CIOCARLIE URECHEATA (2), Eremophila alpestris.

     Ciocarlia urecheata, Eremophila alpestris. Poate cea mai alpina pasare cuibaritoare de la noi, nu ii plac decat pajistile montane de la altitudini mari, peste 2000 m. Fasele de munte coboara la cuibarire si ceva mai jos, pana la limita de 1700-1800 a padurii de conifere, brumarita de stanca alege zonele stancoase, si acelea pot fi si la altitudini ceva mai joase de 2000. Ciocarlia urecheata insa alege doar pajistile cele mai inalte. Nu sunt multe perechi in muntii nostri, totusi te poti baza pe observarea lor regulata la cuibarire in Carpatii Meridionali daca le stii habitatul preferat. Ce le atrage atat de definitiv doar spre aceste platouri? poate temperaturile scazute, poate inaltimea ierbii foarte scurte, intimidate de vanturi si ingheturi?oricum, aceasta pasare nordica, de zona subarctica si arctica este o prezenta insulara in muntii nostri si in muntii Balcani si isi alege doar zonele de pajisti alpine foarte inalte, asemanatoare cu tundra preferata de specie. 

    In prima saptamana din luna iunie am gasit cateva ciocarlii urecheate adunate in grupuri formate numai 

din masculi, semn ca majoritatea femelelor erau la clocit prin ierburi.

16 august 2025, un mascul si un juvenil in locurile stiute de cuibarire

august 2025 La altitudini de peste 2000 m puii ciocârliilor urecheate au crescut mari și își schimbă penajul pestriț cu cel cafeniu și galben al adulților. Ca toți juvenilii din ramura ciocârliilor și tinerii speciei Eremophila alpestris au un penaj foarte pestriț, cu stropi foarte deși și mărunți. În perioada de tranziție penajul lor devine și mai alambicat, pe măsură ce aceste pete mărunte se șterg, alte jocuri de linii și culori luându-le locul.

Ciocârliile urecheate sunt ultimele care pleacă din pajiștile alpine, ultimele care sună retragerea din fața iernii nemiloase. Fâsele de munte, tovarășele de altitudine ale ciocârliilor urecheate din timpul cuibăririi, au părăsit demult câmpul de luptă cu înghețul, viscolul, vânturile tăioase de pe crestele munților, s-au retras în zonele joase. Pe vârfurile domoale ale munților mai vedeai în octombrie codroși de munte, cânepari, chiar și vreo fâsă întârziată. Acum noiembrie se apropie de sfârșit și pe platourile montane doar ciocârlia urecheată a rămas mândră pe poziții, ciugulind mărunțel semincioare din ierburile uscate. Puțin câte puțin au mai cedat și ele, nu le mai găsești chiar în locurile unde au cuibărit, la peste 2200 m... pe acele spinări de "podiș" foarte înalt urlă acum doar pustiul. Au făcut și ele concesii iernii care se apropie și au coborât sub cota 2000, chiar până la 1600, locuri în care le vezi doar în pasajul de toamnă și primăvară

  I