Translate

vineri, 22 iunie 2018

ULIU PASARAR (4) - Puii de Accipiter nisus, Pui mici





      In partea a treia a postarilor despre specia uliilor pasarari am observat si descris cuibarirea unei perechi. Daca in data de 25 mai femela era inca pe oua, in data de 6 iunie 2018, cand am putut sa reiau observatiile, deja erau aparuti puii. Nu stiu exact varsta puilor in prima zi de observatie, insa cel mai probabil era undeva in jurul unei saptamani. Cel mai devreme putusera sa iasa in 26 mai, dar se putea foarte bine sa fi iesit si cateva zile mai tarziu.
    In 6 iunie, dimineata, se zareau putin la suprafata cuibului, desi in mare parte corpul lor se afla in adancitura lui, scotand doar capsoarele din cand in cand la suprafata. 




    Mama statea in permanenta langa ei (fara sa-i acopere cu aripile), dar pleca atunci cand era chemata, prin strigate, de mascul. Pleca sa preia prada, prima data a dus-o direct la cuib, insa, prea mare fiind si neavand loc de manevra in cuib, s-a retras cu ea intr-un copac alaturat, unde o desfacea bucatele mici pe care le ducea la cuib. A fost singura zi in care am observat-o facand un fel de naveta cu bucatele mici intre cuib si copacul unde desfacea prada, incepand de a doua zi prada era desfacuta direct in cuib si data treptat puilor.









     

         In 7 iunie, spre seara, puii mi s-au parut, dupa aproape o zi si jumatate, ceva mai mari si mai coordonati. Stateau cu capul mai drept, desi la unul din ei se mai pastra inca acel balans al gatului dat de imaturitate. Acum mi s-a confirmat si faptul ca sunt doi pui, in ziua precedenta unul dintre ei abia se zarea.












    Mama statea mereu cu ei, fara sa-i acopere insa niciun moment. Pleca pentru o scurta perioada -5 minute-  sa preia hrana adusa de tata. 













     

      In 8 iunie, puii erau mai coordonati, se vedeau chiar si usoare cioturi de pene la aripioare. Cand i-am observat eu, unul dintre pui era rasturnat pe spate si isi intindea picioarele. La inceput am crezut ca ar putea fi bolnav, slabit, insa era doar un rasfat de-al lui, probabil satul, alesese sa se relaxeze in pozitia aceasta. Dupa ce l-a lasat pe fratele lui sa manance prada adusa de mama, la un alt transport de hrana s-a inscris el primul si a mancat pe saturate. In general am vazut-o pe mama hranindu-si in mod egal puii, atunci cand veneau amandoi la hrana. Insa uneori, cand unul, cand altul pareau satui si neinteresati.















     

      In data de 9 iunie, observatiile au fost putine, ziua intreaga a fost ploioasa, nu foarte rece si cu vant destul de slab. Pentru prima data am vazut-o pe mama stand culcata pe pui, ocrotindu-i de ploaie cu ariple ei.




      Insa i-am vazut si singuri in ploaie, perioada scurta, pana cand mama reusea sa ia hrana de la tata.




       

      Desi femela era chemata destul de aproape de mascul, totusi nu l-am vazut niciodata pe acesta apropiindu-se de cuib. Foarte harnic la vanatoare, avea grija imensa ca nici copiilor, nici mamei sa nu le lipseasca hrana, insa nu se apropia deloc de cuib, ramanea mereu la circa 20 de m de acesta. Tot cam la o astfel de distanta alegea si sa predea hrana. Probabil o grija mare ca spre cuib sa nu fie realizate decat drumurile strict necesare, pentru a nu fi deconspirata localizarea lui. Cu exceptia perioadei de ploaie, nu am vazut-o niciodata pe mama incalzind puii, nu era nevoie, era destul de cald, in schimb era prezenta permanent pe marginea cuibului, langa pui, pentru a-i supraveghea si pentru a-i pazi de pericole.
   In data de 10 iunie, metodele de vantoare ale tatalui au fost mai bine puse in evidenta. In primul rand, pe parcursul intregii perioade de observatie, masculul a adus ca prada exclusiv pasari carora le lipsea capul.




