IELCOVAN, Yelkouan puffinus

IELCOVAN, Yelkouan puffinus 

        De data aceasta, eu eram pe tarmul marii si pasarile la cea mai mare departare, in largul ei. Nici nu trag sperante la poze mai bune, pentru ca ielcovanii nu se apropie niciodata de tarmurile noastre, abia daca intra cand si cand in apele noastre teritoriale, si atunci intr-o perioada foarte bine limitata - aprilie si mai- urmarind bancurile de sardine ce au drumuri putine in zona noastra si numai la ape adanci. 

      Cautarea lor pe mare a fost insa o adevarata aventura, nu atat spectaculoasa ci bazata mai ales pe o indelungata rabdare. Litoralul nostru e scurt dar cand trebuie sa scrutezi orizontul prin binoclu pe o lungime de 60 de km el pare interminabil, si chiar este. Ielcovanii mi-au aparut pana la urma intr-un loc in care ma asteptam putin sa ii gasesc, ma uitam mai mult ca sa nu zic ca nu mi-am facut datoria. "Datoria" era destul de grea, nu numai ca trebuia sa prinzi exact momentul in care din infinit si spre infinit sa treaca o trupa mica de ielcovani dar mai trebuia si sa fie o delimitare clara de pescarusi, de chire si de cormorani, acestia trecand de mii de ori mai des.  E deosebire mare intre aceste pasari dar nu si la distante de kilometri sau zeci de kilometri, pe mare. Cormoranii se vad ca niste puncte negre alungite, trecand mai ales in linie dreapta, uneori in V. Pescarusii se vad ca niste puncte mai mari, in alb si negru, trecand singuratici, sau in numere mici, iar la stolurile mai mari se opresc adeseori in roata, pentru a se arunca pe peste. Mai treceau pe deasupra marii stoluri de starci, de lebede, de tiganusi ( pareau in plina migratie de la sud acesti tiganusi) insa acest lucru se intampla mult mai rar. 

     Nu am tras mari sperante ca voi avea norocul de a-mi trece prin fata ochilor acesti ielcovani extrem de rari la noi, intrand ca un meteorit in apele noastre maritime vizibile de pe plaja, pentru a dispare iar rapid in largul cel mai indepartat al marii. M-am gandit insa ca o excursie ( aproape ) la picior pe intreg litoralul vizitabil al marii noastre va fi ceva frumos si memorabil si asa a si fost. Ma asteptam sa gasesc ielcovanii in partea de sud, unde vazusem si delfinii inotand foarte aproape de tarm dar niciodata lucrurile nu merg asa cum te astepti. Mi-au aparut in zare la Costinesti, intre Costinesti si Tuzla mai exact dar mult mai mult spre Costinesti, zburau spre nord. In grup am numarat aproximativ 50 de ielcovani. Prin binoclu se disting ca niste pasari de marime medie, ceva mai mici decat pescarusii dar mai mari decat chirele. In acelasi grup unii se vad foarte negri altii foarte albi, depinde daca se vede la ei fata ventrala (alba) sau cea dorsala (neagra), grupul nu e linear, are o anumita grosime si dezordine in el, un zbor fluturat oarecum. I-am vazut dimineata, dar nu exagerat de dimineata, mai spre ora 11.Ziua era senina, cu soarele batand exact spre mine. Ma simteam ca un pirat scrutand prin "ochean" apele oceanelor, a fost frumos! desi pamantul ferm de sub picioarele mele imi oferea mult mai tentante frumuseti: valuri lovite de stanci, faleze picturale, roci de toate formele si culorile si flori, foarte multe si foarte frumoase flori. 

Ielcovanii sunt pasari de mare si de insule si faleze cu stanci si ascunzisuri, ei prefera pentru a vietui si cuibari cu totul alte tipuri de locuri decat cele oferite de Dobrogea noastra. Traiesc si cuibaresc la Marea Mediterana, si de acolo intra foarte rar si pe Marea Neagra, urmarind miscarile bancurilor mari de peste. Sunt niste pasari de apa "levantine", apartin mai mult estului si centrului Marii Mediterane, ajungand insa uneori, toamna mai ales, si in Oceanul Atlantic. La noi apar doar o scurta perioada in sfarsit de aprilie si inceput de mai, si atunci o fac doar in largul marii, niciodata la tarm. Sunt pasari gregare, stau mai mult cu stolul, dar se intampla sa fie vazuti si in grupuri mai mici, uneori singuri. Se pot vedea si stoluri foarte mari, de sute de pasari. Au penajul negru pe aripi, pe spate, pe cap dar pe partea ventrala, pe piept, gusa, subcodal, etc, sunt albi. O pasare in alb si negru. Cuibaresc ascuns, in diverse gauri, vizuini, si isi viziteaza cuibul furisat si la adapostul noptii pentru a nu le fi descoperite ouale si puii. Au multi pradatori la cuiburi, mamifere pradatoare terestre dar si pasari "hoate", de exemplu pescarusii de talie mare. Nu sunt in numar mare la nivel global iar in avifauna noastra intra doar tangential.