gaie" - pe langa expresia "l-a luat gaia" se mai folosea in jocurile de copii expresia "de-a puia gaia" sau cantecele pentru copii mici bazate pe rime cu acest cuvant - "piti-gaie-gaie, ce-ai tu in tigaie...". Desi era foarte prezent cuvantul in vocabular nu la fel de prezenta era si pasarea, deja habitatul cu balti asanate, paduri reduse pentru a face loc campurilor de grau si porumb nu mai putea sustine necesitatile de trai ale gailor.  Interesanta si originea acestui cuvant, "gaia" in latineste e termenul folosit pentru cioara, dar tot de la acest cuvant, probabil din radacini indo-europene comune, deriva si cuvintele pentru galinacee, gaina, sau altele, gen gaita, posibil ca initial sa fi fost un cuvant ce exprima culoarea neagra, sau mai exact pamantie - Gaia fiind si un cuvant antic pentru Pamant. 
      Este o pasare rapitoare destul de asemanatoare uliilor, sorecarilor si eretilor. Pe langa prazile vii pe care si le prinde nu se da inapoi nici de la consumarea unor animale moarte, pe care le cauta in apropierea lacurilor mai ales. In alte tari unde e mai prezenta se apropie chiar si de gropile de gunoi. 




      Cuibareste in copaci, de unde nevoia ei de paduri in care sa-si piarda urma cuibului. Ar cuibari si in colonii daca ar fi mai multe dar la noi nu e cazul. Cuibareste pe ici pe colo in Romania, mai ales in zona Deltei si a Dobrogei dar nici acolo multe. In afara de exemplarele rezidente mai pot fi vazute in pasaj, uneori chiar in numar mare, pentru migratie se pot strange stoluri uriase. Desigur aceste stoluri foarte mari se pot vedea doar acolo unde canalul de migratie se ingusteaza si se strang de pe arii foarte mari. Ierneaza in Africa Centrala, nu rezista iernilor europene, nici macar celor din sudul continentului. Are nevoie si foloseste multe surse de hrana, de la reptile, pasarele, mici mamifere pana la multe altele, organisme in diverse stadii de degradare, pe care le gaseste comestibile.













2018, iulie