PESCARUS NEGRICIOS, Larus fuscus
Furtuna a aruncat pe tarmul Marii Negre pescarusi straini de meleagurile noastre.
O zi de aprilie, 2013. E vant puternic. Furtuna pe mare, porturile Mangalia si Constanta s-au inchis. Ieri Marea Neagra se alinta in culori pastelate de unde cuminti si linistite. Azi s-a zburlit deodata, vine despletita catre tarm, se loveste de stanci si face spume de furie.
Toata noaptea vantul a urlat ca o haita de lupi. Spre dimineata nu ne mai sperie cu efecte sonore, ne tranteste direct la pamant. Incerc sa tin camera dreapta dar vantul ma frange de spate. Incerc sa fotografiez de la nivelul solului, pacle de nisip ma infasoara. Reusesc sa intrevad printre genele incarcate de nisip si stropi ceva neobisnuit la grupul de pescarusi aterizat brusc pe tarm. Un penaj de culoare negru inchis la doi pescarusi, ceilalti din grup fiind juvenili in penajul obisnuit maroniu-pestrit. Sunt pescarusi negriciosi, o specie de pescarus accidentala la noi. Apar mai ales iarna, adusi de vremuri rele. Acum e insa primavara plina si nu stiu daca acesti pescarusi negriciosi sunt adusi de furtuna sau hotarati sa intarzie toata vara pe la noi.
E o pasare nordica, in special de pe coastele nord-vestice ale Europei, la noi vine in cautare de locuri mai blande de iernat. Au mai vazut ei furtuni la viata lor dar nici capricioasa noastra mare nu sta rau la capitolul furtuni periculoase si spectaculoase. In vechime Marea Neagra era spaima navigatorilor, schimbarile acestea bruste de temperament, violenta curentilor atmosferici si capriciul celor marini facusera faima rea Pontului Euxin.
Deocamdata se pare ca specia pescarusilor negriciosi nu s-a hotart sa cuibareasca la noi, nu si-a stabilit si aici coloniile largi de la Marea Baltica, Marea Nordului si Oceanul Atlantic. Se semnaleaza sporadic cateva exemplare ramase pe vara si ceva mai multe iarna.
La marime se aseamana cu pescarusul argintiu, e un pescarus destul de mare. Se mai rataceste pe la noi, si mai rar, un alt pescarus cu aripile negre, specia Larus marinus, insa acela e foarte mare, e cel mai mare pescarus care poate fi intalnit la noi.
Pescarusii negriciosi din fotografii erau cat pescarusii obisnuiti de la tarmul marii noastre, cei numiti generic,desi cam eronat, pescarusi argintii.
Insa mult mai speriosi, nu mi-au permis nici o apropiere, cum au vazut ca fac un pas spre ei cum au zburat. Stateau chiar pe linia marii, acolo unde valurile se sparg la mal. Nu am mai putut sa ma tin dupa ei.. La ora aceea matinala, in zi cu porturi inchise de furtuna, vantul nu era o metafora, era un adversar concret si serios care te "zbura" de pe tarm fara multe discutii.
Aprilie 2015, alte intalniri, in doua locuri, una pe plaja cu un singur pescarus negricios, alta pe capul arat, cu un grup de 3 pescarusi negriciosi.
