CODOBATURA DE MUNTE, Motacilla cinerea
Codobatura de munte e o pasare care la noi in tara traieste mai ales pe langa paraiele repezi din zona montana. Aproape ca nu exista parau de munte, cu aluviuni de pietris si bolovani, cu maluri abrupte sau netezi dar bine incatusate de verdeata, ape involburate, fara sa-si aiba codobatura lui de munte.
Nu e chiar asa de greu de observat pasarea. Sta ea si ascunsa insa mai mult patruleaza raul in sus si in jos, pe margine sau din piatra in piatra. Uneori il supravegheaza pe ramura unui copac, dar mult mai rar.
Mananca orice hrana animala, insecte, larvele acestora, moluste sau alte organisme acvatice. Am vazut-o incercand si hrana vegetala, semincioare sau altele ce i se par ei comestibile. Predomina insa net hrana animala, e o pasare insectivora, cu ciocul subtire, fin, facut sa culeaga diverse bunatati din paraie sau de pe marginea acestora.
Foarte rar se departeaza de mediul acvatic, nu am vazut-o ca pe codobatura alba pe pajisti, terenuri pe camp ci strict in imediata apropiere a vreunui parau de munte. Nu are nevoie de ape mai maricele, cu un anumit debit si o anumita incarcatura mai mare de vietati acvatice, asa cum are nevoie mierla de apa. Orice fir subtire de apa, orice paraias e suficient pentru ea.
Masculul are in perioada de reproducere o pata neagra pe gusa, femela nu are. O deosebeste de codobatura galbena, printre altele, desenul bine marcat de pe cap, cu doua dungi albe, deasupra si sub ochi, cu cenusiu si negru la pieptul masculului.
Culoarea galbena este intensa, frumoasa, vizibila in anumite medii. Cand sta insa pe pietrele raului, care au des nuante de galben, devine mai putin vizibila, atunci doar miscarea o da de gol.
In afara de preumblarea ei dupa mancare mai are si o miscare permanenta a cozii. Nu cred ca e mai mare decat codobatura alba si galbena insa din cauza culorilor dense, bine marcate si a cozii lungi si bine desenate, pare mai robusta. De asemenea e singura codobatura care are picioare rozalii, deschise la culoare, spre deosebire de celelalte care le au negricioase.
In afara de preumblarea ei dupa mancare mai are si o miscare permanenta a cozii. Nu cred ca e mai mare decat codobatura alba si galbena insa din cauza culorilor dense, bine marcate si a cozii lungi si bine desenate, pare mai robusta. De asemenea e singura codobatura care are picioare rozalii, deschise la culoare, spre deosebire de celelalte care le au negricioase.
Cuibareste prin cotloanele si gaurile din maluri, doar un mare noroc sau o panda bine muncita te poate lasa sa descoperi un astfel de cuib.
Mai usor de observat decat puii sunt juvenilii zburati din cuib care mai primesc o perioada mancare de la parintii lor.
Juvenilii seamana putin cu codobatura galbena, au doar galben si cenusiu, nu au negru sub gusa si nici spranceana alba bine marcata. Au doua dungute fine la aripa, sunt cenusii, am intalnit oameni care de la distanta ii confundau cu cintezele.
Codobatura de munte traieste in salbaticii dar uneori chiar si pe paraiele care traverseaza asezari umane. Dar e vorba mai ales de sate si asezari de munte, cu multa vegetatie, gospodarii rasfirate, zone care pastreaza foarte multa salbaticie, prezenta omului fiind pierduta in peisaj.
Pozele cu codobaturi de munte sunt realizate mai ales in muntii Olteniei, pe care pot sa-i vizitez mai des.
Sunt poze din Muntii Mehedintiului, pe paraul ce trece prin Ponoare, prin padurea de liliac salbatic si pe la Podul lui Dumnezeu.
Sunt poze in muntii Valcan, in Parang, in Capatanei, Lotrului ,in Apuseni, e prezenta peste tot si probabil ca este la fel in tot lantul carpatic.
Desi este o pasare migratoare nu e rar cand anumite exemplare raman peste iarna, se bazeaza pe anumite influente mai blande de climat si pe curgerea rapida a apei de munte ce tine paraiele dezghetate o mare parte din anotimpul rece.
De exemplu o pereche zarita pe apa Oltetului la Polovragi, la 1 martie 2014, nu stiu daca era proaspat intoarsa din migratie sau isi petrecuse iarna in zona.
Toamna 2015, un exemplar pe care il stiu si din alti ani, venit sa-si petreaca iarna in parc.
De exemplu o pereche zarita pe apa Oltetului la Polovragi, la 1 martie 2014, nu stiu daca era proaspat intoarsa din migratie sau isi petrecuse iarna in zona.
Juvenil, iunie 2014
Toamna 2015, un exemplar pe care il stiu si din alti ani, venit sa-si petreaca iarna in parc.
2017
23 martie 2018
30 aprilie- 3 mai 2019, o pereche foarte preocupata sa aduca insecte la cuib
iulie 2020
23 martie 2018
iulie 2020
24 iunie 2020
6 dec. 20 20, la loc de cuibarire
14 martie 2021, Oltenia
este foarte frumoasa si imi place mai mult penajul ei decat cel al Codobaturii Albe!
RăspundețiȘtergeresupere pozele!
Alina.
Da, asa e, e mai colorata, mai stralucitoare decat cea alba....galbenul, rosu atrag privirea si invioreaza...Totusi in mediul in care traieste ea acest galben uneori chiar o camufleaza, nu bate la ochi...
RăspundețiȘtergereE o pasare deosebit de frumoasa si o urmaresc cu placere cand o vad tupaind pe pietre si ciugulind insecte. Pozele tale imi fac sa imi fie dor de primavara calda, sa o iau iar la picior pe la munte, dupa pasari si flori... uf, ce greu mai trec lunile de iarna... Adina (Casa cu perusi)
RăspundețiȘtergereAcum, acum, e ca si venita primavara..Sau nu? mi-aduc aminte ca acum doi ani parca a fost tot asa un ianuarie cald si frumos dupa care au venit nametii aceia de 3 m pe la inceputul lui februarie...Ei, dar nu exista doi ani la fel..sa speram ca acum vine repede primavara, nici eu nu ma prea topesc dupa iarna,...Cred ca de la poza cu liliacul salbatic ne-a venit dor de primavara, ca acum m-a lovit si pe mine dorul...
RăspundețiȘtergereMultumim pentru descriere si poze....foarte frumos realizat. Tocmai am vorbit cu neamuri dragi din Oltenia, si desi acum este zapada, Doda M. se bucura de prezenta codobaturei pe pervazul geamului.... Felicitari. Emilia P.
RăspundețiȘtergereMultumesc frumos! Intr-adevar, acum pe 28 februarie e zapada foarte mare la noi in Oltenia.
Ștergere