CIOVLICA NEGRIE, Glareola nordmanni

    O specie foarte asemanatoare cu ciovlica ruginie, si mult mai rara, infinit mai rara la noi, asa ca identificarea ei trebuie sa se faca cu atentie. Pentru identificarea ei cu precizie am folosit toate pozele facute in zbor, acolo unde se vede bine partea interioara a aripii. La ciovlica negrie aceasta parte este neagra, inchisa la culoare, fara nicio urma de ruginiu. Am marit, am prelucrat luminand foarte mult pozele, apoi lasand pentru prezentare originalele , fara prelucrare. Nu exista nici cea mai mica urma de ruginiu sub aripa lor. Se vede la aripa delimitarea intre zona de negru si brun mai deschis de pe fata externa, deci sunt perceptibile si cele mai mici diferente de nuanta. O nuanta spre rosu, spre grena, spre brun roscat ar fi fost vizibila, indiferent de conditiile de fotografiere. Nu e vizibila, pentru ca nu exista. O alta trasatura caracteristica care da siguranta in identificare este lipsa marginii albe de la aripa, lipsa care se vede foarte bine tot pe pozele din zbor. Cele 3 sau 4 exemplare de ciovlici vazute de mine sunt intr-adevar ciovlici negrii. 

Dupa aceasta identificare de esenta, care nu lasa loc la interpretare, vin si celelalte criterii, care confirma identificarea. Si anume, aripile foarte lungi, care nu sunt mai scurte decat coada, in ciuda curburii lor puternice pe care o fac in sus. Culoarea brun intunecat, o culoare mai rece decat la ciovlica ruginie. Tot o culoare mai rece se percepe si la rosul de la cioc, care e aproape grena inchis si nu atat de extins. Pe scurt, e o ciovlica ceva mai "bruneta" decat roscata cea obisnuita.

       Numele ei stiintific poate fi inselator, ar parea ca e denumita "nordmanni" fiind o ciovlica a nordului. Nu, numele de "nordmanni' este dat in onoarea unui ornitolog finlandez, pe numele lui Alexander von Nordmann. Numele de "glareola" vine din limba latina si face referire la pietrisul de pe parginea apelor unde cuibareste. De fapt, nu numai cuibarirea se petrece la marginea apelor, ci intreg traiul ei. Acolo zboara dupa insecte, acolo e cel mai probabil sa o gasim. Foarte greu aceasta ciovlica negrie poate fi gasita la noi, aparitiile ei sut foarte sporadice si neregulate. E posibila si trecerea ei cu vederea, printre atatea ciovlici ruginii cu care seamana foarte mult. Dar si ciovlicile ruginii sunt destul de localizate si putine, in zonele umede, sunt destul de bine cercetate si ele pentru a se vedea in detaliu. Cu destul de multa siguranta, putem spune ca ciovlicile negrii apar in numar foarte, foarte mic la noi in tara. Pot aparea oriunde, dar zona cu cea mai mare probabilitate ramane Dobrogea. Aici le-am vazut si eu, la lacurile din preajma litoralului. Le-am vazut in primele zile ale sosirii din migratie, sunt ceva sanse sa ramana la cuibarire dar cel mai probabil este sa treaca mai departe, spre zonele lor de predilectie, care se afla la est de noi. Este o ciovlica mai mult asiatica, desi nici acolo nu se afla in numar mare ci e destul de localizata.

    Face parte dintre pasarile de tarm, dar prezenta ei aduce mai mult cu cea a randunicilor, drepnelelor, seamana la infatisare datorita unor specializari comune, si anume prinderea insectelor din zbor.  Nu e foarte inalt zborul, ca la drepnele si randunele, dar nici foarte jos, e la nivel mediu. Uneori se mai hraneste insa si cu insectele de la sol. Au si un tipat ascutit, asemanator cu cel al randunicilor si lastunilor, dar oarecum si cu al fluierarilor, in momentele in care "tipa" in zbor. 

      Eu le-am observat prima data zburand, chiar de aproape. Am tresarit observand ca nu se zareste nicio urma de rosu la aripa si le-am fotografiat si filmat in zbor pentru a ma asigura ca am vazut corect ceea ce am vazut. Zborul lor a durat destul de mult, la un moment dat pareau sa se indeparteze insa s-au intors, dandu-mi mari emotii, si asezandu-se pana la urma la marginea baltii, in ierburile mlastinii. Foarte sperioase, daca nu ma acoperea oarecum un mal mai ridicat, ar fi zburat. Malul mi-a obturat cumva vederea obiectivului si mai ales focalizarea dar mi-a permis sa le fotografiez si la sol, o intalnire directa, frontala, le-ar fi indepartat cu siguranta.

  Am reusit sa fotografiez trei dintre ele, e posibil sa fi fost si a patra, si sa fi fost astfel doua perechi, dar poate era un grup de trei, in pasaj pe la noi, gata sa zboare spre alte zari, spre alte locuri de cuibarire. Nu stiu sa fi fost semnalata si documentata vreo cuibarire a speciei la noi, nu cred. 

   Nici pasajul pe la noi nu cred ca e de durata, la sfarsitul lui aprilie probabil am prins un moment de gratie, poate stateau o zi sau doua, dupa care ar fi disparut din acel loc. Eu nu am avut timpul necesar pentru a verifica mai multe zile daca se mai afla sau nu acolo.

 

RANDUNICA ROSCATA, Cecropis daurica

RANDUNICA ROSCATA, Cecropis daurica 

      Am cautat mult aceasta randunica roscata, in locurile clasice unde ar fi trebuit sa fie ea. Nu am facut cautari speciale, insa de fiecare data cand am fost in locurile unde e cunoscuta existenta sau cuibarirea ei m-am uitat dupa ea. De zarit o zarisem o data, in jurul lacului Sinoe, dar a fost prea rapida, pana sa pregatesc aparatul a zburat. Nu ca acum s-ar fi intamplat altfel, a aparut brusc de nicaieri si tot asa a plecat lasandu-ma doar cu o poza si cu cateva capturi video. Dar e suficient pentru documentarea intalnirii mele cu ea. Am cautat-o in carierele de piatra, pe stancile calcaroase ale Parangului, in Defileul Dunarii si in Lunca Dunarii. In zonele expuse influentelor mediteraneene deci, si anume Dobrogea si Oltenia si sudul Banatului, zona Cazanelor Dunarii.

      Nu ca as fi gasit-o in alta parte, tot Dobrogea mi-a scos-o pana la urma in cale, insa locul exact unde am gasit-o a fost neasteptat. Dupa atatea locuri splendide de cautat, maluri de limane litorale si lacuri de lunca, cariere spectaculoase de piatra din sudul Dobrogei, chei si defilee maiestuoase in sud-vestul tarii, eu am gasit-o si fotografiat-o pana la urma langa o baltuta mica pe un drum de tara, o baltuta de ploaie formata in urma unui tractor. Era o pereche si luau namol din balta. Am vazut-o perfect si de aproape, cca o secunda, apoi pana sa pregatesc aparatul era deja departe cu perechea ei. 

Am strans multe informatii vizuale despre ea, tot procesul masurat insa in secunde, si nu zeci de secunde ci atatea cat sa le numeri pe degetele de la doua maini. Sunt foarte importante aceste informatii vizuale-fulger pentru ca ele te vor ajuta sa descoperi "acul in carul cu fan" si anume, o randunica atat de rara printre mii si mii de randunele obisnuite. De la distanta, randunica roscata si cea comuna sunt identice, pasari negre de aceeasi marimi si cu o coada lunga bifurcata. Silueta lor la inaltime mare pe cer nu te ajuta sa le deosebesti, deci. In prima secunda in care am zarit-o elementul identificator a fost imediat gulerul roscat din jurul partii din spate a gatului. S-a vazut clar si bine, cum priveam la ea de sus in jos, randunica roscata fiind cu cioculetul in baltuta de namol, asezata la sol. Aceasta priveliste a durat insa la propriu o singura secunda si apoi am mai zarit doar cateva fluturari ale unei pasari din specia randunelelor.  Ce era specific era ca uneori dadea impresia de lastun. Nu neaparat tipul de zbor ci mai ales faptul ca nu se zarea gusa inchisa la culoare specifica randunelei comune, dadea impresia de culoare deschisa uniforma pe partea ventrala ( e o culoare roscata deschis cu cateva striatii fine) iar la tartita parea deschisa la culoare, ca lastunii de casa. Intr-adevar nu are tartita alba ca acestia, o are roscata insa spre baza, aceasta culoare de roscat se deschide foarte mult incat face un contrast cu restul penajului inchis. Se vede totusi clar coada bifurcata cu laturile lungi si subtiri, coada specifica numai randunicilor nu si lastunilor. 

       Pe scurt, daca nu o vezi foarte bine si de aproape si un timp ceva mai mare decat o singura secunda, o poti confunda si poti pierde intalnirea cu ea. Impresiile vizuale pot fi verificate cel mai bine pe fotografii si atunci nu mai incap dubiile in ceea ce priveste identificarea, sunt prea clare criteriile de deosebire. Totusi, sa nu traiti cu impresia ca aceasta randunica roscata se afla si zboara peste tot, dar nu ati zarit-o din neatentie. Nu,  chiar este o randunica rara, chiar si in zonele arhicunoscute ca adapostind randunici roscate.

     Nu e tara noastra zona ei de predilectie, suntem o tara prea friguroasa pentru gusturile ei, de la noi si-a ales doar acele zone cu media de temperatura cea mai ridicata din tara, cu stancarie si piatra expusa spre sud, din Oltenia, Banat si mai ales Dobrogea.Uneori mai apare si in Apuseni. Mai cuibareste in astfel de locuri din Europa, tot Europa sudica, mai mult sau mai putin decat la noi, insa tot in cuiburi de areal izolate. Mai raspandita este in Asia, mai ales in Asia de est, in sudul Siberiei, Mongolia, China, Coreea, Japonia. Apare si in Asia centrala. In Europa cele mai ocupate locuri pentru ea sunt in Peninsula Balcanica si Peninsula Iberica. La noi au urcat probabil perechi dinspre Peninsula Balcanica, noi fiind cel mai nordic punct al ei in zona. Desi poate fi considerata ca o specie venita de la sud miscarea ei generala inspre Europa este mai curand dinspre est, dinspre Asia, acolo pare sa fie centrul ei, baza ei, de unde disperseaza in zone favorabile. 

      Zonele unde poate fi gasita la noi sunt asemanatoare, sau chiar aceleasi cu zonele unde poate fi gasita drepneaua mare si lastunul de stanca. Doar ca zona generala insa, ca loc propriu zis nu se intampla asta, nu cuibaresc aproape sau impreuna, sunt chiar sanse mari ca acolo unde sunt colonii de lastuni de stanca si de drepnele mari sa nu fie si randunici roscate. De exemplu, cheile Sohodolului din Gorj, par a fi un loc ideal pentru randunica roscata, sunt colonii stabile acolo de lastuni de stanca si de drepnele mari si totusi, nici urma de randunica roscata. 

     Revenind la randunicile roscate gasite de mine, o pereche, a fost intresant sa ma gandesc cam pe unde ar fi putut gasi loc de cuibarire in acea zona. Trebuia sa fie undeva pe aproape, ele nu culeg lut pentru cuib de la distanta foarte mare de locul cuibului. In jur insa nu erau ape, nu era stancarie, erau doar campuri agricole, intr-o zona ce parea de podis plan. Si totusi, mai existau vai adancite de ape si peste acele vai erau facute treceri, podete de beton. Cred ca sub un astfel de pod isi duceau randunelele materialul de cuib. 

    Cuibul ei seamana si cu cel de randunica comuna si cu cel de lastun, insa are specificul lui. Are "acoperis", spre deosebire de cel al randunelei comune care e o jumatate de sfera, al randunicii roscate e ca o sfera intreaga lipita de tavanul de stanca sau beton. In acest punct ar parea ca seamana cu cel al lastunului de casa insa difera de acesta prin forma intrarii, care e un fel de tunel mai prelung in partea superioara a cuibului. Cine stie, poate voi avea vreodata sansa sa fotografiez un astfel de cuib. Daca i-as dedica ei tot timpul meu de birdwatching desigur ca as strange un material mai bogat, prezenta ei la noi nefiind accidentala ci destul de regulata, chiar daca rara. Regula mea este insa observatia spontana si echilibrata, intre toate speciile de pasari, fara a inclina balanta mai mult spre cautarea unei specii in detrimentul altor specii. E important de respectat aceasta regula pentru ca doar ea iti permite sa ai o apreciere mai justa a ceea ce e rar si comun ca pasare in Romania. Altfel, daca te centrezi doar pe o anumita specie si cercetezi doar anumite puncte sau anumite tipuri de habitat risti sa incurci lucrurile, sa vezi un numar mai mare dar foarte izolat drept abundenta generalizata, risti sa generalizezi structura in specii si numar a unui loc asupra unei intregi zone, sau chiar asupra intregii tari.  Oricum, chiar si in locurile unde randunica roscata a fost semnalata ani la rand nu e o specie care sa abunde pe undeva. Romania este pentru ea teritoriu nou, prima observatie inregistrata la noi este undeva in jurul anului 1928, in Insula Serpilor, apoi mai tarziu, cateva randunici roscate in Dobrogea. Si astazi mi se pare ca Dobrogea e zona cu sansele cele mai mari de a zari randunica, insa, vorba proverbului, "nu aduce anul ce aduce ceasul", cu o secunda de noroc poti da peste ea si in Oltenia sau Cazanele Dunarii. Si mai sporadic apare si in Muntenia sau Apuseni. Observatiile raman deschise , fiind o specie in pionierat, nu neaparat in expansiune ca acest cuvant ar presupune o oarecare abundenta, insa e o specie care isi cauta noi locuri favorabile astfel ca nu ar fi o surpriza de necrezut sa fie zarita si prin alte locuri din tara, zone de chei mai ales, chei cu ceva luminozitate si caldura. 

