PRIMAVARA PASARILOR CALATOARE - 2026, (partea intai) 

        In fiecare an am urmarit si notat felul in care decurge migratia de primavara, insa postari pe acest subiect am facut doar din cand in cand. Am incercat sa surprind doar schimbarile mai marcante, evolutia unui fenomen care in linii mari isi pastreaza aceeasi infatisare de la an la an,  diferentele fiind, pana acum,  mici si mai ales in detalii. 

     De cca 2-3 ani inregistrez tot mai multe recorduri negative, din genul "prima iarna fara sa vad scatii", "deja a doua iarna fara scatii in zona urmarita de mine", "prima iarna fara sa vad botgrosi", prima iarna fara sa vad sfrancioc mare, primele doua primaveri fara cantec de sturz cantator in zona mea, etc etc. De aceea e important sa notez o radiografie cat mai exacta a migratiei pasarilor in acest sezon, care incepe tot cu dezamagiri. Nu trag concluzii generale si universal-valabile, dar vreau sa fac un tablou cat mai complet, in conditii relativ identice de la an la an: aceeasi mobilitate a observatiei, aceleasi locuri, cat mai variate si cat mai multe, pe teritoriul Olteniei, in cinci judete, fiecare cu zonele ei predilecte, vizitate de mine de zeci si zeci de ori. Intre aceste locuri sunt si drumuri lungi, de sute de kilometri batuti cu masina inainte si inapoi si in toate directiile, in general pe drumuri judetene si comunale care permit observatia si oprirea, si care asigura acoperirea unei arii din judet cat mai ramificata. 

     Prima etapa ar cuprinde perioada 22 februarie-15 martie 2026, o perioada in care se inregistreaza evenimente importante, sosiri si plecari, dar care pastreaza mai mult caracteristicile sezonului rece.

In toata aceasta perioada am pastrat la fiecare iesire si zi de zi un gust amarui legat de putinatatea de pasari intalnite. Zone si perioade mari de gol, mai putin inregistrari de numere cat inregistrari de absente. Imi tot spun ca poate este perioada in care oaspetii de iarna deja au plecat si cei de vara nu au venit inca, ceea ce poate fi adevarat, dar comparat cu experienta altor ani propriul meu argument nu ma prea convinge. 

Prima saptamana din interval.  22 februarie - 1 martie. In zona alpina, in zona inalta, nicio schimbare, nicio sosire. In zona de munte mai joasa au aparut insa din vai pasarile ce cuibaresc la munte. Au aparut sturzii de vasc, caneparii, ciocarliile de padure. Asteapta pe pajistile de la 1000 -1200 m sa se imbunatateasca vremea mai sus si sa se intoarca in locurile lor preferate. Caneparii si sturzii de vasc , desi pot fi trecuti la pasari sedentare, au si ei calatoriile lor de iarna obligatorii. Toti caneparii care cuibaresc in pietrisurile de la altitudine mare si toti sturzii de vasc, cuibaritori in totalitate in padurile inalte de munte, toti acestia isi parasesc iarna locurile de cuibarire si coboara in locurile joase de deal si campie.

 Nu se vede insa nicio fasa de munte, nicio ciocarlie urecheata, e prea devreme pentru intoarcerea lor. De fapt aceste doua specii primavara vin direct sus la munte , nu fac popasul submontan pe care il fac sturzii de vasc, caneparii si ciocarliile de padure. O buna parte dintre ciocarliile de padure vor ramane si in zona submontana si in zonele joase, asa ca la ele se poate vorbi de o veritabila sosire de primavara.

   In zonele umede, in aceasta saptamana se mai vedeau pasari de iarna, de exemplu, un grup de cca 30 de lebede mici, un grup de cca 10 pelicani creti care au iernat pe Oltul valcean.

 Nici pescarusii suri nu erau plecati cu totul,

 se mai vedeau inca grupuri mari de rate motate si cateva rate sunatoare. 

