Translate

vineri, 30 noiembrie 2018

SITAR DE PADURE - Scolopax rusticola





       O pasare foarte frumoasa, foarte greu de vazut, de aceea aparitia ei neasteptata mi-a adus o mare bucurie. De marimea unui porumbel voinic, de la departare poate fi uneori confundat cu alte specii. Posibil chiar sa fi facut o data aceasta confuzie, am avut impresia ca am vazut un sitar de padure mai demult intr-un parc, dar aparitia a fost atat de fugara si nesigura, locul atat de inedit, incat am refuzat sa "omologhez" observatia ca sitar de padure, trecandu-l la omniprezentii porumbei. De data aceasta insa, zborul lui a durat cateva secunde bune ca sa pot observa ceva diferit la silueta - ciocul marit, aripile mai lungi - si am stiut din primele clipe ca asist la un zbor de sitar de padure. Zborul s-a terminat undeva la mare distanta, pasarea a mers cateva secunde pe iarba, cu spatele la mine, dupa care a disparut de parca ar fi inghitit-o pamantul.



       O pasare mult apreciata pentru vanat, nu pentru ca ar fi deosebit de gustoasa ci pentru ca este foarte grea vantoarea ei, cu mult neprevazut. Sunt multe scrieri despre vanatoarea de sitari, din trecut...se mai vaneaza si azi, insa din pacate, pe langa instinctele de urmarire si lichidare a prazii, vanatorii de astazi nu mai sunt haraziti si cu vreun talent literar, sau macar de simplu povestitor- observator. Asa ca experientele lor cu sitarii raman niste sacrificari zadarnice, desfatari egoiste, care decimeaza o specie putin comuna, putin numeroasa. Nu ar fi rau daca sitarul de padure ar fi scos de pe listele de vanatoare, s-ar da un ragaz speciei sa isi sporeasca numarul, sa se apropie de oameni, sa ne incante cu prezenta sa - valoarea lui pentru vanatoare e aproape nula. Mai vezi cate un vanator surescitat de bucuria neasteptata de a da peste un sitar, atat de rar si dificil de abordat a ajuns. Bineinteles ca acest mic zvac de surescitare atarna penibil de putin in balanta cu viata si bunastarea sitarilor. La noi in tara ar putea fi si pasare clocitoare, insa acest lucru e destul de rar, marea majoritate a sitarilor din Romania sunt pasari de pasaj, pasaj de primavara, sau pasaj de toamna.
      Acest pasaj e foarte capricios de la an la an, nici perioada nu este batuta in cuie, nici abundenta de pasari. De fapt, abundenta nu e niciodata, doar variaza numarul de exemplare de la an la an. 
       Seamana destul de mult cu becatinele, si totusi are si niste diferente clare. In primul rand mi s-a parut mai indesat, mai mare, mai voinic decat becatinele, care au o silueta mai mica si mai fragila. Apoi, penajul are o nuanta de brun roscat, nuanta roscata se regaseste mai putin evidenta la becatine. Ciocul il are mai scurt, si dungile de pe cap sunt late si transversale, mai ales in penajul de pe cap si de la ceafa/gat. Si ochiul este situat putin mai diferit, e dusa la maxim adaptarea ochiului deplasat spre crestet, spre a se asigura o vedere la 360 gr.  
       Aceasta capacitate de a vedea foarte bine si foarte complet este principala lui arma de aparare, alaturi de camuflaj. Are insa si foarte multi dusmani - printre acestia si omul - sistemul lui de aparare putand fi infrant. Mai ales juvenilii, puii, sunt rapusi in numar mare, inainte de a ajunge sa lase urmasi.
       Habitatul lui preferat este padurea, ii plac padurile aflate pe langa ape, dar nu poate fi considerat o pasare de apa, desi seamana foarte mult la constitutie, cioc, mod de hrana. De fapt, padurea poate sa fie sau sa nu fie pe langa apa, important este sa fie umeda si mai rece, cu mic grad de evaporare.  O pasare adaptata solurilor aproape mlastinoase din nordul Europei, cei mai multi sitari de padure aflandu-se in Rusia sau Scandinavia. Nu ierneaza la noi, iernile sunt prea grele in spatiul est-european, ierneaza ori la Marea Mediterana ori pe coasta vestica a Europei, pastrandu-si , in mare, aceeasi preferinta pentru padure, dar nu exclusiv.
       Padurea ii trebuie mai ales in sezonul de clocit, sezon care incepe prin luna mai. Cuibareste pe sol, un cuib nu foarte complex ca sa nu fie observat, din crengute si fire de iarba uscata, tulpini uscate. Femela depune si cloceste 2-5 oua, foarte putin mai mari decat un ou de porumbel, foarte patate cu nuante brune si rosietice, ca sa nu fie vazute.  Prefera padurile intinse, de conifere sau mixte, cu multa liniste din partea oamenilor dar si cu mare varietate de peisaj. Penajul e ideal pentru acest mediu, asigurandu-i un camuflaj aproape perfect. 
       E o pasare de crepuscul, e activa dimineata devreme, seara, chiar si noaptea. Eu am intalnit-o pe o zi foarte mohorata, ploioasa si friguroasa, aproape incepea sa ninga, si era si foarte de dimineata. E mai mult singuratica, chiar si migratia o intreprinde solitar, oprindu-se din loc in loc. 
     La noi cuibareste rar, sau chiar foarte rar, in padurile carpatine, destul de localizat, in putine locuri. In pasaj e mai bogat in aparitii pe partea de est, sau pe partea de vest.



  




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu