Translate

Se afișează postările cu eticheta capintortura. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta capintortura. Afișați toate postările

miercuri, 25 septembrie 2013

CAPINTORTURA, Jynx torquilla

CAPINTORTURA, Jynx torquilla
















































        Stiam de numele acesta ciudat de pasare din copilarie, cand il gaseam un cuvant extrem de amuzant si curios. 
































     Abia in vara aceasta (2013) am vazut insa pentru prima data capintortura in realitate. 
       Vara era pe sfarsite -ultimele zile de august- si familia de sfrancioci rosietici isi parasisera pe nevazute terenul lor de vanatoare si cuibarit. In locul lor a aparut capintortura.





          Legatura asta in teren cu sfranciocii rosietici era sa ma pacaleasca initial, sa nu dau importanta zborului ascuns prin tufisuri al noii pasari ivite. Semana cu un juvenil sau cu o femela de sfrancioc rosietic.  
         Semana si nu prea semana. Cateva caracteristici m-au facut sa reconsider silueta furisata si s-o observ mai cu atentie. In primul rand e o pasare un pic mai rotunjoara in abdomen decat femela de sfrancioc care pare mai subtirica. In al doilea rand, striatiile de pe cap se zareau de departe, la juvenilul de sfrancioc striatiile de pe crestet se vad doar de la o distanta mai mica, sunt mai palide. In al treilea rand zburatacea mai ascuns prin arbori si arbusti, pe ramurile de jos dar mai aproape de trunchi. Femelele si juvenilii de sfrancioc folosesc mai ales varful ramurilor, desi si ei prefera ramurile mai apropiate de sol, in timp ce masculul pare sa le prefere pe cele mai inalte, chiar varful pomilor deseori. In al patrulea si ultimul rand, cand m-am lamurit definitiv ca nu o femela sau un juvenil de sfrancioc am in bataia ochilor, a fost atunci cand am vazut ca se arunca la sol ca sfranciocii dar nu mai revine de-acolo, zabovea suspect de mult timp. 



       Nu insectele in zbor o interesau pe capintortura ci musuroaiele de furnici de la sol care se ridicau din loc in loc prin iarba inalta. 





      Din pacate nu am putut sa-i fac nicio poza in camp deschis pentru simplu motiv ca acesta nu exista. Pe sol iarba inalta, felurite plante cu frunza ingusta sau lata, o poiana salbaticita, cu multe crengi cazute la pamant si cu multe musuroaie de furnici din gramajoare de lut galben. Poiana era marginita de arbori si arbusti de toate soiurile, facand un perete dens si intunecos de frunzisuri si fructe de toamna.




     Practic o zaream doar atunci cand se speria de mine si zbura, fie din iarba , fie din frunzis. Nu zbura prea departe, o vedeam ca se aseaza in arbusti dar frunzisul era atat de compact, camuflajul ei atat de perfect incat nu o mai zaream nici cu ochii daramite sa mai incadrez ceva. Stia si ea ca acolo devine invizibila, statea neclintita probabil si ii pierdeam urma. O singura data s-a asezat intr-un maces impletit intr-un crusin tanar, care mai lasa niste vagi spatii goale printre frunze.







 Acolo am putut sa-i observ ciocul ascutit, net diferit de cel al sfranciocului, si striatiile cafenii de pe fata, de sub gat, de pe crestet. Are si o pozitie specifica, destul de rara la alte pasari, cu capul si ciocul alungite in sus. Cu capul ascuns dupa o crenguta ma urmarea si ea, ma tinea sub observatie. Am incercat sa schimb pozitia, sa o prind mai bine in poza dar ei nu i-a placut miscarea si a zburat.


    Am ramas doar cu musuroaiele de furnici pe care am inceput sa le cercetez mai indeaproape. Pe unul din ele trona o frumoasa soparla de smarald, un guster frumos. Si el luase pozitia incremenita, convins fiind ca nu il vad asa verde in iarba verde. Nu era o soparla mica, cca 25 cm, musuroaiele erau chiar mari, adevarati muntisori prin iarba inalta.









       Capintortura se mai numeste si cap-intors, sau capintors....cred ca asta e denumirea populara propriu-zisa, capintortura pare un cuvant cam pretentios. E o pasare frumoasa care face parte din familia ciocanitorilor. In teren insa nu prea aduce cu cele din familia ei. De fapt nu prea seamana exact cu nimeni, e o pasare originala ca infatisare , cu un nume original. 



















     Numele e dat de un obicei de-al ei de a-si rasuci capul in toate felurile ca un sarpe, chiar si sasaie ca un sarpe, astfel incat sa para o reptila veninoasa si sa-si alunge prin aceasta inteligenta deghizare eventualii dusmani, mai ales la cuib. Cuibul si-l face in scorburi. Teritoriul ei preferat este cel observat si de mine - padure de foioase cu luminisuri si poieni. Poate ca ar fi ocupat si inainte de 1 septembrie spatiul in care am vazut-o eu insa sfranciocii rosietici sunt destul de teritoriali cu pasarile pe care le vad la sol, nu cred ca ar fi tolerat capintortura pe terenul lor. 






     Capintortura e o pasare migratoare, singura din familia ciocanitorilor de la noi care migreaza departe, in Africa in principal, la sud de Sahara.
     31 martie si 13 aprilie 2016, inca doua intalniri cu doua exemplare de capintortura, probabil in pasaj de primavara.















13 aprilie 2019, tot in pasaj, pe o zi ploioasa.






















mai 2019















10 august 2020, Ranca




13 aprilie 2021, foarte multe capintorturi, foarte vocale, cantau multe exemplare in padurea de salcam din lunca Dunarii, Dolj. Sosire in masa. In acele paduri si cuibaresc multe.














13 aprilie, in padurea de salcam din lunca Dunarii