     E o pasare strict insectivora, seamana in aceasta privinta cu celelalte neamuri de randunele si lastuni, are acelasi mod de a zbura dupa insecte. Nu e deloc gregara, cel mai adesea e vazuta singura sau in pereche. Primii pui, din prima ponta (4-5 oua), mai stau cu parintii pe timp de vara, avand astfel sansa ca in preajma unui loc de cuibarire sa vedeti un grup mai mare de randunici roscate, insa pe masura ce se inainteaza in vara devin din ce in ce mai mobile, mai departate, si intalnirea cu ele devine mai grea. Cea mai buna perioada de observat randunica roscata ramane  perioada de revenire din migratie primavara, cand se mai hraneste o perioada pe langa rauri si lacuri mari, si apoi cand isi pregateste cuibul. 

   E o pasare migratoare, randunicile roscate de la noi ierneaza in Africa, cele din estul Asiei ierneaza in India, in sudul tropical al Asiei.

FASA LUI RICHARD, Anthus richardi

FASA LUI RICHARD, Anthus richardi

       O fasa mai rara la noi, si mai deosebita, pe care am gasit-o primavara in Dobrogea. Pe langa ea, pentru comparatie era un stol de fase rosiatice, probabil le insotea pe acestea spre drumurile ei spre nord. Se vedea de la distanta printre ele, fiind mult mai inalta, cu picioare mai lungi si cu o pozitie mai mereu verticala, asemanatoare cumva sturzului, desigur mult mai fina ca silueta decat un sturz, si mai mica, vorbim totusi de o fasa. Deosebirea esentiala trebuie facuta insa de fasa de camp, acestea insa nu au striatii pe piept (doar in penajul de juvenil si subadult la inceputul iernii), au o culoare nisipie care bate spre galben, nu brun cu nuante de portocaliu deschis, si au o silueta alungita pe orizontala, nu se vad niciodata cu acele picioruse inalte, chiar si indoit tinute tot se vedea mai inalta decat fasele rosiatice.

     Fasa lui Richard are aceste picioare inalte, penajul brun simplu, nu cu tenta galbuie, flancurile portocaliu palid si striatii pe gusa, fara prelungire pe flancuri, cel putin la pasarea adulta primavara.

      Apar foarte rar la noi, in perioadele de iernare si pasaj, mai bine zis hoinareala, intrucat pasajul propriu zis nu trece prin zona noastra. O pasare siberiana, o pasare din estul Asiei, Siberia, Mongolia, China, acolo sunt locurile ei de cuibarire primavara si vara. Spre toamna, iarna pornesc spre India, ca loc de iernare insa un oarecare numar dintre ele trec mai departe spre stepele si tinuturile ierboase ale Europei, ajungand pana in Europa de vest, mai ales de nord,vest, in pajistile umede. La noi cel mai des apare in Dobrogea pe langa lacurile litorale, acolo am vazut-o si eu. Nu stiu daca facea parte efectiv din stolul de fase rosiatice si daca dorea sa le urmeze pe acestea in calatoria spre nord-est, se tinea cumva aparte de ele, si cam asta e situatia in care e vazuta in Europa, singura, pe cont proriu, fara vreun stol de surate din aceeasi specie. 

     Traieste si se hraneste pe astfel de terenuri, cu ierburi scurte si cu umiditate mare, fiind insectivora. La noi se gaseste si iarna, dar numai in apropiere de litoral, uneori in Campia de vest, in zonele cel mai putin expuse la inghet. Numarul in care poate fi vazuta specia este extrem de mic, sunt aparitii accidentale.

       

IELCOVAN, Yelkouan puffinus

IELCOVAN, Yelkouan puffinus 

        De data aceasta, eu eram pe tarmul marii si pasarile la cea mai mare departare, in largul ei. Nici nu trag sperante la poze mai bune, pentru ca ielcovanii nu se apropie niciodata de tarmurile noastre, abia daca intra cand si cand in apele noastre teritoriale, si atunci intr-o perioada foarte bine limitata - aprilie si mai- urmarind bancurile de sardine ce au drumuri putine in zona noastra si numai la ape adanci. 

