RATA SUNATOARE ISLANDEZA, Bucephala islandica
In prima zi a anului 2022 am avut o intalnire surprinzatoare cu o pasare deosebita. O rata asemanatoare cu rata sunatoare, insa cu un cioc mai scurt, mai lat la baza si, mai ales, de o culoare uniforma galben stralucitor spre portocaliu. Alerta, vioaie, am reusit sa declansez de doua ori pana sa se faca nevazuta sub unda apei, in felul ratelor scufundatoare.
O rata sunatoare islandeza in apele continentale ale Romaniei nu este imposibila dar este foarte rara, o aparitie accidentala a unei pasari sosite de foarte departe, de aceea identificarea ei trebuie facuta cu mare grija. Voi pune o poza (care nu imi apartine) cu diferentierea intre rata sunatoare comuna si rata sunatoare islandeza pentru a puncta cateva diferente principale, o poza didactica. In stanga sunt ratele sunatoare comune, in dreapta cele islandeze.
Mascul nu am vazut, ratusca vazuta de mine era singura, nu statea nici cu ratele sunatoare comune nici cu vreo pereche, si era clar o femela adulta. Revenind la diferentierea pentru femele, caracteristica principala, deosebita si fara impresii subiective este culoarea ciocului. Exista un numar foarte mic de rate sunatoare comune, un numar infim, cu cioc de culoare uniforma deschisa, este insa un galben murdar, palid, spre verzui, in niciun caz un galben stralucitor spre portocaliu cum avea rata venita la iernare in Oltenia.Aceste rate cu un cioc galben verzui sunt oricum extrem de putine, si au si alte caracteristici care le diferentiaza de rata sunatoare islandeza.Despre aceste rate am citit in literatura de specialitate ca ar exista (https://www.sibleyguides.com/2010/01/distinguishing-female-barrows-and-common-goldeneyes/), in realitate nu am vazut vreodata un exemplar pozat la noi sau In Europa, toate ratele sunatoare femele au ciocul in culoarea caracteristica inchisa cu varful galben. Cele cateva poze existente pe plan mondial aratau un cioc complet diferit ca culoare si forma cu cel din fotografia mea, un galben murdar, intrerupt de pete negre, cu tenta verzuie, oliv, si oricum palida nuanta.Si acele exemplare, erau oricum juvenili. Rata din poza mea este o rata femela adulta, o astfel de culoare definita si straluctoare nu exista decat la adulti. Cioc de culoare galben portocalie au numai femelele de rata sunatoare islandeza, si exclusiv acestea, astfel ca un cioc de culoare portocalie identic cu rata islandeza clasica nu poate fi explicat decat prin determinarea acestei pasari ca o rata islandeza, fara niciun dubiu.
Dar ciocul lor difera nu numai prin culoare. Asa cum se observa in poze este un cioc care pare mai scurt din cauza ca are baza clar mai lata. Deci si aceasta caracteristica este intrunita. Pe poza marita, desi din pacate slab focalizata, se vede si pozitia si marimea narilor, sunt niste nari astfel pozitionate incat se poate vedea prin ele din lateral privind, caracteristica numai pentru ratele islandeze.
O alta caracteristica care se vede pe poza este nuanta penajului de pe cap. Ratele sunatoare comune au o culoare maronie cafenie in timp ce ratele sunatoare islandeze au un maroniu cu o tenta de visiniu, de castaniu mai inchis dar si mai stralucitor in acelasi timp, o nunata mai bogata. Mentionez ca pe pozele mele nu am avut nici cea mai mica interventie de contrast sau luminozitate tocmai pentru a pastra in starea cea mai pura culorile naturale. Recapituland, un cioc de culoare galben portocaliu, cu baza mai lata facandu-l sa para mai scurt, sa si fie mai scurt avand alte proportii, o culoare castanie cu o tenta mai visinie si mai intensa decat la rata sunatoare comuna.
Se adauga apoi pe poza o alta cheie de determinare si anume, crestetul mai bombat in fata, imediat dupa cioc si nu pe mijlocul capului cum este la rata sunatoare comuna.
In rest se vede corpul in tonuri de gri, cu dunga alba in lateral spate(de fapt, doua dungi) si codita scurta, destul de rigida uneori.
Desi se intampla foarte rar ca o astfel de rata departata sa se rataceasca la noi, sa poposeasca aici la vreme de iarna, totusi o rata sunatoare comuna niciodata nu va avea un cioc atat de galben portocaliu, ciocul lor este de culoare inchisa cu varful galben. O astfel de culoare la cioc, combinata cu toate celelalte caracteristici ca la carte, clasice, imi exclud mie si posibilitatea ca pasarea sa fie un hibrid.
Fiind pasari foarte asemanatoare si inrudite, ratele sunatoare comune si cele islandeze pot hibrida. Este insa o posibilitate mai mult teoretica, in practica, desi se gasesc impreuna in mare parte din arealul lor, aceasta hibridare se intampla extrem de rar. Care este acest areal al ratelor sunatoare islandeze si de unde a venit aceasta pasare la noi?
A venit din tinuturile padurilor si apelor boreale nord-vestice, arealul ei de cuibarire obisnuit este cel al continentului nord-american, spre Europa patrunzand doar in insula Islandei. In Islanda este atat de bine patrunsa, la ea acasa, simbol al zonei, incat numele stiintific provine chiar de aici, desi nu Islanda este arealul ei principal. In engleza a fost denumita "Barrow's goldeneye", in cinstea savantului englez John Barrow. In limba romana nu are inca un nume, nu s-a scris despre ea si nu a fost semnalata pana acum in Romania, mi-am permis sa combin denumirea de rata sunatoare si denumirea ei stiintifica, "islandica", pentru a o numi rata sunatoare islandeza. Se presupune ca ar fi o rata mai veche decat surata ei rata sunatoare comuna, intrata intr-un anumit declin in comparatie cu cealalta. In America se afla in numere destul de bune, desi clar mai mici decat rata sunatoare comuna. Se pare ca a cuibarit si in Groenlanda, de unde a disparut recent. In Islanda este in numar statornic, gaseste si scorburi naturale unde sa cuibareasca, mai construiesc si localnicii cuiburi artificiale si nu e atat de tematoare incat sa nu le ocupe, se apropie destul de mult de casele si fermele oamenilor. In mod natural prefera pentru cuibarire padurile boreale din jurul lacurilor, cel mai favorabil tinut de acest fel pentru ea este tinutul Canadei. Pe continentul european ajunge accidental in perioada hoinaririlor de iarna, cel mai probabil din populatiile islandeze.
(I checked and double-checked hundreds of (foreign, especially American but European too) pictures and articles about the the two Bucephala species and nowhere did I find such a perfect yellow/orange colour in the bill, from tip to base, such a large base, a triangular shape in the bill with a large base, nor such a bulk in the front area of the head in a "clangula" female. With such classic features for a B.islandica, never to be found in B. clangula there is no other choice for a different decision.)