BUFNITA, Bubo bubo
Spun de la bun inceput ca nu am nici o poza cu bufnita (sau buha). E o creatura care iubeste intunericul. Aparatul de fotografiat iubeste lumina. Omul iubeste lumina. Umbrele noptii ii creaza teama si il alunga in fantezie. Bufnita e prezenta in imaginatia noastra mai mult decat in viata reala.
Cred ca am avut o data o intalnire cu acesta pasare. Eram undeva la tara, intr-o noapte de vara langa o livada batrana. Am auzit deodata un vaiet puternic si lugubru. N-as putea sa-l descriu, definitia insasi a sinistrului. Un vaiet prelung de om-pasare sau de fantoma a noptii care-si plange toata durerea. Un strigat repetat si puternic. Nu era nicidecum banala cucuvea, cu strigatele ei inabusite, era ceva cu totul neobisnuit.
Am iesit repede din casa sa vad ce pasare ar putea fi. Era noapte adanca si o pasare uriasa (proportiile fiind masurate mai ales cu imaginatia mea decat cu ratiunea) si-a luat zborul chiar din marul batran de langa mine. I-am vazut o clipa silueta proiectata pe luna, sau pe lumina ei.
 |
| Eclipsa partiala de soare - T.O. |
In noaptea aceea cu cantec de greier, cu luna mancata pe jumatate de varcolaci, cu vaiet de bufnita, nu mi-a fost greu sa inteleg toate superstitiile si legendele legate de aceasta pasare.
Abia a doua zi am multumit soarelui ca mi-a readus luciditatea stapana peste simturile scapate de sub control. Atunci, la dimineata, m-am bucurat mult ca bufnita poposise si in acel loc. Un neam intreg de sobolani incepuse sa atace magazia gainilor chemand prin prezenta lor si un dihor. Cred ca dihorul curata masiv din sobolani insa incepuse sa-i asorteze cu omlete si carnita de pui. Imi place sa-mi imaginez ca bufnita venise acolo ca o zeita a intelepciunii sa-si ajute suratele inaripate sa scape atat de sobolanii cei nesuferiti dar si de jandarmul de dihor care le teroriza in fiecare noapte.
Abia a doua zi am multumit soarelui ca mi-a readus luciditatea stapana peste simturile scapate de sub control. Atunci, la dimineata, m-am bucurat mult ca bufnita poposise si in acel loc. Un neam intreg de sobolani incepuse sa atace magazia gainilor chemand prin prezenta lor si un dihor. Cred ca dihorul curata masiv din sobolani insa incepuse sa-i asorteze cu omlete si carnita de pui. Imi place sa-mi imaginez ca bufnita venise acolo ca o zeita a intelepciunii sa-si ajute suratele inaripate sa scape atat de sobolanii cei nesuferiti dar si de jandarmul de dihor care le teroriza in fiecare noapte.
Nu cred ca voi ajunge vreodata sa pozez o bufnita in largul ei, in splendoarea imparatiei intunericului. Tot ce pot e sa sper sa mi se arate vreodata vreo bufnita somnoroasa intr-un copac batran. Cum nu cred ca asta se va intampla prea curand m-am grabit sa postez acum aceasta unica intalnire sonora si nocturna ce ar putea sa ramana singulara pentru totdeauna.
