Translate

vineri, 28 septembrie 2018

COCOS DE MUNTE - Tetrao urogallus













       Nu am foarte des sansa sa ajung in adancimea padurii de brazi. In nordul muntos al Olteniei unde este relativ mai aproape de mine, padurea de brad nu se prea simte la ea acasa. Sunt oarecare paduri de brazi si pe versantii sudici ai Meridionalilor insa destul de aride si prea insorite ca sa se dezvolte asa cum ii sta bine unei paduri de conifere. Asa ca pasarile intunecatelor bradeturi si molidisuri mi-au fost intotdeauna cele mai dificile de gasit, de observat, de fotografiat.



         Adevaratele paduri de brad, intinse, adanci, umede, se gasesc pe versantul nordic al Meridionalilor, in Transilvania. Sa spunem, sa admitem, ca ajung la ele, ca in fata mea se intinde nesfarsita padure de brad, cu milioanele ei de copaci, cu negura ei, cu tacerea ei incremenita. Unde anume in acest univers de intunecat mister sa fie pasarile mele cele mult dorite?



     Departe de carare, o singuratate coplesitoare te cuprinde. In alte paduri mai tresari din cand in cand la un trosnet al crengilor calcate, in padurea de brad, dimpotriva, tacerea e cea care te infioara. Mii de pasi pot sa umble spre tine, sunetul lor e inghitit lacom de patura groasa de muschi verzi si grasi.











     Ciupercile incep sa creasca si ele din ce in ce mai mari, mai multe, mai halucinante, pe masura ce te afunzi in adanc.







         "Ochi de urs", de ras, de lup, de jder, de pisica salbatica, stii ca te pot privi din toate directiile, facandu-te sa simti adevarata pozitie a omului in lanturile trofice, sa simti micimea si vulnerabilitatea speciei de care apartii, deindata ce se produce ruperea de civilizatie.
        Unde sunt pasarile mele?  tac si ele, le simt prezenta, insa perdeaua deasa de cetini ascunde totul, chiar si soarele si cerul. Brad si pamant verde, umed, alunecos, brad inalt, brad cazut, brad rupt de furtuna, ascunzisuri si mult, mult intuneric. M-am aventurat de cateva ori in adancul padurii de brad, de molid mai exact, insa de fiecare data intinderea mi s-a parut nemarginita si imposibil de abordat. 
      Ce inseamna norocul....o superstitie poate pe langa multe altele...Norocul a venit tocmai atunci cand renuntasem in gand la orice cautare si intalnire cu cocosul de munte si cu ciocanitoarea de munte. Nu cred ca mi s-ar fi aratat cocosul de munte daca nu as fi renuntat cu desavarsire la cautarea lui, si nu doar pe ziua aceea, ci definitiv, pentru totdeauna. Aproape ma ratacisem in padure, imi luxasem umarul intr-o rapa alunecoasa, si luasem cea mai sincera hotarare de renuntare la vreo observatie de cocos de munte. Stiu ca in nordul tarii, sau in jumatatea de nord a tarii, e relativ mai usor de gasit, dar probabil si acolo trebuie sa fii pe aproape, sa calatoresti mult in zona pana sa ai ocazia sa vezi dintr-o data aceasta aparitie spectaculoasa a muntilor nostri. Eu, doar cu una-doua incursiuni in padurile transilvane ma gandisem, cu toata sinceritatea, ca e cazul sa renunt, ca niciodata nu mi se va arata mie cocosul de munte. Nu doar spuneam, ci efectiv renuntasem din toata inima. Ei, si abia atunci s-a indurat providenta de mine si mi-a scos in cale un cocos de munte...Unul frumos, cel mai frumos...surpriza a fost atat de mare ca am uitat de aparat, doar ca sa il pot admira. Aproape de mine, la 10 m, chiar in fata mea...o pasare mare, de culoarea cerului de noapte sau de mare furtunoasa albastru inchis, bleumarin, cu putin rosu la ochi, cu coada putin rotata...Nu mi-a venit sa cred, pana sa ma dezmeticesc si eu si aparatul, cocosul s-a ascuns dupa niste brazi cazuti la pamant, ascunzis care mi-a facut imposibila focalizarea cu perdeaua de crengute in fata.

                        Usor, usurel, am plecat dupa el, vazand ca nu zboara, ci vrea sa ma pacaleasca prin camuflaj si ascunzis. Pozele sunt facute cu greu, pentru ca era intuneric sub cetini, pentru ca aveam mii de obstacole in fata care nu ma lasau sa focalizez pe el....pentru ca fugea de mine si statea mai mult cu spatele. Cateva momente s-a uitat insa si la mine si am avut ocazia sa il admir iar, prin aparatul transformat in binoclu...a fost o experienta deosebit de frumoasa, la care nu stiu daca voi mai avea vreodata acces.









