Translate

Se afișează postările cu eticheta phoenicurus phoenicurus. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta phoenicurus phoenicurus. Afișați toate postările

luni, 3 iunie 2013

CODROS DE PADURE (2), Phoenicurus phoenicurus

CODROS DE PADURE (2), Phoenicurus phoenicurus








       Oaspeti noi in zavoiul din lungul paraului de munte.
         In ultimii ani teritoriul fusese ocupat de codrosii de munte, era o pereche cuibarind in podul unei case inalte in constructie si care isi cauta hrana in lungul paraului, printre arboretul scund de soci, muri si zmeuris sau cel inalt de salcii, salcami si arini. In primavara insa am zarit lume noua, o frumoasa pereche de codrosi de padure, zburand pe ici pe colo impreuna. Daca in prima parte scriam despre niste codrosi juvenili,eventual niste femele, hoinarind dupa hrana la sfarsitul verii, de data aceasta eroul principal este un splendid mascul in penaj complet, cu pieptul portocaliu aprins, cu coada rosie si masca negru-gri pe fata si cu crestetul alb ca zapada. El este eroul dar si puisorii lui pe care si-i apara cu indrajire la acest inceput de iunie.






        

       


     In primavara nu am putut sa prind perechea in poza, zburau vioi intr-o vegetatie luxurianta. Si acum e cam la fel cu vegetatia, ba poate chiar si mai mult. Insa codrosul de padure nu se mai sinchisea de mine, avea treaba sa alerge si sa ameninte o pisica.







 Nu pot sa spun ca pisica il atacase cu ceva, trecea in treaba ei spre case.

Insa codrosul isi stie bine dusmanul si il fugarea cu strigate de alarma, ca sa stie tot pasaretul cine umbla pe-acolo fara rost. Se tinea dupa pisica prin gradini, prin fanete, asa cum veneau ele la rand de-a lungul paraiasului.Pe mine ma tinea sub supraveghere cu coltul ochiului insa nu se putea dezlipi din "cearta" lui cu pisica. Acelasi sunet de alarma ca la silvii, mierle, sfrancioci, doar ca insotite de un "piu" specific numai lui. 






       Prea era mare agitatia pe care o facea sa alunge pisica, m-am gandit imediat ca trebuie sa aiba o comoara ascunsa pe undeva. Am inceput sa ma uit in sus in copaci, la fostul pod de cuibarit al codrosului de munte, ma gandeam ca are cuib cu pui. Cu ochii pe sus mai sa ma impiedic de niste maracinisuri si crengi uscate de pe malul paraiasului. Ei, bine, tocmai in astfel de maracinis si uscatura stateau comorile codrosului de padure. Vreo 4-5 pui, zburati bine din cuib, stateau pe-acolo pe pamant, contopiti in culorile malului plin de crengute, de umbre si de maci rosii  scapati in vreun petec mic de soare.





       Aveau niste fetisoare tare nevinovate. Pui draguti, rotunjori, avand deja codite mici rosii ca taticul si mamica lor. 

Foarte cumintei stateau ei acolo unde le spusesera parintii sa stea pana gonesc nesuferita de pisica. Am facut cateva poze si filmulete acolo la baza tufisurilor si umbrei adanci unde stateau. Am facut un pas mic spre ei si prudenti au zburat pe malul celalalt. Mai ciuguleau si cu cioculetele de pe jos, invatasera sa-si caute hrana pe pamant, doar din zbor nu puteau inca sa prinda. 

       Am vazut-o si pe mama lor, foarte prudenta,, ascunsa intre ramurile unui copac cu ochii pe puisori. 
       Am observat anul trecut un episod asemanator la silvia cu cap negru. Acolo mama era cea activa si curajoasa si buna de gura sa alunge pisicile in timp ce tatal statea ascuns si tacut printre ramuri. In familia de codrosi de padure cel viteaz si galagios era tatal, care alerga pisicile in sus si in jos circa 2-300 m.
        Plimbandu-ma dupa el am vazut si familia de codrosi de munte care fusesera mutati pe rau in jos, nu departe. Erau buni vecini dar nu-si suprapuneau teritoriile.
       Acum pe vechiul teritoriu al codrosului de munte se instalase familia de codros de padure care tocmai ce incheia cresterea primei serii de pui . Centrul teritoriului lor era acest parau si umiditatea lui constanta, vegetatia abundenta din jurul lui, livezi si fanete in stare salbatica practic, oamenii intervenind doar de cateva ori pe an la cosit sau adunat de fructe. Multe din aceste locuri chiar se salbaticesc cu totul, ramanand nelucrate mai multi ani la rand. O astfel de zona il atrasese pe codrosul de padure, era stapan peste faneata plina de garofite salbatice si peste livada cu pruni salbaticiti, vie salbaticita, garduri vii de muri si soci, hamei si frasini tineri.


















       Cu parere de rau a trebuit sa parasesc la sfarsitul week-endului mica familie de codrosi de padure tocmai cand desupra mea zburase furisat dar taios, uliul pasarar. Ca o naluca s-a topit langa o creanga groasa in culorile brune ale penajului sau, l-am mai putut urmari o secunda doua tupilandu-se printre frunze apoi nu am mai vazut nimic. A ramas ca o umbra neagra desupra puisorilor ascunsi chiar in acele locuri. Oricat de mult as tine si la uliul pasarar si-mi dau seama ca trebuie si el sa manance tare mult m-ar indurera sa stiu ca a rapit pe cineva din familia atat de unita si dragalasa a codrosului de padure..
























    Septembrie, 2014 - un codros de padure tanar si timid ciugulea si el bobite de soc alaturi de un codros de munte mai indraznet si mai vioi, si alaturi de multe silvii.




 iunie 2017