       In mod sigur, capetele prazii erau hrana lui, portia lui pastrata pentru a avea vigoarea necesara vanatorii. Continutul in creier, sange si diverse alte substante face ca aceasta portiune a prazii sa fie foarte cautata si valoroasa nutritiv, de exemplu, dihorul, de multe ori cand vaneaza mananca doar capetele victimelor, corpul aruncandu-l ca pe ceva nefolositor. Desigur asta se intampla cand are vanat din belsug si isi poate permite sa ia doar ce ii place mai mult. In cazul uliului-tata se pare ca regimul lui de hrana in perioada cuibaririi este compus din capetele pasarilor pe care le vaneaza, restul de carne daruindu-l femelei si aceasta puilor si sie insasi. Vanator desavarsit, aducea cu frecventa mare vanat la cuib, am vazut de multe ori puii fiind prea satui ca sa mai accepte mancare. 






   Abia atunci prada era mancata de femela, dupa ce refuzau copiii. Puii, vag perceptibil mai mari, mai vioi in cuib, cu multe incercari de batai din aripi pentru dezmortire.













       

      In data de 11 iunie, am observat la mascul ca metoda de vanatoare inclusiv cautatul in scorburile unde cuibareau stancutele. Observasem de mai multe ori o prada ce aducea cu puii de pasare si nu cu adultii sau juvenilii zburatori si ma intrebam daca reuseste sa devasteze si cuiburile, pe langa metodele lui obisnuite de vanatoare. Acest lucru mi s-a confirmat, vazandu-l intrand si iesind, cu multa larma si batai de aripi ca sa sperie parintii, din scorburi.  In general l-am vazut cu prada mica, maxim de marime al unei mierle sau al unor pui de porumbel, cioara, etc. De multe ori l-am vazut cu prada de marimea unor pitigoi, cinteze, etc.


















       In data de 12 iunie, femela a primit o prada mai mare, parea o femela de mierla adulta si a petrecut foarte mult timp, aproape o jumatate de ora ca sa o jumuleasca de pene. De obicei pregatirea prazii pentru pui nu dura mai mult de 5 minute, cateva pene smulse si era buna de dus la cuib, acum femela parea ca se distreaza sa curete cat mai frumos si mai complet prada de pene, banuiesc ca era un fel de pretext ca sa-i mai lase si putin singuri pe pui. In timpul in care mama lor tot curata pasarea de pene intr-un copac la distanta de cca 20 de metri, puii erau ocupati sa se invarteasca in stanga si in dreapta cuibului, sa-si intinda aripile si sa dea din ele. Au ajuns sa fie destul de corpolenti, au inceput sa le dea mai bine penele din codita si de la aripi, insa tot albi si pufosi si neputinciosi raman. Mama mai ramane inca de straja pe marginea cuibului in cea mai mare parte din timp, nu pleaca nicaieri, nici la vanatoare nici la alte activitati. Doar un pic a intarziat ceva mai mult ca sa desavarseasca curatirea de pene a prazii, apoi a dus carnea proaspata copiilor, si si-a reluat locul langa ei. Nici nu terminasera bine ca a si aparut tatal cu o noua prada, o pasare micuta, a trebuit sa astepte ceva timp ca sa o predea. Din nou o pasare fara cap, isi mancase partea lui.


       

      In noaptea de 12 spre 13 iunie a fost o furtuna destul de mare, vant puternic, astept cu nerabdare sa ajung la cuib sa vad daca e totul in regula. Vijeliile cu ploaie sau fara sunt foarte periculoase pentru pui, sper sa nu fi cazut vreunul din cuib. Deja m-am atasat parca de pui, sunt foarte frumosi si pufosi, si crescuti cu foarte mult devotament, pricepere, chiar dragoste as putea spune. Desi atunci cand faci observatii e ideal sa-ti pastrezi sangele rece, e greu sa nu te implici si emotional.  .....continuarea in postarea Uliu pasarar (5) - puii

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu