Translate

marți, 26 aprilie 2022

PRIVIGHETOAREA DE BALTA, Acrocephalus melanopogon

PRIVIGHETOAREA DE BALTA, Acrocephalus melanopogon










      Numele de "privighetoare" este derutant totusi, specia este un lacar de fapt, foarte bine inrudit cu ceilalti lacari, si mai ales cu lacarul mic, cu care si seamana foarte mult.

     Este un lacar sudic, mediteranean, care a patruns pe teritoriul tarii noastre venind de la sud, cucerind treptat tinuturi mai nordice decat arealul sau obisnuit. Este foarte rar in comparatie cu lacarul mic si se gaseste destul de punctual in cateva locuri, mai ales in Dobrogea, sudul Olteniei si al Munteniei, Banat.  

    Cel mai important lucru, primul pas, este identificarea diferentiata de lacarul mic, pentru a putea sti daca intr-adevar ne-am intalnit cu specia A.melanopogon si nu cu A. schoenobaenus, care este infinit mai raspandit si mai frecvent la noi, chiar si in aceleasi locuri unde am putea gasi privighetoarea de balta.

    Acesta a fost si cazul meu, stufarisul intins era plin de lacari mici, aflati in pasajul de primavara, dar acest lucru a ajutat, pentru ca am putut face identificarea prin comparatie directa. 

Criteriile de identificare sunt urmatoarele: 

- in primul rand pasarea iese in evidenta in comparatie cu lacarul mic prin culoarea ei brun-roscata. Nuanta de rosu din penajul de pe spate si de la tartita este foarte clara, prezenta, o culoare calda, stralucitoare. Lacarul mic are un brun mai rece, poate usor masliniu,  chiar brun ruginiu insa mai aspru, o nuanta rece, ce nu poate fi descrisa ca roscata. 

- flancurile sunt de asemenea intr-o culoare rosiatica mai pronuntata, mai intensa la privighetoarea de balta decat la lacarul mic.

- culoarea de pe cap este mult mai intunecata si abia se vad striatiile, pare neagra.

- gusa este alba, curat alba la privighetoarea de balta, si iese in evidenta atat prin culoarea ei curata cat si prin contrastul cu flancurile mai inchise la culoare.

- ciocul este mai subtire, mai fin

- spranceana este de culoare alba, nu este alb murdar si are o latime care se deschide din fata ochiului pana mult dupa ochi.

 - are o dunga neagra sub ochi, asa numita "mustata", de unde si denumirea in mai multe limbi  de "lacar cu mustati". E bine totusi ca nu s-a ales la noi aceasta denumire pentru ca nici nu suna frumos dar nici nu e un element atat de marcant incat sa caracterizeze pasarea, e o dungulita foarte subtila. 

-picioarele sunt inchise la culoare, negricioase, aici trebuie prudenta pentru ca uneori straluceste soarele in ele si se vad de o nuanta nedefinita. 

- aripile foarte scurte, proiectia primarelor nu atinge parca deloc coada, se opreste scurt in dreptul tartitei roscate.

- este o pasare foarte retrasa, foarte ascunsa, chiar si atunci cand canta. Spre desoebire de lacarul mic care atunci cand canta face spectacol, se aseaza si pe varful tulpinilor de stuf, canta in zbor, e mult mai vizibil. Dimpotriva, privighetoarea de balta este foarte ascunsa, sta in stufaris in cea mai dificila zona, cea de la mijlocul tulpinilor in jos, abia percepi o miscare prin stufaris, de vazut foarte greu, de fotografiat si mai greu.

   Am avut noroc ca a iesit la vedere pret de o secunda, relativ la vedere, pe o tulpina cat de cat mai de margine, apoi repede s-a bagat in mijlocul stufarisului.


    Am observat-o in stuf prin intermediul unei alte caracteristici, si anume faptul ca sta deseori cu coada ridicata mult, in felul pantarusilor si astfel capata o postura mult deosebita de cea a celorlalti lacari care misuna prin stuf in aceleasi locuri. Aceia stau cu coada in jos, chiar putin curbata in jos, pe langa tulpina de stuf.

    Este o pasare migratoare, iarna pleaca in tinuturile din jurul Mediteranei iar primavara, prin aprilie, vine cu ceilalti lacari pentru a cuibari in cateva locuri alese de specie pentru marirea arealului spre nord. Sunt in general locuri insorite, cu temperaturi peste media tarii, si mai ales locuri umede intinse, nu pare posibil de gasit pe orice fel de balta ci doar in cele cateva zone umede mari de la nivelul tarii noastre. Contrar asteptarilor, nu este atat de raspandit in Delta, sau nu acolo este locul sau principal de raspandire. Mai curand in sudul Dobrogei, in zona lagunelor, in zonele baltilor de-a lungul Dunarii, pe Olt, pe Ialomita, in zona malstinilor din Campia de Vest.

   Cantecul pasarii este frumos, melodios, cu multe modulatii, mai putin cu sunetele aspre specifice altor lacari, lacarul mare, sau de stuf. Dar nu se aseaza la vedere in timpul acestor cantari si nu canta in zbor, precum lacarul mic.

    Ciocul il are fin si ascutit, asa cum il au pasarile insectivore, chiar mai fin decat al celorlalti lacari.

   Doar masculii canta, daca ai ocazia sa il vezi cantand poti sti sigur ca e masculul, altfel nu se poate face deosebirea intre femele si masculi doar dupa penaj, arata la fel. Pasarile tinere sunt mai striate pe piept, o striatie foarte subtila totusi, abia ghicita. Cuibarirea incepe pe la sfarsitul lunii aprilie, depune 3-6 oua, incubatia durand doua saptamani. Toamna pleaca cu totii, adulti si tineret, in tinuturile mai calde spre sud. In vestul Europei nu migreaza, insa la noi in Europa de est se duc spre Levant, spre nordul Africii, clima de iarna fiind mai aspra in est.


   

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu