Translate

Se afișează postările cu eticheta maracinar negru. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta maracinar negru. Afișați toate postările

luni, 16 iunie 2014

MARACINAR NEGRU, Saxicola rubicola

MARACINAR NEGRU, Saxicola rubicola




































       La noi in tara traiesc doua tipuri de maracinari, maracinarul mare si cel negru. Diferenta de marime intre cele doua specii e insesizabila practic, ambele specii sunt pasari marunte, cel negru fiind ceva mai mic decat o vrabie dar nu cu mult.















       Are un penaj viu colorat, in contrast rosu si negru, mai ales masculul. Capul negru, gatul si spatele negre si ele, doar tartita o are alba. Din fata insa predominanta apare culoarea rosie, un rosu destul de aprins la mascul, mai sters la femela si la juvenili.

























       E o pasare micuta si desi ar vrea sa fie discreta nu poate intotdeauna caci trebuie sa iasa la panda pe diversi maracini si crengi joase dupa insecte si haina rosie il face vizibil. Nu mereu insa, nu rare sunt cazurile cand ierburile si chiar frunzele au o tenta ruginie. Cu atat mai mult cu cat maracinarul negru nu e o pasare prea hotarata pentru migratie, in zonele cu ierni mai blande ale tarii noastre petrece si toamnele si iernile aici printre uscaturile inrosite de brume.








       Eu nu am perceput maracinarul negru ca pe o pasare foarte comuna, raspandita pe oriunde. La cat este de vizibil ar fi trebuit sa-l vad mai des, asa cum vad sfranciocul rosietic. Desigur, maracinarul negru nu are indrazneala si impetuozitatea sfranciocului dar cred ca daca ar fi mai des mi-ar fi iesit de mai multe ori in cale, macar cat maracinarii mari. E posibil si sa fie zone mai sarace in maracinari negri si zone cu densitate mai mare.
       Eu am avut o intalnire mai consistenta cu o familie de maracinari negri in tufarisurile foarte dese si cu umiditate crescuta de pe malul Somesului Mic, pe o ploaie grea care ii facea mai putin dispusi sa-si cheltuiasca energia pe ascunzis.








 Iesisera pe varful crengutelor si buruienisurilor si asteptau sa treaca ploaia, sau poate dimpotriva, le placea sa-si spele penajul. E adevarat ca erau si la o distanta destul de mare. Erau puii celei de-a doua ponte probabil, fiind prin mijlocul lunii august. Grasuti puii , zburati din cuib, dar inca dependenti de parintii lor.



 Nu mai aveau mult pana sa se pregateasca sa plece spre sud. Femelele si juvenilii se pun mai la adapost de vremea rea prin sudul Europei.


 Si masculii mai pleaca dar mai sunt si indivizi care raman la noi. Depinde foarte mult de cat de grea e iarna intr-un anume an. Uneori tinuturile romanesti sunt cuprinse de geruri si viscole aspre si atunci marea majoritate a maracinarilor negri trec Dunarea spre sud sau spre vest unde climatul e mai putin excesiv.








       Aprilie 2015, pe campurile Olteniei cu maci albi si roz













 Pe 10 mai deja, in 2016, o prima serie de pui isi lua zborul din cuib, ramanand galagiosi si vioi pe langa parinti pentru scurt timp. O familie cu cca 3-4 pui, pe langa Timisoara.





















29 octombrie 2016, Oltenia

6 aprilie 2021, o femela









decembrie 2022







30 ianuarie 2023



mai 2024