        E o pasare si mare ca dimensiuni, si deosebita ca penaj si frumusete. In plus, cadrul natural in care iti apare, adauga un plus de frumusete si surpriza. Nimeni nu e prea familiarizat cu padurea de brad, poate doar cativa padurari. In general ea este inaccesibila si inospitaliera pentru om. Sub unele cetini e intuneric bezna, sub altele soarele mai patrunde doar pentru a ingrasa muschiul verde si ciupercile ce accepta acele si rasinile purificatoare ale coniferelor. Situate la altitudini mari, peste 1500 m, intinse, patrunse doar de-a lungul unor drumuri forestiere, in general impracticabile de la atatia torenti si grohotisuri pravalite, padurile de brad ii auta pe cocosii de munte sa stea departe de oameni. Ii protejeaza padurea de brad, insa , asa cum spuneam, nu orice padure de brad, ci doar cele care indeplinesc cerintele de nemarginire, de umezeala si frig, de intuneric. Penajul cocosilor de munte, mai ales al masculilor, este adaptat la aceasta mantie de intuneric ce invaluieste trunchiul si cetina de brad, ziua si noaptea. 
   Coada o are rotunda si are o importanta majora in ritualul de imperechere, care poarta chiar numele acesta, de "rotit" - rotitul cocosilor de munte, timp in care isi infoaie pe rotund cozile, si canta cu capul intins pe spate. Denumirea de rotit al cocosilor de munte este foarte familiara vanatorilor, din pacate ei sunt cei care se mai apropie din cand in cand de cocosii de munte, padurarii sau cei ce au legaturi cu vanatorii si padurarii si ii pandesc pe cocosi la locuri stiute, prin luna mai sau iunie. Cum eu nu fac parte din nici o categorie, si nici nu am legaturi cu cineva din aceste branse, e usor de inteles de ce credeam ca trebuie sa renunt la observarea acestei pasari. Nici acum nu-mi vine sa cred ce noroc am avut sa-mi iasa in cale, la vreme de toamna. Probabil doar primavara canta, cel observat de mine in toamna era foarte tacut. Femela e si mai greu de dibuit, ele stau mereu ascunse, si au un penaj brun inchis, asemanator cu covorul de cetina cazut pe jos, sau cu zecile, sutele de lemne cazute la pamant din varii motive. 
     In lumea cocosilor de munte cetina de brad intervine in toate cotloanele existentei lor, ii adaposteste, ii protejeaza, si , mai ales, ii hraneste. Putine pasari, putine fiinte vii in general, ar putea trai cu regim de ace de brad. Atat de subtiri, uscate, mereu incremenite intr-un verde ireal, aceste ace sunt hrana cocosilor de munte.






       S-ar hrani si cu larve, cu insecte, insa saracia de vietati e mare in padurile de brad asa ca acele coniferelor sunt baza existentei acestei pasari. Si nici macar nu e vreo pasaruica, ci dimporiva, una din cele mai masive pasari de la noi, semn ca, daca stii extrage substantele nutritive din aceste ace de brad, daca ai adaptarile necesare, se poate croi o viata foarte buna si in aceste sanctuare ale intunericului. Bineinteles, cocosii de munte mai cunosc si luminisurile, poienile ascunse din inima acestor paduri, acolo isi aranjeaza de multe ori rotitul, perioada in care isi etaleaza frumusetea si virilitatea in fata femelelor uimite si tacute.




      In gramezile de ace de brad cazute la sol aceste gainuse cuibaresc, ouale fiind patate cu brun si ruginiu, ca sa nu fie observate de pradatori in cuibarul lor. Sunt destul de multi acesti pradatori, de la vulpi, jderi, dihori, pana la lupi si ursi.
       Cocosul de munte e o pasare mare, masculul avand marimea unui curcan bine dezvoltat. In schimb, femela e cam pe jumatate cat talia barbatusului, este aproximativ de marimea unei gaini. O asemenea diferenta de talie intre mascul si femela o mai gasim intre pasarile noastre doar la dropia campiilor, specie cu care cocosul de munte seamana foarte mult. Uneori imi place sa-i zic "dropioiul de munte", sper insa sa nu aiba soarta dropiilor vulnerabile ale campiei, care au disparut in cea mai mare parte a Europei, si la noi, prin vanarea ei excesiva si prin agricultura intensiva bine mecanizata si chimizata. Cocosul de munte, o pasare mare, frumoasa si la fel de ravnita de vanatori, cu un mascul la fel de impunator si de "rotat", a avut norocul sa fie protejat de padurea de brad, insa distrugerea acestui habitat, deteriorarea lui partiala, poate duce la acelasi efect ca si la dropie. Masura suspendarii vanatorii la cocos de munte este o masura benefica, menita sa permita acestei specii sa-si mai refaca numarul, sa prinda curaj in gasirea de noi teritorii de unde sa nu fie tulburati...
      Mai mic totusi decat specia dropiei, cocosii si gainile de munte trebuie sa-si pastreze o anumita suplete si agerime, pentru adaptarea la statul in copaci, ele dorm in copaci si isi petrec o mare parte din timp acolo, mancand acele verzi si lastarii de brad. O alta planta importanta atat in meniul cat si in protectia femelelor cu pui este afinul. Tufele intinse de afin si merisor, afinisurile care se afla pe langa padurile de brad, prin poieni, pe versanti, asigura o foarte buna hrana la vreme de vara si toamna, precum si un impenetrabil ascunzis pentru pui.








     Vara, iarna, cocosul de munte este o pasare foarte fidela teritoriului sau, nu pleaca nicaieri, indiferent cat ar fi iarna de grea sau de viscolita. Mananca intr-una ace de brad, si astfel supravietuieste celor mai aspre ierni care se pot abate asupra padurilor de conifere.
  

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu