FRUNZARITA GALBENA , Hippolais icterina

FRUNZARITA GALBENA , Hippolais icterina

       O pasare foarte delicata, cu o silueta zvelta si eleganta. Asa cum ii e si numele se poate vedea intr-adevar in cele mai dense frunzisuri, unde prinde mici insecte si unde cuibareste. E mai mare decat o pitulice, nu cu mult dar suficient de clar. Dealtfel e si mai prelunga la silueta, la cioc si la forma corpului. 

         

     Seamana de departe cu silvia de zavoi insa se recunoaste clar   dupa cantec si dupa galbenul luminos de pe piept. Cantecul nu seamana cu al nimanui, e un cantec foarte dulce, maruntel, un ciripit continuu ca si cand o pasaruica si-ar alinta puisorii. Uneori capata si asprimi, ca cele ale lacarilor, cu care are anumite asemanari. Pare soptit dar se aude totusi foarte bine, dealtfel mai ales cantecul este cel care iti indica prezenta frunzaritei.

        Camuflajul e perfect iar strecurarea printre frunze e exceptional de lina. Chiar seamana cu o frunza, verzulie deasupra si cu tonuri de gri pe partea intunecata si galben pe partea luminata. Galbenul de pe piept nu e intens si strident ci foarte delicat, discret dar destul de pur ca nuanta. E si sperioasa, isi da seama cand e zarita si cand sa te bucuri mai bine ca ai localizat-o in sfarsit printre frunze, a si zbughit-o. Zboara in alt copac si incepe calvarul, scotocirea cu privirea printre sute si sute de frunze inselatoare si stropi de lumina.

  Daca insisti cu miscarile printre copaci in cautarea ei fuge de tot, cu un zbor zvacnit, sfaraind putin in aer. Supararea pare sa si-o manifeste ridicandu-si putin penele din crestet.

     Imi place foarte mult cantecelul ei dulce, cand pare o melodie, cand pare un copilas care vorbeste mult si neintrerupt pe limba lui gungurita.  

       O viata foarte discreta duc aceste frunzarite, in general neobservate de oameni. Le ajuta camuflajul perfect, cred ca nicio pasare nu imita atat de bine frunzele din padurile calde si luminoase. Prefera aceste paduri si e bine adaptata la ele. Insecte gaseste din belsug printre frunzulite si ramuri asa ca nu are nici un motiv sa paraseasca coronamentul arborilor si arbustilor mai inalti. Acolo isi face si cuibul care e destul de micut, cam cat cel de silvie. Doua-trei frunze de soc sau de mar sau de orice alt copac in care e construit il acopera si il apara de vant, de ploaie si de priviri indiscrete. 

       Spre toamna mai gusta si din fructele de padure.  Mananca si ea tot ce poate pentru a prinde rezerve de energie pentru marea calatorie in tarile calde, mai exact in Africa sub-sahariana. 

SILVIA DE ZAVOI, Sylvia borin

SILVIA DE ZAVOI, Sylvia borin

         O specie de silvie cu marime asemanatoare silviei cu cap negru si silviei de camp si avand un penaj caracteristic uniform si neutru. Ar semana la colorit si la miscari cu unele pitulici insa o deosebeste clar marimea. La cei 14 cm lungime ai ei confuzia cu pitulicile de cca 11-12 cm poate fi usor evitata. Are si un cioc cu o baza mai masiva.

        Numele ei romanesc este foarte potrivit, cuibareste in paduri cu raristi si desisuri in alternanta, in apropierea unei surse de apa, cu vegetatie subarbustiva bogata, plina de insecte, si cele mai caracteristice paduri de felul acesta sunt zavoaiele. Un zavoi este o padure in apropierea unei ape alcatuita in special din salcii, arini, plopi . Silvia de zavoi nu iubeste insa arboretul pur, eventual trasat de om la linie ci zavoaiele si paduricile cat mai naturale si mai invadate de subarboret si de specii vegetale diverse. 

