Translate

duminică, 24 iunie 2018

ULIU PASARAR (6) - Puii de Accipiter nisus - Lectii de maturizare







     In data de 17 iunie, a 11-a zi de observatie, si deja aproape 3 saptamani de varsta implinite, a avut loc brusc o schimbare majora. Mama a plecat de la cuib si a stat tot timpul undeva la cativa arbori distanta de pui. I-a lasat singuri, dar supravegheati de la departare.















    Pentru prima data, le-a adus prada intreaga la cuib, a lasat-o rapid, din zbor. Puii s-au speriat putin la inceput, apoi s-au uitat complet nedumeriti la pasarea nedesfacuta, dupa care au renuntat la curiozitatea lor si si-au vazut de treburi, ramanand insa nemancati. Mama le-a dat ragaz de cca o ora sa inceapa sa manance singuri, cum acest lucru nu s-a intamplat, a venit ea si le-a desfacut pasarea in bucatele si le-a dat-o pe cioc.






     Dupa momentul mesei a plecat in alt copac, lasandu-i iar singuri.



       

       In data de 18 iunie, a 13- a zi de observatie, lectiile de maturizare au continuat: puii lasati complet singuri la cuib, si cu prada adusa la cuib din zbor, deocamdata de mama.




     Un lucru important, vazandu-se singuri la cuib, unul dintre pui a inceput sa exploreze proximitatea cuibului, avea o creanga preferata la numai 30 de cm de cuib unde statea si isi aranja intens penele.











       Se vedea la el deja coada bine formata, aripile chiar.






    Nu era puiul cel mare, dimpotriva, cel mai mic de talie, banuiesc ca mascul. Acesta parea sa aiba o dezvoltare mai rapida dar si mai putin elaborata decat cea a puiului cel mare, de exemplu penajul de pe abdomen se dezvolta in forma specifica juvenililor, cu pete maronii in forma de varf de sageata indreptat in jos.




      La puiul cel mare, penajul de pe abdomen se dezvolta direct in forma specifica adultilor, cu bare orizontale de culoare gri, si doar la piept are petele maronii specifice juvenililor. Banuiesc ca acest pui, de talie mai mare, este femela. Puiul cel mare prefera sa stea in cuib, nu are mobilitatea si nelinistea puiului cel mic.








      La un moment dat am crezut ca parintii i-au abandonat total, dar eram departe de adevar. In mod deliberat, mama nu mai statea la cuib, era prezenta undeva in apropiere, la fel si tatal.






     Tatal in continuare se ocupa cu vanatoarea intensa de pasari pe care le preda mamei, iar aceasta le ducea la cuib, dandu-le puilor un ragaz pentru a incerca sa manance singuri. Nici la aceasta data nu au mancat singuri, ci a venit mama si le-a desfacut prada, e drept la intervale tot mai rare. 
      



      Am vazut-o pe mama stand intr-un pom la circa 20 de m distanta de cuib unde scotea sunete diferite de tot ce am auzit pana acum, sunete dulci cu o voce inceata, as fi crezut ca e posibil sa-si fi chemat, indemnat puii sa isi paraseasca cuibul si sa o urmeze in crangul din jur. Dar nu poate fi asta, caci penajul puilor era insuficient dezvoltat si o plecare a lor intempestiva le-ar fi daunat. Nu stiu exact ce si cui a vrut sa comunice femela uliu prin acel cantat dulce al ei, care a durat cca un sfert de ora.

         

       Abia in data de 19 iunie, a 14-a zi de observatie, in sfarsit puiul cel mic, mai dezvoltat in penaj si mai activ, a inceput sa manance singur, cel mare astepta inca sa i se dea in gura.











     O alta schimbare a fost aceea ca femela nu mai raspunde prompt la chemarile mascului astfel ca pentru prima data tatal a inceput sa aduca chiar el pasarile nedesfacute la cuib si sa le lase acolo. Deja incepea sa se adune mai multa carne decat puteau puii sa manance singuri, insa la intervale oarecare de timp mai venea mama sa le desfaca carnea in bucati. Mai exact, doar pentru puiul cel mare, cel mic isi desfacea singur bucatile, ajutandu-se cu ciocul si cu picioarele. 




