MIGRATIA DE PRIMAVARA IN LUNCA DUNARII, OLTENIA, 2022 (3)

MIGRATIA  DE  PRIMAVARA  IN   LUNCA DUNARII, OLTENIA, 2022 (3)

     A TREIA SAPTAMANA DIN MARTIE (aspecte de migratie in zona de lacuri si balti)

       Noi aparitii importante in aceasta saptamana pe malul lacurilor. Au aparut in numar mare sitarii de mal, ratele caraitoare, culicii si ciocintorsii.

   Un stol frumos de cca 20 de culici mari m-au intampinat prin ierburi de la prima ora. Ei au fost prima aparitie noua a saptamanii, o aparitie de pasaj. Culicii mari nu cuibaresc in Oltenia insa ierneaza uneori aici si mai totdeauna trec in pasaj, in puncte din toata lunca Olteniei de la vest la est, spre Olt.

       La ceva distanta, fara sa reusesc sa ii fotografiez bine, zburau si doi culici mici, aparitii mult mai rare la noi, dar totusi destul de regulate. Culicul mic nu a fost vazut sa ierneze la noi, de cuibarit nici atat, este strict o pasare de pasaj.

    Pe malul propriu-zis al apelor, nou venitii sitari de mal ajunsesera deja sa domine prezenta batausilor. Nu ca ar fi fost mai multi decat acestia, departe de asa ceva, doar ca mai mari de talie, mai putin speriosi si mai hotarati sa cerceteze apa si tarmul fara concurenta. Printre ei, indivizi de toate varstele si in toate etapele de penaj. Cei mai frumosi erau adultii in penajul nuptial rosiatic, dar nici tinerii sau cei in penajul de iarna nu se lasau mai prejos, cu acel contrast placut intre ciocul rosu si penajul gri.

Batausii erau insa mult prea multi ca sa nu accepte sa-i tolereze in acele locuri unde hrana parea disponibila. Mai multi decat in cele doua saptamani precedente, multimea de batausi era acum un adevarat spectacol, nu numai la malul baltilor ci si pe camp.

In numar mic inca, ciocintorsii si-au facut aparitia, puteau fi vazuti in aceleasi locuri pe care le cautau si sitarii de mal si batausii. Mai mari si mai supli decat sitarii de mal, cam aceasta era si scara de marime: batausii mai micuti, numar foarte mare insa, sitarii de mal de marime medie, medie si prezenta lor, ciocintorsii inalti, albi, frumosi, cei mai mari dintre cele trei specii de limicole dar si cei mai putini. Numarul lor va varia in saptamanile urmatoare, dar scara de abundenta se va pastra.

     Ultima saptamana in care aveam sa vad nagatii in stoluri mari, in urmatoarea perioada se vor desparti pe perechi, sau in numare mici, mai mult pe araturi si pajisti decat pe malul apei. Stolurile sunt formatii de calatorie, iar popasul pe malul apei il fac pentru o intremare rapida, dupa care trec mai departe spre alte locuri de cuibarire, cateva perechi ramanand sa cuibareasca in lunca Dunarii.

Desi pasare clar sedentara, in aceasta saptamana vedeam des ciocarlanii adunati mai multi la un loc, in anumite dansuri, in anumite ritualuri, chiar si cate 10 indivizi la un loc, comunicand intre ei si transmitandu-si informatii importante. Nu stiu exact despre ce anume erau aceste ritualuri ale lor, poate de stabilire a teritoriilor, de stabilire a perechilor, oricum este o perioada cu semnificatie aparte in noul lor sezon de cuibarire.

    Putine specii de rate pleaca la noi peste iarna, dimpotriva, la noi mai ales ierneaza specii nordice. Pe langa acestea, in aceasta a treia saptamana din martie au inceput sa isi faca aparitia ratele caraitoare, rate migratoare pe distante lungi spre sud. Nou venitele stateau alaturi de ratele fluieratoare, ratele mici, ratele sulitar si ratele lingurar. Toate aceste patru specii vor pleca mai departe in curand, acum insa, in jurul datei de 19 martie, erau toate prezente. Nici ratele caraitoare nu vor ramane la noi toate, vin din sud, de departe dar pleaca si mai departe, la nordul tarii noastre. O parte raman sa cuibareasca la noi.

