Translate

Se afișează postările cu eticheta Rezervatia Buila Vanturarita. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Rezervatia Buila Vanturarita. Afișați toate postările

joi, 24 octombrie 2013

TICLEAN DE STANCA, Sitta neumayer

TICLEAN DE STANCA, Sitta neumayer








       O pasare balcanica despre care nu stiu in ce masura s-a raspandit si la noi. Uneori apare in lista pasarilor ce traiesc la noi in tara, uneori nu. Ocupa versantii pietrosi ai Balcanilor, muntii Greciei, Turciei si observ ca urca si la nord de Dunare in Carpati daca are conditii prielnice. 
       Si de ce n-ar avea? Locatia unde l-am vazut e un taram stancos prin excelenta, cu un climat bland asemanator celui balcanic. Ma aflam in Cheile Bistritei, la intrarea in rezervatia Parcului National Buila Vanturarita din Muntii Capatanei, nordul Olteniei. 










       Chiar la intrare in chei, in zona manastirilor de sub piatra sau aninate pe versanti , pereti inalti si primejdiosi de stanca si numai stanca te inconjoara din toate partile.









 Stanca de calcar cu forme ciudate, cu pesteri de pustnici si grote mici si mari,  cu gauri, cu bolovani desprinsi si taiati din munte de apa. Vegetatia insa nu se da deloc batuta si copaci mari isi infig radacinile in piatra ridicand paduri, tufisuri, palcuri in trepte si brauri de verde. 
       Ma aflam in aceste chei, intr-un moment de repaus fortat. Se asternuse o ploaie rapida de vara,cand cu soare, cand cu nor, cand puternica, cand usoara. 




Locurile de adapost erau multe si variate. Uneori chiar stanca aninata amenintator deasupra capului facea umbrela. Ma uitam de-acolo cum ploua frumos, cand deodata am auzit un cantec deosebit de pasaruica, un cantec ce-mi era complet necunoscut. Pe ultimele picaturi ale ploii un cantaret al padurii isi canta de zor aria, cu un glas puternic si sonor, melodios si cu fraze destul de lungi. Semana putin cu glasul pitigoilor insa aceia nu canta niciodata asa prelung, ci doar note scurte. Era in mod cert ceva ce nu mai auzisem asa ca am sarit in sus in cautarea pasarii. Am gasit-o relativ repede dar din pacate isi incetase cantecul si nu am reusit sa-l inregistrez. Chiar ca era o pasare necunoscuta. Burta complet alba, un cioc mai lung si mai puternic decat al ticleanului obisnuit, ii dadea cu totul alta silueta. Ticleanul de stanca isi cauta hrana si traieste mai mult pe stanca dar mai urca si in copaci, mai ales in copaci ca cel din fotografie, copac complet uscat, cu o scorbura buna de cercetat pe care ticleanul de stanca parea ca o cunoaste bine. 







       Nu seamana cu nicio alta pasare dar ar trebui sa spun cateva criterii de diferentiere fata de juvenilul de ticlean comun care ar putea avea o burta mai putin portocalie. Posibilitatea ca pasarea din imagine sa fie un juvenil pentru mine e inlaturata din start datorita ariei lungi si elaborate pe care l-am auzit cantand-o. Juvenilii nu sunt cantareti. Am gasit pe net o inregistrare sonora cu ticleanul de stanca si se potrivea perfect. In plus, juvenilul de ticlean comun isi capata culoarea rosietica pe burta destul de devreme, cand inca are acel aspect pufos, zburlit, rotunjor,cu coada scurta. Ticleanul din Cheile Bistritei din Valcea are aspect de pasare matura, coada lunga , cioc prelung. Deespre cioc pot sa spun ca si la ochi si pe poze mie mi s-a parut mai lung decat cel al ticleanului comun dandu-i cumva o alta infatisare. E o diferenta insa destul de greu perceptibila, doar pentru cei obisnuiti sa vada des ticleanul comun in cele mai diverse posturi. 
       In rest e cam de aceeasi marime cu ticleanul obisnuit doar ca e adaptat si a cucerit un alt habitat, pe cel stancos din zonele indulcite de curentii calzi mediteraneeni si submediteraneeni. Si culoarea alba de pe burta e data de aceasta adaptare la mediu unde stancile calcaroase sunt albe in principal. Cred ca si ciocul il are mai lung deoarece crapaturile dintre pietre pot fi mai adanci decat cele din scoarta copacilor. Nu se da insa inapoi nici de la inspectarea copacilor din zona stancoasa. Ca si ticleanul comun isi face si provizii in diverse scorburi si gauri naturale de aceea isi cunoaste foarte bine aceste mici " camari" situate pe teritoriul lui. Tot in astfel de crapaturi in stanca si cuibareste. insa se pare ca isi imbunatateste mult locul facandu-i pereti lipiti cu lut amestecat cu iarba uscata, pene, fulgi si chiar pune mici obiecte cu rol decorativ la intrare.
      Nu migreaza iarna, insa nu stiu daca cumva acest ticlean din Muntii Capatanei se retrage mai la sud din fata zapezilor sau ramane la stancile lui. 