      Cautarea lor pe mare a fost insa o adevarata aventura, nu atat spectaculoasa ci bazata mai ales pe o indelungata rabdare. Litoralul nostru e scurt dar cand trebuie sa scrutezi orizontul prin binoclu pe o lungime de 60 de km el pare interminabil, si chiar este. Ielcovanii mi-au aparut pana la urma intr-un loc in care ma asteptam putin sa ii gasesc, ma uitam mai mult ca sa nu zic ca nu mi-am facut datoria. "Datoria" era destul de grea, nu numai ca trebuia sa prinzi exact momentul in care din infinit si spre infinit sa treaca o trupa mica de ielcovani dar mai trebuia si sa fie o delimitare clara de pescarusi, de chire si de cormorani, acestia trecand de mii de ori mai des.  E deosebire mare intre aceste pasari dar nu si la distante de kilometri sau zeci de kilometri, pe mare. Cormoranii se vad ca niste puncte negre alungite, trecand mai ales in linie dreapta, uneori in V. Pescarusii se vad ca niste puncte mai mari, in alb si negru, trecand singuratici, sau in numere mici, iar la stolurile mai mari se opresc adeseori in roata, pentru a se arunca pe peste. Mai treceau pe deasupra marii stoluri de starci, de lebede, de tiganusi ( pareau in plina migratie de la sud acesti tiganusi) insa acest lucru se intampla mult mai rar. 

     Nu am tras mari sperante ca voi avea norocul de a-mi trece prin fata ochilor acesti ielcovani extrem de rari la noi, intrand ca un meteorit in apele noastre maritime vizibile de pe plaja, pentru a dispare iar rapid in largul cel mai indepartat al marii. M-am gandit insa ca o excursie ( aproape ) la picior pe intreg litoralul vizitabil al marii noastre va fi ceva frumos si memorabil si asa a si fost. Ma asteptam sa gasesc ielcovanii in partea de sud, unde vazusem si delfinii inotand foarte aproape de tarm dar niciodata lucrurile nu merg asa cum te astepti. Mi-au aparut in zare la Costinesti, intre Costinesti si Tuzla mai exact dar mult mai mult spre Costinesti, zburau spre nord. In grup am numarat aproximativ 50 de ielcovani. Prin binoclu se disting ca niste pasari de marime medie, ceva mai mici decat pescarusii dar mai mari decat chirele. In acelasi grup unii se vad foarte negri altii foarte albi, depinde daca se vede la ei fata ventrala (alba) sau cea dorsala (neagra), grupul nu e linear, are o anumita grosime si dezordine in el, un zbor fluturat oarecum. I-am vazut dimineata, dar nu exagerat de dimineata, mai spre ora 11.Ziua era senina, cu soarele batand exact spre mine. Ma simteam ca un pirat scrutand prin "ochean" apele oceanelor, a fost frumos! desi pamantul ferm de sub picioarele mele imi oferea mult mai tentante frumuseti: valuri lovite de stanci, faleze picturale, roci de toate formele si culorile si flori, foarte multe si foarte frumoase flori. 

Ielcovanii sunt pasari de mare si de insule si faleze cu stanci si ascunzisuri, ei prefera pentru a vietui si cuibari cu totul alte tipuri de locuri decat cele oferite de Dobrogea noastra. Traiesc si cuibaresc la Marea Mediterana, si de acolo intra foarte rar si pe Marea Neagra, urmarind miscarile bancurilor mari de peste. Sunt niste pasari de apa "levantine", apartin mai mult estului si centrului Marii Mediterane, ajungand insa uneori, toamna mai ales, si in Oceanul Atlantic. La noi apar doar o scurta perioada in sfarsit de aprilie si inceput de mai, si atunci o fac doar in largul marii, niciodata la tarm. Sunt pasari gregare, stau mai mult cu stolul, dar se intampla sa fie vazuti si in grupuri mai mici, uneori singuri. Se pot vedea si stoluri foarte mari, de sute de pasari. Au penajul negru pe aripi, pe spate, pe cap dar pe partea ventrala, pe piept, gusa, subcodal, etc, sunt albi. O pasare in alb si negru. Cuibaresc ascuns, in diverse gauri, vizuini, si isi viziteaza cuibul furisat si la adapostul noptii pentru a nu le fi descoperite ouale si puii. Au multi pradatori la cuiburi, mamifere pradatoare terestre dar si pasari "hoate", de exemplu pescarusii de talie mare. Nu sunt in numar mare la nivel global iar in avifauna noastra intra doar tangential.