Stoluri mari de cormorani, cu penajul de pasari cuibaritoare, dar si juvenili, stoluri de pescarusi razatori cu toate treptele posibile ale penajului, de vara, de iarna, de tranzitie, de adulti si de tineret.

Din cand in cand cate un iepure pe aratura, nu prea multi, doar uneori. Deloc potarnichi, doar cativa fazani, nici aceia prea multi in terenul uscat si deloc sacali, doar ceva vulpi.

    Presurile sure deja foarte teritoriale si cantarete, uneori zburau si in pereche, adica devenea vizibila si femela, nu numai masculul cocotat pe diverse tufe si spini pentru a-si prezenta cantecul si a pazi zona cuibului.

    In padurea de salcam din lunca am remarcat o cinteza de iarna,

inca prezenta in aceasta a treia saptamana din martie.

    Nu departe de ea, un vanturel rosu deja isi gasise locul de cuibarit si se manifesta zgomotos in preajma cuibului.

    In padure, floarea predominanta in aceasta perioda, Gagea lutea, popular denumita "laptele pasarii":

Revenind pe apa baltilor, remarc prezenta a doua femele de ferestras mic, inca neplecate spre nord.

Cel mai frumos spectacol al luncii tot garlitele il ofera. Stolurile lor sunt spectaculoase, abundente, insufletesc peisajul.

Printre cele peste zece mii de garlite mari reusesc sa gasesc si o gasca cu gat rosu.

Gastele salbatice ale Nordului arctic se hraneau frenetic de pe fundul baltii, in felul specific mai ales lebedelor si ratelor. Probabil acest tip de mancare este mai nutritiv, mai potrivit pentru brusca si lunga calatorie spre Nord pe care urmau sa o faca nu peste mult timp. 

Egretele mari inca prezente, dar mai putin grupate in stoluri mari. Unele aveau deja ciocul negru, majoritatea il aveau insa galben, sau in tranzitie, iar picioarele variau de la trandafiriu intens, la un roz pal sau galben fumuriu.

Corcodeii mari erau in perechi si in dansuri nuptiale. 

Graurii si sticletii inca mai stateau in stoluri mari, inca nu se impartisera pe perechi spre locurile de cuibarire.

MIGRATIA DE PRIMAVARA IN LUNCA DUNARII, OLTENIA, 2022 (2)

MIGRATIA DE PRIMAVARA IN LUNCA DUNARII, OLTENIA, 2022 (2)

SAPTAMANA A DOUA DIN MARTIE (aspecte de migratie in zonele de lacuri si balti)

       Vremea tot rece, tot uscata. In vreo doua zile a si nins slab, cu depunerea unui foarte mic strat de zapada. Ciocarliile de camp nu si-au micsorat activitatea din cauza frigului si a zapezii, dimpotriva parca.

     Urmaream mai multe ciocarlii cu privirea, fie pe zapada, fie in inaltul cerului, cand am observat o aruncare brusca a unui soim de iarna asupra unei astfel de ciocarlii, zburata si ea pentru cantecul la inaltime.

     Urmarirea in aer a fost dura, rapida, doua sageti de pasari, una foarte putin mai mare decat cealalta si la fel de hotarata. Pana la urma ciocarlia a scapat, zburand cat a putut ea de inalt iar soimul de iarna s-a facut nevazut in imensitatea campului. Exista acum o scurta perioada de timp, de circa doua-trei saptamani, cand pasarile clocitoare la noi revenite din migratie se pot intersecta - chiar dramatic- cu pasarile Nordului, aflate in pragul plecarii.