     Un lucru special facut de mama in aceasta zi a fost aducerea unor bucati late de scoarta de copac, o cauta activ pe anumiti copaci si o desfacea cu ciocul, dupa care o aducea la cuib.




      Dupa parerea mea ajuta la transformarea cuibului intr-o platforma orizontala de hranire, ca sa nu se acumuleze resturi in causul cuibului ci acestea sa poata sa fie usor preluate. Imediat sub copac, in afara de putine urme de gainat, nu se mai vedea nimic altceva cazut din cuib.




















         

        Ziua de 20 iunie, a 15-a zi de observatie, zi foarte importanta, intrucat a fost prima zi de zbor a unui pui in afara cuibului, si a copacului unde e cuibul. 










    Dimineata, puiul cel mic se arata tot mai agitat si nerabdator. Nu se mai multumea sa sara si sa zboare de pe creanga apropiata la cuib ci incepuse sa ia la rand toate crengile copacului in care se afla cuibul. 




    Deja nu se mai afla in faza de sarituri urmate de planare ci se poate spune ca zbura chiar. Din ce in ce mai increzator, pe la 10 dimineata, a zburat intr-un pom stufos in apropiere si de acolo mai departe unde i-am pierdut urma.




      Trebuie mentionat ca in tot timpul de observare puii au fost exclusiv tacuti, nu i-am auzit scotand niciun sunet.



      Puiul cel mare a ramas in cuib, oricat l-ar fi tentat aventurile celui mic, se vedea ca penajul nu ii este suficient de dezvoltat, ca mai are mult puf la coada, la aripi, pe cap, pe abdomen, in fine, mai ales in locurile esentiale penajului de zbor. 











    Intelept si prudent (sau mai bine zis, inteleapta si prudenta, dupa marime si penaj se vede a fi o femela), nu s-a aventurat deloc pe urmele fratelui ci a ramas cuminte in cuib, asteptand-o pe mama sa-i desfaca mancarea. Nu a venit mama, a venit chiar tatal la cuib si a inceput sa ii desfaca pasarea in fata, aratandu-i cum se procedeaza.
 Dupa ce s-a uitat putin, puiul i-a intors spatele tatalui, fie era prea satul, fie isi daduse seama ca tatal nu are nicidecum de gand sa-i dea pe cioc cum ar fi vrut el. Tatal a mai mancat cate putin demonstrativ, dupa care a lasat pasarea prinsa si a plecat. 










      Mama era prin pomii apropiati, aranjandu-si penele, la un moment dat am vazut-o si culcata in iarba, parand ca face plaja la soare, in fine, parea ca se afla intr-o perioada de recuperare si relaxare.




      Nu am vazut-o vanand sau aducand hrana dar nici nu am mai vazut-o preluand hrana de la mascul. Posibil insa sa manance tot la cuib, din maldarul de carne stransa si neconsumata de pui.












    Mi s-a confirmat la modul cel mai clar cu putinta modalitatea de hranire a masculului in toata aceasta perioada, si anume mancand capetele pasarilor prinse. Am filmat in amanunt acest aspect insa nu pot face publica filmarea fiind prea dura si sangeroasa. Pasarea este inca vie atunci cand incepe sa fie smulsa de pene, si tot vie incepe sa fie mancata in zona capului, mai intai ochii, apoi partea superioara a ciocului pentru a patrunde la creier.  Fie agonia, fie spasme nervoase incontrolabile, o fac pe victima sa zbata foarte tare, din aripi, din corp si abia cand uliul ajunge sa-i smulga jugulara cade inerta si in sfarsit moarta si in afara suferintei.









    Mi-a fost putin teama ca nu am sa-l mai vad niciodata pe puiul cel mic zburat din cuib, mai ales ca nu ii vedeam pe parinti ducand hrana undeva prin pomii pe unde acesta ar fi putut sa fie ascuns. Din fericire, seara, dupa apusul soarelui, puiul ratacitor s-a intors la cuib, acest cuib fiind acum mai mult o platforma de depozitare a mesei. A mancat impreuna cu sora lui, amandoi puii au mancat singuri, desi a fost prezenta si mama, ca sa deschida probabil pasarea, insa ruperea in bucati au facut-o puii, pe cont propriu.