       









Fotografie





luni, 20 mai 2013

MIERLA DE APA (2), Cinclus cinclus

MIERLA DE APA (2), Cinclus cinclus

















       Dupa cum spuneam mierla de apa este o pasare care ramane iarna la noi, stiind sa infrunte vremea grea. Nu stiu din observatii personale cum si unde isi petrece iarna aceasta pasare a apelor alpine.Drumurile in salbaticia muntilor sunt inchise de zapada si oamenii de rand nu mai pot patrunde in cazemata inghetata a cheilor si vailor apelor repezi de munte. Se pare ca unele mierle de apa coboara spre ses, unde iarna viscolita deseori incremeneste si ea apele. Eu nu m-am intalnit iarna cu mierle de apa in zona de ses. Cert este ca urca destul de repede in zona ei obisnuita de cuibarit astfel ca la sfarsitul lui aprilie un rand de pui e deja crescut si invata de la parintii lor sa-si castige traiul.






















       Mica vacanta de 1 mai mi-a permis o iesire in Rezervatia Buila Vanturarita, o foarte frumoasa zona salbatica din Muntii Capatanei, nordul Olteniei.Acolo am avut bucuria sa gasesc o mama, sau poate un tatic, care isi hranea puiul marisor si il invata sa caute hrana, sa pescuiasca, sa inoate in apele vijelioase de primavara.


      

Initial am auzit o mica galagie si data timpurie m-a dus cu gandul ca e o pereche in ritual de curtare. Da de unde!! demult de tot avusese loc nunta si dragostea si dragalaseniile intre soti...acum erau nici macar amintire..Nu mai era timp de amintiri.Puiul era deja mare, fometos, si se tinea cuminte dupa parintele lui, primind mancare si invatand multe lucruri folositoare.
        M-au lasat si pe mine sa ma uit la ei, eram si cam departe caci malul era foarte inalt, apa venea cu putere si acoperea zgomotele...si se mai lasa si seara adanca. Mierla adulta era numai harnicie si pricepere, inota pe sub apa, pe la suprafata apei, se scufunda in mijlocul celor mai vijelioase bulboane si iesea de-acolo cu bunatati in cioc, spre bucuria puiului . Acest pui, la fel de mare ca si parintele lui, pastrand insa acele striatii specifice juvenililor, se tinea doar pe margine, fugea repejor dupa mama, mai sarea din bolovan in bolovan ca sa fie aproape si sa vada cum anume se vaneaza si se pescuieste. Mama lui (ii voi spune mama dar putea sa fie si tatal, caci la penaj sunt la fel femela si masculul) a prins multe larve, insecte si chiar si un pestisor. Cred ca numele de pescarel negru e mai potrivit decat cel de mierla de apa. E un pescarel foarte priceput, scafandru, inotator, o privire foarte agera, vede pe sub apa, prin apa si cauta cele mai infricosate bulboane.
        Nu dureaza multe zile lectiile acestea. Daca la 1 mai puiul doar statea pe margine ca observator, acum , la doua saptamani, in mod sigur e la fel de viteaz si priceput ca parintii lui. Acestia probabil se pregatesc pentru al doilea rand de pui. Timp de un an se pare ca parinti si pui isi agonisesc hrana pe acelasi teren insa de la anul juvenilul va trebui sa-si intemeieze un nou regat, pe alt rau in jos, pe vreun rau frumos...Sau poate undeva si mai sus, in creierii muntilor acolo unde rareori putem patrunde.








 August 2013, in muntii Valcan, nordul Olteniei. In poze se vede bine membrana suplimentara de la ochi care ii protejeaza ochii de apa pastrandu-i in acelasi timp acuitatea vederii

















1.03.2020, Parang