    In afara de nagati si batausi nu au mai aparut in numar semnificativ alti fluierari sau alte pasari de tarm, tot ei au ramas sa insufleteasca peisajul mai mult iernatic decat de primavara.

   Aparitia cea mai spectaculoasa dintre pasarile revenite din migratie au avut-o califarii albi, prezenti aici doar in aceasta saptamana in numere mari, aflati in pasaj deci, spre alte zone unde cuibaresc in numar mai mare.

        Ratele de iernare inca nu au plecat, ratele fluieratoare par chiar mai multe: ca si la garlite, numarul celor care au stat aici pe iarna a crescut cu cele din pasajul spre nord provenite din alte locuri de iernare. Ratele fluieratoare erau dominante ca numar, le intreceau si pe cele mari sau pe cele mici ale caror grupuri se prezentau mai timide, deja despartite pe perechi.

   La fel de "sparte" erau si grupurile mari de lisite, fie plecasera o mare parte din ele spre nord, fie cele ramase isi vedeau deja de stabilirea teritoriilor si cuiburilor, destul de des se zareau luptandu-se si certandu-se intre ele.

    Mai stateau in grupuri maricele ratele cu cap castaniu. Acelea si clocesc la noi dar nu in numar atat de mare pe cat avem la iernare.

    Foarte putini ferestrasi mici, femele, inca mai erau si la aceasta data, pana in 14 martie, nu plecasera inca spre nord.

       Vedeta incontestabila a saptamanii a fost insa stufarica, nu parea si nu cred sa fi iernat aici, desi nu e imposibil. Mai curand parea proaspat picata din migratie, interesata doar de hrana, fluturand prin stuf in felul fluturasului de stanca. Am si botezat-o (ca nume de folosinta proprie doar), "fluturasul de stuf", atat de mult semana la fluturarile din aripi si din coada cu cel de stanca. Nu stiu sigur daca era mascul, eu insa asa cred, acele manifestari pareau sa fie de display, de semnalizare a prezentei, o alta gaselnita de atragere a atentiei a masculilor, in afara de cantec. Oricum, m-a bucurat mult aceasta descoperire fiind prima semnalare a speciei in Oltenia. Si o semnalare documentata bine prin fotografii si filmari.

Altfel, prin stuf, nu se observa vreo revenire din migratie, nu se vedeau inca pitulicile mici sau cele fluieratoare, pe care le vedeam in alti ani, ce-i drept cu o saptamana mai tarziu. Acum stuful era locuit si animat numai de presuri de stuf si pitigoi albastri si mari si pitigoi de stuf. Bineinteles si de gurese vrabii de casa si de camp, mai ales la culcarea de seara.

     Pe ici pe colo mai zburau timid pe langa stuf presurile de lunca, o prezenta mai slaba, mai discreta ca in alti ani, probabil din cauza secetei, fasele de lunca fiind iubitoare de terenuri umede.

    Numarul de codobaturi albe nu a crescut, probabil primavara nu mai zabovesc prea mult pe langa apele luncilor, pleaca direct spre locurile de cuibarire prin toata tara, in locuri mai joase ori mai inalte. Ciocarliile isi continuau cantarile, din ce in ce mai prelungi si mai elaborate. 

    O usoara crestere in numarul de nagati, stoluri putine si medii ca numar per stol, totusi. 

     Garlitele in aceleasi numere mari, nu pareau nici sa fi crescut semnificativ ca numar nici sa fi scazut. Caderea zapezii le-a convins probabil ca e bine sa mai zaboveasca aici in tarile noastre "calde", ca Nordul este inca sub patura groasa de ger si zapada.

Eretele vanat, o pasare care nu cuibareste la noi, e inca prezent, in numerele obisnuite pe iarna.

Egretele mari aflate aici de la iernare sau venite din alte locuri, in numar destul de mare inca si stand uneori si in stoluri mari, amestecate cu starcii cenusii. Printre ele si exemplare cu picioare rosii, unele cu cioc galben altele deja cu cioc negru.