       

       Ziua de 21 iunie 2018, a 16-a zi de observatie, puiul cel zburat se intoarce rar la cuib pentru a servi masa, si nu doarme in cuib. Cel mare incepe sa fie agitat, sa treaca pe creanga cea mai apropiata cuibului, sa-si aranjeze mai insistent penele. A ramas sa doarma in cuib dupa ce a mancat singur, fara sa ii mai dea cineva pe cioc. E foarte probabil ca ziua de maine, 22 iunie, sa aduca si zborul din cuib al acestui pui, mai mare ca talie si probabil de aceea cu cateva zile mai intarziat in dezvoltare.













     Cum cuibul a ajuns un fel de platforma orizontala, au alunecat in afara lui, dar inca prinse in crengute, cele doua oua, pe care le-am vazut cu cateva zile inainte, insa de data aceasta se adauga vederii si un al treilea ou. Inseamna ca femela a depus cinci oua din care au eclozat doar doi pui.




    Seara tarziu, uliul-tata inca vana pasarele, a chemat-o insistent pe mama, a vazut ca aceasta nu apare, a dus pasarea in zbor pana la cuib dar nu a mai lasat-o in cuib, a zburat mai departe cu prada, probabil vazand maldarul de carne neconsumata, la care deja incepusera sa se adune destul de multe muste.










        22 iunie, a 17-a zi de observatie si puiul cel mare, in mod sigur o femela dupa corp si penaj, nu a zburat de la cuib.







     Sta singura, sau cu fratele ei cand acesta vine la masa, si isi aranjeaza penele, face sarituri prin cuib sau pe creanga apropiata, mananca singura sau cu mama ei.























       Oricum, o zi ploioasa si rece, nu tocmai ideala zi de parasit cuibul.

       

      Nu a zburat nici in data de 23 iunie, a 18-a zi de observatie, se vede ca nu are curaj, nu e inca pregatita. A incercat sa zboare pe o creanga mai departe dar i s-a facut frica la mijlocul drumului si era sa cada din copac.






     Si mama si tatal sunt prezenti in apropiere, tatal vaneaza si aduce mancarea, femela sta din ce in ce mai mult departe de pui si nu mai preia hrana de la tata, e posibil sa fi inceput si ea sa vaneze.





     Puii se dezvolta din ce in ce mai diferentiat, puiul cel mic, baiatul, zburat deja din cuib, e mai micut, si mai roscat pe abdomen deja, incepe sa semene cu tatal lui. 





    E foarte nemultumit de puful care ii mai aminteste de copilarie si foarte preocupat sa scape de el. Dupa masa de seara la cuib, isi smulge cu inversunare puful ramas prin penajul de juvenil, mai ales pe cap ii ramasesera cateva fire de puf care il faceau foarte simpatic.

















      Fetita nu pare atat de interesata sa scape de semnele copilariei, puful ii cade de la sine, isi mai aranjeaza penele dar nu cu atata inversunare ca fratele ei, preocupat sa se dea adult si independent. Fetita e mai "mamoasa" si creste mai mare si mai lent, nu se grabeste sa plece din cuib. Totusi, sariturile pe care le incearca in cuib sunt din ce in ce  mai lungi si a inceput sa iasa din cadrul cuibului. 



















     
      Seara tarziu, mama a plecat cu o bucata mica de carne, probabil din cuib, sa o manance mai pe indelete intr-un loc preferat de ea. Probabil ca inca nu vaneaza, inca are mult din hrana adusa de mascul.








       

        24 iunie, Sanzienele sau Dragaica si draguta de fetita a zburat din cuib!





    A 19-a zi de observatie, la diferenta de 4 zile de fratele ei, varsta de zbor din cuib, cca 26-27 de zile.  Cuibul e gol, dar puii nu sunt departe.

     Sunt intr-un copac alaturat, cam pe aceleasi crengi si baiatul si fetita, si pentru prima data le aud glasurile. 







     Asa cum banuiam, acum ca puii au plecat din cuib au fost preluati mai ales de tata, de la el au inceput puii sa ceara mancare cu glasuri vioaie dar si tanguite in acelasi timp. 











     Tatal mereu la datorie, vanand pasari si aducandu-le direct la pui, in copac de data aceasta, nu la cuib.


















