Translate

marți, 26 februarie 2019

MIGRATORI TIMPURII, LUNA FEBRUARIE

MIGRATORI TIMPURII, LUNA FEBRUARIE











       Migratia de primavara a pasarilor se intinde, in linii mari, pe lunile martie si aprilie. Aceasta e imaginea clasica, a vestitorilor de primavara, ce par sa aduca vremea insorita si inflorirea naturii. Unele specii sunt insa mai grabite decat altele, asa cum ghioceii dau startul infloririi in padure, infrunta frigul si zapezile ce mai pot fi in luna februarie, tot astfel sunt si pasari care se grabesc sa se intoarca acasa, la locurile de cuibarire, cele de la noi, sau cele mai de la nord.
       Uneori aceasta migratie timpurie incepe in ultimele zile de ianuarie, insa cele mai stabile date raman cele din februarie, incepand cu prima saptamana, crescand in intensitate la jumatatea lunii si spre sfarsit.
      Paralela cu ghioceii nu este gratuita, adesea ghioceii sunt singurele flori care asista la trilurile si zbaterile din aripi ale acestor destoinici migratori timpurii.








     Graurii sunt printre primii sositi. Mai raman peste iarna grupuri mici, pe ici pe colo, insa nu despre ei este vorba. La inceput de februarie, cel mai adesea in jurul datei de 10, dar si mai devreme, sosesc stoluri mari si galagioase de grauri migratori, cantand frenetic, apropiati unii de alti, fluturand pe desupara araturilor. 






     Nu rareori aceste araturi sunt inca inzapezite, insa mustul zapezii este mult cautat de grauri, crusta pamantului se inmoaie de la apa si le permite rascolirea dupa insecte la hibernare, rame, seminte, si ce mai gasesc ei. Prin apropierea satelor, in lunci, in zonele cu multa legumicultura, acum se imprastie si gunoiul de grajd, si acele zone sunt si mai intens cautate de grauri. Pe langa turmele de oi, acum deja cu mielusei multe dintre ele, roiesc stoluri de grauri, uneori mii, intorsi din zonele sudice. Daca dau ninsori foarte puternice si acopera campurile, stolurile de grauri nu se sfiesc sa apara in orase, in sate, si se descurca cu ce gasesc in apropirea gospodariilor, ori intre spatiile verzi dintre blocuri.






     Aceleasi campuri, fie negre de aratura, fie putin inverzite de la graul tanar, fie alburii de zapada, incep sa aiba rasunet, incep sa cante.











   Cu greu poti zari cantaretii, culorile lor terne ii camufleaza perfect.






     Sunt ciocarliile. In principal ciocarliile de camp, dar nu numai, si ciocarliile de stol, si ciocarliile de baragan.





     Acestea se intorc masiv cam in jurul datei de 15 februarie, ciocarliile de camp, mai multe, mai raspandite, cele de stol, mai putine , pe ici pe colo. In februarie insa am vazut ciocarlii de stol si in Dobrogea si in Oltenia. Ciocarlii de baragan am vazut in februarie in Dobrogea, chiar in timpul unor dansuri nuptiale, deci sunt foarte timpurii si la cuibarit. 










      Malurile apelor incep si ele sa fie generoase cu migratorii timpurii, oferindu-le hrana. Cand da soarele, mii de musculite si tantari incep sa invie pe langa pietrele apelor, culese rapid de cioculetele codrosilor de munte. Si femele si masculi incep sa se reintoarca in numar mare incepand cu mijlocul lui februarie.











      Putine, si doar pe malul apelor, apar si codobaturile albe.




       Dintre limicole, nelipsiti la acest start grabit sunt nagatii. In prima jumatate a lunii februarie vezi cativa, mai solitari sau in grupuri mici, dupa 15 februarie incep sa apara stolurile mari, de zeci de indivizi. 








     In numar mai mic, incep sa treaca ploierii si batausii. 







      Malul marii primeste stoluri marisoare de nisipari, albiciosi ca bruma si chiciura ramasa pe nisipuri de la gerurile ce inca mai ingheata litoralul. In ciuda parerii generale, gerul de iarna din Dobrogea e uneori mai fioros decat prin alte locuri, datorita vanturilor estice si nord-estice, extrem de puternice.








    In timp ce in restul tarii gheata de pe lacuri slabise considerabil, in Dobrogea am vazut gaste de vara prinse in gheata.










      Sosite si ele in stoluri mari, nu foarte de departe, isi reluau locurile de cuibarire, sunt foarte grabite in depunerea oualor si scoaterea bobocilor. Graba le-a fost retezata insa din scurt de un inghet si un vant nemilos, care le-a cam prins in crusta lui, cel putin pentru un moment scurt. 
   In restul luncilor, gastele de vara o duceau bine,  sosisera in numar mare, deocamdata impartind apele cu garlitele si gastele cu gat rosu, inca neplecate.


      Califarii albi, poate cei care nu migrasera sau poate unii sositi dinspre sud, sunt si ei in numar mare in februarie, si in Dobrogea dar si in luncile sudice.





     Un migrator timpuriu este califarul rosu, in februarie deja am vazut stoluri mari de califari migratori, intorcandu-se la locurile lor preferate.



     O alta prezenta interesanta o au culicii mari.




 Acestia pleaca foarte tarziu, se vad trenand prin sud pana in decembrie, dispar luna de iarna inghetata si apoi revin rapid inapoi, deja din primele zile de februarie. Probabil nu pleaca prea departe, undeva in Peninsula Balcanica.








     Cam acestea sunt observatiile mele de migratori timpurii, observatii facute pe o perioada de mai multi ani, astfel incat sa le pot considera drept modele pentru speciile respective. Nu am luat in calcul diverse ramaneri accidentale ale unor indivizi, ci doar pasarile unde intreaga populatie a speciei incepe sa-si faca aparitia in februarie, an de an, continuand intr-o oarecare masura si in prima jumatate a lui martie.