Translate

Se afișează postările cu eticheta stancuta. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta stancuta. Afișați toate postările

vineri, 17 ianuarie 2014

STANCUTA, Corvus monedula

STANCUTA, Corvus monedula



















          Stancuta e o cioara mai mica decat cioara griva si cea de semanatura, cu un cap mai rotunjor si un cioc mai scurt care ii dau un aer mai dragalas. Desi are si ea penajul in tonuri de negru cu putin cenusiu, are o trasatura mai curioasa, e o cioara "bruneta" cu ochi albastri, un bleu foarte foarte diluat, aproape alburiu.










           Are si ea anumite tonuri de gri in penaj insa mult mai putin si mai inchis in ton fata de cioara griva. Acest cenusiu il are dispus in zona cefei coborand spre abdomen. Fruntea o are neagra si la fel si culoarea dominanta a spatelui, aripilor, cozii. Spre comparatia penajului celor trei feluri de ciori mai elocvente sunt fotografiile decat descrierea in cuvinte. Nu trebuie uitat detaliul ca e o cioara mai micuta si mai fina la infatisare. Nu este cu mult mai mica, doar cu cativa centimetri. Posibil ca fara practica de observatie aceasta diferenta sa nu fie perceputa decat atunci cand se gaseste la un loc cu celalte tipuri de ciori.








       Se gaseste frecvent impreuna cu cioara de semanatura, mai ales iarna se aduna pe campuri stoluri comune de ciori de semanatura si stancute. In anumite locuri de cautat hrana pasii lor se pot intalni si cu cei ai ciorilor grive dar mult mai des este mixajul cu ciori de semanatura.




         Stancuta este o pasare gregara, sociabila, inteligenta, adaptabila. Traieste si ea peste tot, doar ca are un mod de cuibarire in scorburi, nise, adancituri, crapaturi  in rape, stanci etc...Nu-si construieste cuibul din crengute impletite in copaci precum celelalte. In zona rurala ea este responsabila de deranjul pe care il face pe primavara-vara la cosurile de pe case, ii place sa-si faca cuibul inauntru. Cei care nu sunt grijulii si nu astupa cosul cu o aparatoare raman sa curete din greu hornul toamna de materialele aduse de stancute. Altfel nici nu are loc sa treaca fumul incins , nici nu are loc sa vina Mos Craciun la vreme de decembrie. In general satenii , mai ales mai demult, le purtau pica stancutelor mai ales din cauza aceasta. Acum si cosurile s-au mai modernizat, s-au facut si aparatori mai eficiente, dar tot trebuie atentie mare pentru ca inca au o atractie speciala pentru acest tip de loc de cuibarit. 







       Au tendinta sa cuibareasca colonial, acolo unde gasesc spatiu bun cu multe nise la un loc se aseaza mai multe cuiburi, Unde nu e spatiu cuibaresc si mai putine cupluri sau chiar unul singur precum in hornuri . Cuiburile raman o problema pentru stancute, sunt zone unde s-au rarit tocmai pentru ca nu au mai gasit oportunitati de cuibarire. Insa specia e atat de inteligenta si descurcareata incat gaseste noi si noi nise in constructiile umane, in relief, si daca nu , recurge la scorburile padurii. 





       Perechea se formeaza pe viata, este foarte fidela in relatie. Cresc  anual un singur rand de pui de care au mare grija. Au intre ele legaturi afective puternice, care provin dintr-o inteligenta peste medie si aceste legaturi se pot manifesta si daca sunt crescute de mici de catre oameni. Sunt multe povesti adevarate cu pui de stancuta cazuti din cuib crescuti de oameni si care au ramas intr-o adevarata relatie de prietenie cu acestia. Reusesc sa zboare independent si sa se descurce pe cont propriu dar se intorc la casa stapanului si isi duc viata pe langa acesta facand tot felul de nazdravanii simpatice. Daca oamenii ar privi mai adanc in ochii acestor fapturi si le-ar intelege si obiceiurile si felul de a fi poate ca nu le-ar mai trece prin cap sa omoare puii stancutelor, sau sa impuste pasarile fara sa clipeasca, si fara sa aiba macar scuza ca le trebuie pentru hrana.








       Si stancuta are ca si celelalte ciori un mod de hranire omnivor, ii plac si semintele, ii plac si insectele si larvele si ce gaseste prin resturile menajere ale oamenilor.



 Umbla fara incetare incolo incoace dupa mancare si acest lucru e cel mai adesea prielnic, curatand ogorul de daunatori sau locurile de diverse resturi nedorite. Nu are obiceiuri de furtisag de oua de la alte pasari. Dealtfel ciocul ei relativ scurt si fin raportat la genul ei arata lipsa oricarui obicei pradator. 
      Ce ii place ei sa adune, exact ca si cotofana, sunt obiectele lucitoare. De aceea i s-a si dat numele latinesc de Corvus monedula, un fel de cioara care culege monede, in traducere libera. Monede sau orice obiect mic metalic si lucios. Interesul acesta special este o alta trasatura a inteligentei pasarilor, inca nedeplin elucidata. Sunt zone, cum ar fi Papua Noua Guinee,  unde pasarile prospera neavand pradatori naturali importanti si acolo au dezvoltat un adevarat gust pentru "arta decorativa". Aduna obiecte si isi impodobesc cuiburile intr-un mod elaborat care arata o capacitate deosebita a pasarilor de percepere si organizare a mediului. Insa cercetarile in domeniul inteligentei animale se lovesc inca de prejudecati vechi care atribuie doar omului calitati rationale si afective, animalele fiind concediate scurt sub cuvantul destul de vag si evaziv formulat de "instinct".
       Revenind la stancute, la noi in tara sunt o prezenta obisnuita in toate regiunile tarii. Poate doar muntele inalt si padurea adanca sa le evite. Cand se aduna in stoluri pot fi foarte galagioase. Aceste stoluri numeroase pot fi vazute mai ales toamna si iarna cand hoinaresc pe campuri si prin sate dupa hrana. Nu sunt pasari migratoare, la conditiile tarii noastre se descurca cu orice fel de iarna, indiferent de grea. 


































6 aprilie 2022