Translate

Se afișează postările cu eticheta bombycilla garrulus. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta bombycilla garrulus. Afișați toate postările

marți, 12 martie 2013

MATASARI, Bombycilla garrulus (2)

MATASARI, Bombycilla garrulus (2)














        Au revenit matasarii! Sau poate nu au fost deloc plecati din zona  Olteniei si acum doar se regrupeaza in vederea plecarii spre Nordul indepartat.
       In data de 9 martie am vazut un stol de aprox. 50 de matasari odihnindu-se intr-un copac inalt intr-o valcea cu tufisuri si copaci razleti situata in interiorul unei paduri. Zona Podisului getic.


      

     

 Mai vazusem in 20 decembrie un mascul de matasar singuratic tot intr-un luminis de padure in zona subcarpatica a Olteniei.
       Intrebarea pe care mi-o pun si la care nu stiu sa  raspund este unde anume a fost iernarea propriu-zisa a acestui stol de matasari vazut sambata pe 9 martie.
1. Au stat ei toata iarna in stol si au stat ascunsi prin diverse hatisuri ale Olteniei si acum doar am avut norocul sa dau peste o astfel de poienita?
2.Au stat toata iarna in stol si au iernat in zone mult mai sudice ale Europei, Oltenia(sau sudul Romaniei in general) fiind doar o etapa intermediara?respectiv, la inceputul calatoriei in decembrie si la sfarsitul iernii in martie au ajuns in Oltenia in schimb varful greu al iernii l-au petrecut la sud, in Bulgaria, Grecia?
3. Au iernat individual, hoinarind pe ici pe colo pe unde au gasit hrana,stand toata iarna in Oltenia rasfirati prin cranguri asa cum era masculul observat in decembrie? Si stolul acesta de martie sa fie doar adunarea generala inainte de marea plecare catre Nordul arctic?
       Cert este ca cele doua intalniri cu matasarii din sezonul acesta au fost deosebit de frumoase si inedite pentru mine.




       Copacul in care statea stolul acesta era un copac inalt si situat intr-un luminis plin de tufisuri de macesi si porumbari. De la distanta la care i-am observat se vedeau ca niste grauri insa cu o postura diferita. Era cat pe-aici sa-i ratez gandindu-ma ca or fi proaspat-sositii grauri. Din fericire am capatat o oarecare experienta in aprecierea siluetelor de pasari si ceva-ceva m-a oprit in loc sa vad stolul mai deosebit. Moturile simpatice s-au vazut doar cand am marit imaginea de pe ecranul aparatului.
       Incet incet am incercat sa ma apropii de copac fara sa-i sperii.Singurul drum spre copac era printr-un hatis compact de macesi . Ei , chiar compact nu era,ca altfel nu as fi putut face nici un pas, trebuia sa gasesc mici spatii neaparate de spini ca sa ma strecor.Macesii si porumbarii sunt cumpliti la spinarie,ma felicit ca am scapat cu puloverul neferfenitit, doar agatat pe ici, pe colo.Ar fi trebuit sa am si geaca pe frigul acelei zile umede si noroase  dar cine mai avea timp sa-si traga haina, mi-a fost teama sa nu zboare frumosii matasari.





       Am reusit sa ma apropii cat de cat, le-am putut vedea si cu ochiul liber capul motat, putin rosietic batand spre roz, cu moturile matasoase zburlite de vant. Mai ales am avut ocazia sa le aud pentru prima data susurul dulce al ciripitului lor maruntel. Interesant e ca atunci cand au zburat, si nu cred ca din cauza mea intrucat la un moment dat mi-a devenit imposibil sa mai fac vreun pas prin pasla de tufisuri spinoase, au zburat spre sud, spre interiorul padurii. Cred ca aveau de gand sa mai zoboveasca un timp pe la noi, nu erau chiar pe plecarea definitiva.






