Translate

Se afișează postările cu eticheta pluvialis squatarola. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta pluvialis squatarola. Afișați toate postările

marți, 6 septembrie 2016

PLOIER ARGINTIU, Pluvialis squatarola

PLOIER ARGINTIU, Pluvialis squatarola






























































        O pasare frumoasa, cu un nume frumos. Poetic chiar. Ce poate fi mai misterios si fascinant ca imaginea unei ploi argintii si a cortegiului ei de pasari? Se presupune ca ploierii iubesc ploaia, ca strabat tarmurile la vreme de ploaie, pe langa umiditatea tarmului adusa de talazuri prefera si vremea umeda, mlastini imbracate in ceturi si picaturi pluviale. Aripile acestor pasari ale ploii pot fi aurii sau argintii, dupa cum apartin la o specie sau alta. Desi se pare ca populatiile de ploieri aurii sunt mai numeroase si mai comune, eu m-am intalnit prima data cu specia mai rara, mai sporadica - ploierul argintiu. 





         Intalnire de vara-toamna, cand ploierul mai avea urme de penaj negru pe abdomen, urme ale penajul sau nuptial. 
         In 2019, toamna tarziu si chiar in prima zi de iarna m-am mai intalnit cu alti doi ploieri argintii, in zile si locuri diferite, acestia fiind complet in penaj de iarna. Pe unul dintre ei l-am fotografiat mai de aproape fiind mai putin sperios. Cel din toamna statea in compania unui nagat, cel din prima zi de iarna statea mai mult sigurel, rareori, sau poate doar intamplator, se mai amesteca si cu un stol de fugaci de tarm tinandu-se totusi aparte de acestia.








        Acesta cuibareste in nordul extrem al continentului, nu coboara pentru cuibarire atat cat coboara ploierul auriu spre tarile baltice, scandinave si insula britanica, ploierul argintiu cuibareste doar pe langa tarmurile arctice. 












       De migrat migreaza pe distante foarte lungi si cauta toate oportunitatile, din emisfera nordica dar si cea sudica. Mult mai putin gregar, la noi in tara e zarit destul de rar, mai ales in pasajul de toamna, singur sau in grup foarte mic. Poate fi vazut in general in zonele umede de o oarecare intindere, pe timp de iarna in acele zone costiere favorabile poate fi vazut si in grupuri mari.
      Datorita ciocului scurt si corpului rotunjor, in fotografii da impresia de limicola micuta. Dar nu este asa, nu este atat de mic precum fugacii, e mai mare chiar si decat batausii dar mai mic decat sitarii de mal sau culicii mici. Eu l-am zarit prima data intr-un grup de batausi si imediat mi-a sarit in ochi o oarecare diferenta de marime, nu foarte mare, dar vizibila de la distanta, au cca 28-30 cm. 







     Ciocul este mic, scurt si chipul sau are o rotunjime dragalasa, subliniata de o spranceana sau mai curand dunga alba, prelungita pana la gat si putin spate.





   Aceasta dunga il deosebeste de ploierul auriu care o are mai mic trasata. Desigur si penajul argintiu, in tonuri de gri, fara galben-auriu, il deosebeste dar uneori iarna penajul celor doua specii e atat de sters incat da loc la confuzii. Orice confuzie dispare atunci cand este vazuta coada, care la ploierul argintiu este alba, cu foarte slabe dungi gri la varf, invizibile in miscare.













La ploierul auriu coada este bordata cu negru bine trasat si vizibil. 
       In perioada de cuibarire penajul ploierului argintiu isi arata intreaga frumusete, devine de un gri stralucitor, metalic, solzos pe spate, si negru pe abdomen, cele doua nuante de penaj fiind subliniate de dunga cea alba care incepe deasupra ochilor si se termina la aripi. Asortate, picioarele si ciocul le are de culoare negricioasa.









        Masculul si femela arata aproximativ la fel doar ca negrul de la mascul e mai pur si mai stralucitor in timp ce la femela este mai mult un brun inchis, mat. Si deasupra e mai putin "argintata" decat masculul, mai curand gri mat, amestecat cu brun. Spre iarna si la juvenili, fata si abdomenul sunt albe iar spatele un gri mai deschis. 







      Cuibul si-l face pe pamant, depune in general patru oua. Perioada de clocire e lunga pentru o pasare de aceasta marime, aproape o luna, 27-28 de zile. Si maturitatea sexuala o ating mai tarziu, la varsta de doi-trei ani, spre deosebire de multe alte pasari de tarm si alte pasarele de talie mica si mijlocie, care devin mature chiar din al doilea an. Maturizarea ploierilor argintii se face in locurile de iernare, raman acolo mai multe sezoane, cand se intorc la locurile unde au iesit din ou sunt deja pasari clocitoare, adulte. 


    Cauta insecte pe tarmul apelor, mult mai putin pe campii umede asa cum o face ploierul auriu. Pe langa insecte, moluste, crustacei, mananca si seminte sau tije de plante, e des vazut in zonele inierbate ale malurilor. Asa l-am vazut si eu, daca batausii erau chiar in apa cu picioarele, ploierul argintiu se tinea la doi-trei metri de ei, tot pe mal dar in zona cu iarba si mal uscat. Nu ocoleste desigur nici malul propriu-zis, cu apa foarte scunda. Oamenii l-au asociat cu venirea ploilor, posibil ca atunci cand se pregateste sa ploua sau chiar incepe ploaia, nevertebratele sa devina mai active sau mai agitate, mai usor de gasit. Dealtfel nu doar ploierii, multe limicole sau pasari de apa sunt foarte active pe ploaie. Din pacate fotografiile nu ies prea bune pe timp ploios si e si greu de stat in umezeala, altminteri vremea de ploaie e excelenta pentru birdwatching la lacuri. Ploierul argintiu isi cauta hrana si noaptea, are o vedere foarte buna. 

1 decembrie 2019, pe Olt


























































1 aprilie 2021, Oltenia








mai 2021, la mare, doi ploieri argintii impreuna cu fugaci de tarm































21 mai 2022


















1 decembrie 2022, pe litoral, 3 ploieri argintii


























mai 2024



















































































20 mai 2024












21 mai 2024