      Le-a adus o pasare, insa puii nu au fost in stare sa o tina in gherute si sa o desfaca asa ca le-a scapat pe jos. Am putut sa o fotografiez de aproape, intr-adevar, o pasare bine curatata de pene si fara cap, capul este partea de hrana a vanatorului.





     Tatal-uliu nu a mai ridicat prada scapata pe jos, desi a vazut unde a cazut, s-a repezit initial asupra ei dar, nu stiu din ce motiv, nu a mai luat-o de pe jos - probabil i s-a parut ca la sol poate fi vazut de cineva cum duce prada la pui, descoperind astfel locul acestora. Si-a ales un loc de odihna in acelasi copac cu puii, o creanga-doua mai jos, de unde ii supraveghea in liniste. 






       Seara, tarziu, dupa apusul soarelui, puii au venit la cuib, pentru a servi masa. Mai ales fetita, proaspat plecata, a venit sa manance ca in timpurile bune, sa-i dea mama ei pe cioc. Probabil in copac a facut foamea toata ziua, nedescurcandu-se cu pasarile aduse de tata nedesfacute.  Baiatul a venit si el insa a mancat foarte putin, si numai singur. Banuiesc ca el a reusit sa se descurce sa-si desfaca mancarea in copac, pe creanga.  Dupa ce au mancat, s-au mai jucat putin de-a sariturile prin cuib, mai ales fata, dupa care au zburat in copacii alaturati, lasand iarasi cuibul gol. Tatal si-a ales loc de innoptat aproape de ei.


















        Ziua a 20-a de observatie si saga puilor de uliu nu s-a terminat. Dupa ce au vazut ei vreme de cateva zile cum e viata pe-afara, cum e viata de adult, s-au decis ca tot mai bine era la mami si la tati in cuib, si pur si simplu s-au intors. Ziua de 25 iunie au petrecut-o in cuib, baiatul mai statea pe crengile din jur si mai zbura scurt pe aproape dar fetita s-a asezat chiar pe cuib, nu s-a mai dat dusa si acolo s-a distrat toata ziua asteptand mancarea. Cu o zi inainte, in copac, scapasera pasarea pe jos si probabil de atunci le-a intrat spaima in suflet ca o sa ramana nemancati in afara cuibului, asa ca azi s-au decis sa se intoarca la copilarie, sa le arate parintilor ca desi au invatat zborul, mai au inca mult pana sa se poata descurca.






















  27 iunie, baiatul, puiul mascul, nu mai vine la cuib pentru hranire, se hraneste in pomi, e mai departe de cuib si am putut avea doar o privire fugara asupra lui. In schimb fetita sta mai mult in cuib si pe langa cuib, isi incearca aripile, cerseste mancare , e inca hranita de mama ei.

























       As putea spune ca mananca cu multa gingasie si afectiune impreuna cu mama, nu doar ia bucatile mari pe cioc ci are momente in care ciuguleste usor mici farame de carne de pe ciocul mamei, ca si cand s-ar alinta - multe pasari isi manifesta afectiunea prin aceste usoare atingeri ale ciocurilor - Am vazut-o pe mama cu o pasare proaspat vanata in gheare, in mod sigur era vanata de ea, nu de mascul. Puiul femela a mancat si singura, dupa ce mama a plecat cu o bucata buna de carne in gheare, ori pentru ea, ori mai curand pentru puiul mascul , ascuns pe undeva prin copaci. Noaptea insa nu mai doarme nimeni in cuib, de cateva zile bune, si puiul femela a zburat dupa cina de seara sa se culce undeva in alti arbori.


 

7 comentarii:

  1. Am făcut și eu un articol de genul, dar cu pui de pițigoi mari.

    RăspundețiȘtergere
  2. foarte frumos, desi am vazut des pui de pitigoi nu am avut ocazia sa urmaresc unii chiar de la inceput, de obicei ii prindeam cand zburau...bine, ei sunt si mai mititei si mai ascunsi in cuib tip scorbura.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Postarea are o singură imagine (făcută cu trei zile în urmă de a părăsi cuibul, care era o scorbură artificială). Nu am făcut poze cu puii în stadii diferite de dezvoltare.

      Ștergere
    2. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

      Ștergere
    3. Nu i-am putut vedea chiar de la început.

      Ștergere
    4. eu i-am prins când aveau "cotoare" de pene

      Ștergere