       In limba engleza si in alte limbi occidentale numele ei ar fi de silvie de gradina, dar nici in Occident habitatul ei specific nu este gradina ci tot padurea salbatica, cel mult livezi salbaticite. Si la noi ii plac foarte mult livezile salbaticite, zone in care cresc spontan corcodusi salbaticiti, asta pentru ca spre toamna mai gusta si din fructele de padure sau de livada.

 In tarile Europei sudice prefera mult smochinele, de aceea in unele limbi numele ei are legatura cu acest mancat de smochine. Eu insa rar am vazut-o gustand din fructele specifice tarii noastre, chiar si in mijloc de septembrie am vazut-o dand ocolul crengilor si frunzisului tot in cautare de insecte. Aceste pasari insectivore sunt foarte de folos livezilor si padurilor si ar fi de preferat o incarcatura cat mai mare de astfel de passerine in livezi si cranguri. 

       Daca sunt conditii bune de trai , pe o zona de jumatate de hectar pot avea loc mai multe perechi de silvii, daca acestea decid in mod natural sa-si aleaga acolo loc de cuibarire. Se pare ca silvia de zavoi ar fi in competitie mai directa cu silvia cu cap negru, cea mai asemanatoare ei. Eu le-am vazut pe acelasi teren relativ aproape cuiburile unul de cealalt (cca 40m )

         Mie mi s-a parut mai greu de observat silvia de zavoi decat cea cu cap negru. Nu numai pentru ca are un colorit mai sters si mai uniform dar parca si comportamentul ei este mai ascuns. Chiar atunci cand canta o face din mijlocul frunzisului, nevazuta, nu are aplombul masculului de silvie de cap negru. Cuibul si-l face in arbori sau arbusti la inaltime medie dar astfel incat sa fie inaccesibil. Am observat vreo doi ani la rand un cuib de silvie de zavoi intr-o salcie crescuta impletita cu un corcodus, cuibul propriu zis era facut in bifurcatiile mai solide oferite de corcodus si ascuns de frunzisul dens al salciei. Cand salcia a crescut mai mare oferind pisicilor trunchi bun de urcat silvia de zavoi a renuntat la acel loc de cuib dar nu si la zona. 

       Zona cu multe silvii si alte specii in care pot avea eu o continuitate de urmarire mai mare e destul de des vizitata de pisici si indeaproape supravegheata de uliul pasarar. 

Totusi de la an la an numarul silviilor creste, semn ca reusesc sa depaseasca neajunsurile cu inteligenta si continua adaptare la situatiile noi survenite. Anul trecut am inregistrat pe acea jumatate de hectar cel mai mare numar de specii cuibaritoare de pana acum ,16 - asta in conditiile in care numarul pisicilor cu trecere regulata in zona a ajuns la 7  iar uliul pasarar e o prezenta continua.

 Speciile cu teritoriu vechi de cuibarire erau sfranciocul rosu, codrosul de munte, pitigoiul mare, macaleandru, silvia cu cap negru, pitulicea mica, sturzul cantator, mierla, silvia de zavoi, silvia mica, muscar sur la care s-au adaugat anul trecut codobatura de munte, gugustiuc, codros de padure, pantarus, frunzarita galbena. Posibil si altele sa cuibareasca acolo sau in aria imediat adiacenta fara sa le fi gasit cuibul, ciocanitoarea pestrita mare si mica, pitigoiul albastru, codobatura alba. 

       In perioada cand am urmarit cuibul de silvie de zavoi nu fotografiam inca. Sper ca pe viitor sa inregistrez mai multe din intalnirile mele cu aceasta pasare foarte folositoare si fina si eleganta in simplitatea penajului ei. 
       E o pasare migratoare, anul trecut a disparut de la locul stiut in ultima saptamana a lui septembrie.
 14 sept. 2014, prezenta in data de 14 septembrie la mancat de bobite de soc, absenta in week-end-ul urmator.