Din randul pasarilor calatoare semnul de primavara il dadeau doar mici si putine stolisoare de codobaturi albe.Sunt migratoare pe distante scurte, exista chiar si exemplare care raman la noi peste iarna, dar acele cazuri raman putine, izolate. In primavara reapar devreme, in stoluri mai mari sau mai mici, initial pe marginea apelor mari, cu tarmuri bogate in hrana. Mai putin le vezi deja raspandite pe la locurile de cuibarire. In primele zile de martie e vremea grupurilor mai mari sau mai mici de codobaturi albe, sosind si hoinarind pe malurile apelor din zonele joase, mai calde, mai ofertante. Spre mijloc de luna au aparut grupuri de codobaturi albe si pe araturi.

   Am gasit in aceasta perioada, sporadic , cate o fasa de munte-doua,  pe malurile apelor joase din lunca Dunarii. Printre ele si un exemplar cu penajul de iarna in schimbare. 

    Am vizitat apoi lacurile, baltile temporare, tarmurile Dunarii, din zona de sud-vest a Doljului si toata zona de sud a judetului Mehedinti. Plecasem la drum cu sperante mari, pentru ca in sfarsit am avut parte de o iarna umeda, bogata in precipitatii. Vremea era frumoasa, relativ calda, timpul inaintat spre mijloc de martie, ma asteptam sa gasesc ca in orice alt an o mare bogatie de limicole timpurii, cum ar fi batausii, ploierii, becatinele, chiar si sitari de mal, multe codobaturi albe, fase de munte, fugaci de tarm, nisipari, nagati, frecandu-mi mainile de bucurie ca peisajele imbogatite in umezeala imi promiteau numere si mai mari si mai spectaculoase decat in anii secetosi. Excursiile au fost intr-adevar "nemaipomenite" in sensul ca niciodata, dar chiar niciodata in cei  aproape 20 de ani de cand fac birdwatching intensiv si extensiv, nu am vazut atata saracie in pasari. Saracie si pustietate. Zeci si zeci de kilometri de tarm pustii, fara nicio limicola. Sute de balti temporare in campurile agricole, fara batausi, fara nagati, fara codobaturi...O liniste cam peste tot, de iti tiuiau urechile. Zone umede "clasice", rezervatii de avifauna consacrate, unde nici macar banale lisite nu am vazut. Deci, pe un fundal de pustietate aproape absoluta am notat cand si cand cateva aparitii in aceste zone umede, foarte intinse dealtfel, de-a lungul Dunarii si in paralel cu Dunarea: un numar oarecare, mai curand mic, de perechi de lebede, perechi de rate mari, cateva rate cu cap castaniu si rate pestrite, pescarusi razatori, numar mic, cormorani mici si cormorani mari, in numar mic, si mult prea sporadic starci cenusii si egrete mari. 

 Toate acestea sunt pasari sedentare, au iernat acolo, vor ramane sa cuibareasca, nu fac parte din tema noastra a pasarilor calatoare, deci nu voi detalia. Din randul limicolelor am intalnit doar un mic grup de fluierari de zavoi(3 exemplare), pe tarmul Dunarii, fluierari care si ierneaza la noi, dar trec si in pasaj. 

Si cca 3-4 nagati pe cateva balti temporare, in conditiile parcurgerii a unor zeci si zeci de kilometri.

      O vaga crestere a numarului de specii si de exemplare am gasit in zona cea mai importanta in pasari acvatice a Olteniei, in zona Bistret. Aici , senzatia de pustietate era oarecum indepartata prin prezenta unui numar bunisor de gaste de vara, de rate mari (lebedele de vara mi s-au parut in numar mic fata de alti ani) pitigoi de stuf care asigurau fundalul sonor, spargand linistea infioratoare din multe alte locuri.

Si cateva lisite, in sfarsit.

