Translate

Se afișează postările cu eticheta corvus cornix. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta corvus cornix. Afișați toate postările

joi, 16 ianuarie 2014

CIOARA GRIVA, Corvus cornix

CIOARA GRIVA, Corvus cornix


























       Oamenii de la noi folosesc termenul general de "ciori" pentru trei specii diferite - cioara de semanatura, cioara griva si stancuta. Cu putina atentie insa criteriile de deosebire dintre ele sunt destul de clare si simplu de inteles.
        Cioara griva are aceeasi marime ca si cioara de semanatura insa coloritul ei difera net. E o cioara in doua culori, gri si negru. 












I se mai spune si cioara cenusie si intr-adevar griul este culoarea predominanta. Doar capul, aripile si coada le are negre. Mai are de asemenea o baveta neagra pe piept de marime medie as zice, astfel ca si pe spate si pe abdomen ramane o cioara gri, sau griva, mai pretentios spus. 








 Asta spre deosebire de cioara de semanatura care are penajul negru-taciune peste tot. Stancuta e mai mica decat cioara griva si de semanatura si are si multe alte aspecte care o diferentiaza, pe care le voi detalia insa la pagina dedicata ei.
       In concluzie, orice cioara care are mult gri in penaj doar extremitatile fiind negre (cap, aripi, coada) este fara nicio ezitare o cioara griva.



       Cioara griva nu se aduna niciodata in stoluri mari asa cum fac ciorile de semanatura si stancutele. Rareori se amesteca cu acestea, si atunci doar din intamplare daca se gasesc concomitent intr-un loc bogat in hrana. 
       Traieste si ea raspandita peste tot, in orase, pe campuri, la margine de paduri, in zone industriale, am vazut-o si pe pajisti montane de la altitudine - oriunde gaseste oportunitati de hranire. 
       Ce mi s-a parut specific ei este marea preferinta pentru maluri de balti, de rau, pe faleze, litoral de mare. Preferinta in raport de celelalte, altfel gasim cioara griva pretutindeni. Dar daca vedeti ciori circuland in stanga si in dreapta pe nisipul unui mal, pe verdeata vreunei faleze, atunci aproape intodeauna e o cioara griva.
       Prezente pe falezele amenajate ca un parc, asa cum este faleza Dunarii la Galati.






       prezente pe litoral, la cautat de bunatati ramase de la oameni pe plaja.









 Ca fapt divers, rivalii lor pescarusii, fiind si mai mari si mai agresivi, aveau intotdeauna intaietate in fata ciorilor la mancatul resturilor. Ciorile grive se descurcau doar hoteste sau prin furisare, cautand locurile lasate libere de pescarusi. 







       Se pot vedea si pe malul raurilor sau baltilor, uneori chiar intra foarte putin cu picioarele in apa.












 Cauta hrana peste tot si mananca aproape orice. La balta mai ales mai fura si ouale pasarilor de apa care la randul lor au invatat mai multe metode de aparare. Dar si ciorile isi perfecteaza diverse metode de atras atentia in alta directie si de furat oua. Pe de alta parte de multe ori asigura paza de rapitoare, ulii, ereti, alungandu-i pe acestia de la balta "ei" cu tipete si batai agresive de aripi. Tipatul ei este mult cunoscutul croncanit, aspru, strident dar sonor si eficace.





          E o pasare omnivora, nu face mofturi la mancare, cauta hrana prin localitati, la gropi menajere, in parcari, printre blocuri si case, in mai toate parcurile, unde deseori avem ocazia sa vedem toate cele trei feluri de ciori laolalta.







       La altitudine mare e usor de deosebit de corb prin marime si culoare. Corbul este net mai mare si negru complet.
       La margine de paduri, de asezari, de campuri este o prezenta foarte comuna. Totusi la nivelul Europei este mai ales o cioara a jumatatii de est a continentului, cu patrunderi importante doar in zona de nord-vest, in Scandinavia, Scotia, Irlanda. In Europa de vest locul ciorii grive este ocupat de cioara neagra, "Corvus corone", alta specie de cioara, foarte apropiata de cioara griva, o specie care lipseste la noi in tara. Se mai ratacesc uneori exemplare cu totul izolate. Inainte, cele doua tipuri de ciori, griva si neagra erau considerate subspecii de Corvus corone, azi insa exista tendinta de a le trata ca specii separate. Cioara griva si cioara neagra se pot imperechea cu urmasi fertili, insa acest lucru se produce rar in natura si vlastarele sunt in general absorbite in specia dominanta.
       Cioara griva isi face cuibul solitar, nu cuibareste niciodata in colonii precum cioara de semanatura. In general este o pasare solitara. Uneori se vad grupuri mici de ciori grive, sunt grupuri familiale care stau o perioada impreuna pana la completa maturizare a juvenililor. Formeaza un cuplu stabil cu perechea lor , sunt ciori foarte grijulii si familiste, dealtfel ca si celalate tipuri de ciori. 
       Nu e o pasare migratoare, populatia de ciori grive de la noi ramane in totalitate aici sa infrunte iarna. Uneori in iernile grele mai vin si ciori din nordul indepartat, de aceea in sezonul rece putem avea mai multe ciori decat primavara si vara.
       E o pasare foarte inteligenta si adaptabila, asa cum sunt toate speciile din familia corvidelor.
       




     












17 iunie 2022, varf de munte