Translate

Se afișează postările cu eticheta golden oriole. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta golden oriole. Afișați toate postările

miercuri, 10 iulie 2019

GRANGUR (2), Oriolus oriolus, cuib cu pui mici

GRANGUR (2), Oriolus oriolus, cuib cu pui mici




























      In luna iunie am reusit sa observ in sfarsit cuibul unor granguri. Cunosc perechea de cativa ani, o pereche adulta, in varsta chiar, o pereche unde femela e foarte galbena, asemanatoare cu masculii, dar nu atat de galbena si stralucitoare precum sotul ei. Voi pune cateva poze comparative, pe langa galbenul mult mai stralucitor masculul are si doua dungi negre foarte bine marcate la ochi, dungi care la femela sunt mai gri si mai palid marcate. Abdomenul masculului este un galben uniform si curat, intens, cel al femelei este de un galben cu intruziuni de alb ce par niste striatii fine. Am facut aceste precizari pentru ca multa lume nu cunoaste aceste nuante ale deosebirilor dintre mascul si femela la grangur, doar femela tanara este verzuie si usor de diferentiat de mascul, pe masura ce castiga insa in ani penajul ei devine din ce in ce mai apropiat de cel al barbatusului. 
 Masculul:



Femela:



       Masculul a fost prezent si foarte cantaret toata luna lui mai, insa atunci cand femela s-a asternut pe clocit, a disparut din zona, astfel ca intreaga sarcina a cuibaririi a avut-o doar femela, ea a clocit, a plecat singura dupa hrana in episoade scurte, iar puii mici, cat timp au stat in cuib, au fost hraniti numai de ea. La varsta de 13 zile a puilor a aparut pentru un foarte scurt moment masculul, s-au salutat intr-un copac la distanta de cuib, apoi acesta a disparut iar, femela reluandu-si misiunea de crestere a puilor. Dar sa nu anticipam si sa prezint povestea in imagini de la inceput.
      Prima data am zarit-o pe femela la vremea cireselor salbatice si a dudelor negre, mancare rapida si usor de procurat din copacii vecini. Colorata cu negru de la cirese, avea timp suficient sa-si asigure si hrana si nici sa nu lase ouale sa se raceasca.








    Astfel ca s-a grabit spre cuib, cuib situat  la mare inaltime intr-un stejar, o inaltime de peste 15 m, aproape de varful ramurilor, dar destul de bine camuflat.




      Dupa miscarile facute la cuib, uneori stand pe margine si uitandu-se la cuib, etc. e posibil ca puii sa fi iesit in data de 16 iunie.







In 17 iunie, puii pareau a fi sigur iesiti din ou, femela statea mai mult plecata decat de obicei, iar cand sosea se aseza pe marginea cuibului, probabil pentru a da mancarea puilor foarte micuti.















     In 20 iunie am vazut pentru prima data cioculetele puilor, pe tot parcursul observatiilor am zarit doi pui. 









  
      Facea foarte numeroase si regulate curse intr-o singura directie, probabil gasise acolo o sursa buna de hrana pentru pui. Sosea cam la 10 minute maxim, si statea la pui, un minut sau mai putin. La un moment dat a facut o pauza mai mare, timp in care si-a curatat penajul si a cantat, cu acel cantec strident specific femelelor. Intre timp, a mai alungat si un gugustiuc de pe o creanga alaturata, nu era in apropierea cuibului dar pur si simplu nu avea chef de companie, voia sa se relaxeze singura pe copac.






21 iunie






22 iunie, in sfarsit, puii incep sa se vada din ce in ce mai bine, cioculetele incep sa iasa la vedere deasupra marginii cuibului. Femela inca mai sta perioada lungi in cuib, insa mai mult pe margine, pe partea opusa stand puii.














































23 iunie














24 iunie


25 iunie











































26 iunie














27 iunie
































     28 iunie, o zi cu emotii. Dupa o noapte cu vant foarte puternic, ploaie torentiala, furtuna avertizata cu cod rosu, nu am mai vazut puii in cuib, desi am verificat la diverse momente ale zilei. Nici cand femela se ducea la cuib, nu se mai zarea niciun cioculet. 












     29 iunie, surpriza mare si frumoasa, puisorii au aparut la locul lor in cuib, activi, cu cioculetele in aer, uneori odihnindu-se....suficient de mari acum pentru a li se zari capsorul. Nu imi dau seama exact ce a fost cu ei in ziua precedenta, mi-e greu sa cred ca parasisera cuibul, asa mici fiind, posibil sa fi infruntat furtuna lipiti de fundul cuibului, cu gherutele bine stranse si de teama vantului sa fi ramas asa timorati toata ziua precedenta. 29 iunie e ultima zi in care i-am mai putut observa, trebuind sa plec din zona.