Nici acestea nu sunt pasari calatoare, poate doar gastele de vara sa fi sosit in numar mai mare decat au iernat in zona. 

    Grindurile din jurul lacurilor principale erau foarte bogate in balti temporare, cu tarmuri intinse pe care ar fi putut fi o bogatie de nagati, batausi, becatine. Dintr-o suta de astfel de balti mai mari sau mai mici doar pe un singur camp inundat ear un grup marisor de nagati (cateva zeci), un grup mic de batausi (5-6), un grup mic de becatine comune(sub 10). 

Pe toate aceste balti am mai vazut cca doi, trei fluierari de zavoi. Tarmurile lacurilor principale erau absolut pustii, niciun limicol. Pe apa se vedeau ceva rate mari, cateva lebede, in stuf putine egrete mari, chiar foarte putine in raport de alti ani si putini starci cenusii. Am mai vazut buhai de balta, erete de stuf, o singura codobatura alba, deloc fase de munte sau de lunca.

Pe cateva grinduri am vazut un numar bun, egal cu cel din alti ani, de ciocarlii de camp, care pareau foarte active in stabilirea teritoriilor. Cantau deja dar mai mult se fugareau, se zburataceau sau se urmareau, in ceea ce pareau mai curand altercatii intre masculi decat jocuri nuptiale.

 Oricum, pareau sosri recente pentru ca in foarte multe alte locuri nu se vedeau deloc ciocarliile de camp, erau pezenti doar ciocarlanii si cantecele lor de sezon. 

Pelicani creti am vazut in zonele acestea un singur exemplar in zbor, in Mehedinti, la Dunare.

 In alti ani vedeam in Lunca Dunarii din Oltenia mult mai multe exemplare.

   In treacat mentionez ca in data de 12 martie am vazut si primii popandai iesiti din hibernare, pe terasele insorite si adapostite de la Dunare.

    O alta aparitie importanta din aceasta perioada o dau graurii, in Oltenia se intampla rar sa ramana grauri la iernare, si aceia in  numar foarte mic. Am vazut cateva stoluri mari sosite din migratie, dar putine, doar doua. In rest grupuri de grauri, cca 10 exemplare, cu o frecventa insa mai scazuta ca in alti ani. Totusi, nu as trece graurii la scadere marcata, se mai gaseau, mai ales pe langa turmele de oi si cirezile de vaci dar si pe tarmuri. Nu pareau sa se fi raspandit pe la loccurile de cuibarire inca.

Am vazut foarte putine pasari rapitoare de zi, in comparatie cu alti ani, cativa sorecari comuni, incredibil de putini vanturei rosii, care in alte primaveri erau foarte frecventi, un singur sorecar mare, putini ereti de stuf. In alti ani frecventa acestor observatii in aceleasi locuri era mult mai mare.

    Un sorecar comun mort, prins in niste crengi, posibil de inanitie si de boli

Dintre pasarile partial migratoare am  mai obervat pe alocuri cateva stoluri de presuri sure.

In prma jumatate a lui martie vedeam multi sturzi cantatori mai ales in zona de padure submontana, erau cel putin la fel de comuni precum mierlele. Anul acesta am vazut doar un mic stolisor de pasaj pe malul Oltului.In zonele vizitate foarte des de mine aceasta specie a scazut de la foarte comuna la aproape de zero in ultimii doi trei ani, anul acesta incepand cel mai rau.

In data de 1 martie am urmarit mai multi ereti de stuf in zboruri si infruntari pentru stabilirea teritoriilor si a perechilor.

  Putinele perechi de rate cu ciuf din Oltenia s-au desprins in perechi din grupurile de iernare si s-au asezat pe baltile pe care cuibaresc. Eu am vazut doar un cuplu, posibil sa fie mai multe, dar frecventa ramane oricum foarte scazuta.

La mijlocul lui martie un stol de cocosari in pasaj, in lunca Dunarii din jud. Dolj.