        Pasari foarte frumoase, cu desene si culori fine, subtile, cu o textura deosebita, ca de matase la penaj si mai ales foarte amuzante cu motul lor vesel. Ceea ce le face deosebite e si gandul distantei mari de la care vin,tinuturile nordice misterioase si pustii al carui aer il coboara si pe la noi cand si cand. Nu e un oaspete obisnuit al tuturor iernilor, poate doar prin nordul extrem al Romaniei sa fie, poate nici acolo. In sudul tarii, in Muntenia, Oltenia e chiar o pasare neobisnuita, musafir  foarte foarte rar











6.01.2024, un exemplar vazut in Oltenia, la 11 ani distanta fata de precedentul an de invazie,  iarna 2012-2013. 








marți, 22 ianuarie 2013

MATASAR (1), Bombycilla garrulus

MATASAR (1), Bombycilla garrulus










       Matasarul a fost dintotdeauna pasarea mea preferata. E o pasare simpatica si frumoasa. E o pasare rara la noi in tara. In copilarie citisem o nuvela-amintire a lui Demostene Botez in care descria incantarea cu care, copil fiind, a privit primul stol de matasari, coborat undeva intr-un sat din nordul tarii.
       Asa apare si pe harta raspandirii sale.O pasare din nordul foarte indepartat al continentului care doar in anumite ierni coboara cam pana in jumatatea de miazanoapte a Romaniei.
      De aceea intalnirea mea cu matasarul intr-o liziera din Subcarpatii Olteniei a fost complet neasteptata.O liziera, un desis de arbusti si arbori mici salbatici, par, frasin,paducel si cativa macesi. Un astfel de maces cu fructele lui rosii si dulci-acrisoare atrasese un matasar mascul de toata frumusetea. Nu mai tin minte dupa ce pasare ma uitam,cand,deodata, dau "ochi in ochi" cu matasarul. In mod sigur m-a vazut insa m-a mai tolerat pret de cateva minute datorita faptului ca incremenisem dupa un pom, nu mai faceam decat miscari mici si imperceptibile cu aparatul intr-o pozitie tare chinuita.Ziua era foarte rece si mohorata, in preajma Craciunului. Penajul matasos, cu fine irizatii de roz peste gri, cu rosu caramiziu inchis, cu fine punctari cu rosu aprins si galben mi-au creat imaginea unei pasari podoaba-de-Craciun. Capul ei simpatic si motat mi-au inveselit toata ziua.
       Am citit intr-un material de observatii ornitologice unde matasarii erau semnalati in Gorj in iarna anului 1937 cum ca localnicii le spuneau "sturzi motati". Nu prea seamana cu sturzul dar o posibila explicatie ar putea fi aceea ca unele stoluri de matasari migreaza impreuna cu sturzii de iarna, cu cocosarii. Astfel au fost vazuti de un fotograf si ornitolog iarna aceasta in Bucuresti (blog Natura Salbatica) In general matasarii apar in stoluri, se simt mai bine in grupuri mari. Matasarul "meu" insa era un temerar, un explorator pe cont propriu. Poate se hotarase sa ierneze de unul singur in zona aceea pana termina macesele si alte bobite rosii. Nu stiu intentiile lui dar ii multumesc ca mi-a iesit in cale si mi s-a aratat in toata frumusetea lui .











   Iarna 2023-2024, fenomenul invaziei matasarilor in Romania se repeta dupa 11 ani. De data aceasta invazia de matasari pare si mai masiva decat in iarna 2012-2013 dar limitata cumva la jumatatea de nord a  tarii, cu foarte putin incursiuni la sud de Carpati. Am avut noroc de un singur exemplar, tot in nordul judetului Gorj, care nici nu a stat mai mult de o zi. 


















Influxul de matasari pare sa fi venit efectiv dinspre Siberia, dinspre taigaua nord-estica, cel mai mare numar de matasari inregistrandu-se in nord-estul tarii, de o parte si de alta a Carpatilor Orientali, pana in zona de podisuri. Cele mai multe, mai consistente ca numar si mai constante observatii au venit si vin in continuare si in cursul lunii ianuarie din Moldova de nord si Ardealul de est. Foarte putine de la sud de Carpati, doar din zona submontana, cateva in Muntenia si aceasta a mea din Oltenia. Stolurile numeroase din jumatatea nordica a tarii, uneori si de 2-300 de exemplare, sunt vazuti la merele neculese din livezi si la diverse fructe de padure dar si la fructe de pomi ornamentali din Gradina Botanica Iasi sau din alte orase de pe langa Carpatii Orientali.