Translate

vineri, 1 iunie 2018

BUHAI DE BALTA - Botaurus stellaris















       O pasare destul de stranie prin cantecul ei, dar si prin raritatea aparitiei. O specie a intinderilor foarte mari de stufaris, nu se multumeste cu cateva petece de stuf pe malul vreunei balti oarecare. Este o pasare foarte ascunsa, principala ei tactica defensiva este camuflajul. Camuflajul si imobilitatea, sta ascunsa in stuf, iar atunci - rareori- cand iese la vedere, alege sa imite culoarea si nemiscarea tulpinilor de trestie.





      Si cantecul si infatisarea o fac sa fie usor de recunoscut. Problema e ca nu e atat de raspandita pe cat s-ar putea crede si pe cat este de aratata pe unele harti. Oricat de ascunsa ar sta, cantecul atat de specific si rasunator ar da-o de gol, ar semnala prezenta ei. Ori acest lucru se petrece destul de rar. Cea mai raspandita este in zona de sud-est a tarii si bineinteles in Delta si in lagunele de la malul marii. Rarirea ei se datoreaza restrangerii zonelor umede, e o specie de pasare foarte dependenta de stufaris si balti intinse. 




     E o pasare mare, nu se poate intretine cu te miri ce, are nevoie de multa hrana animaliera, de pestisori, de insecte de apa si tot felul de alte vietati mici sau medii. Nu se hraneste cu vegetale decat poate ca o rara completare, in realitate are nevoie de o bogata viermuiala de vietuitoare in jurul ei, in balti si in stufarisuri, pentru a se putea sustine, pe ea si pe cei 3-4 pui pe care ii creste in cuiburi bine ascunse pe plauri. Daca cu hrana ar mai reusi sa se descurce si pe balti mai mici, pentru cuibarire chiar are nevoie de intinderi mari umede, astfel ca aria ei de cuibarire este si mai mica decat cea a posibilitatii de intalnire cu ea. 





       Masculul si femela stau foarte putin timp impreuna, doar atata timp cat dureaza curtarea si imperecherea propriu-zisa. Construirea cuibului, clocirea oualor si hranirea puilor revin femelei. Masculul de buhai de balta se imperecheaza cu mai multe femele si lui ii apartine cantecul atat de specific si rasunator, asemanator cu sunetul unui buhai. Desi are o tonalitate foarte joasa cantecul reuseste sa fie foarte patrunzator, e auzit pe o raza de 4 km in jur, si e menit sa atraga femele in vederea acuplarii. Bineinteles ca masculul isi marcheaza astfel teritoriul si pentru rivali, este foarte bataios cu alti masculi care ar tanji la spatiul sau. 
       Femelele raman in general pe teritoriul masculului cu care s-au imperecheat dar nu mai primesc alt ajutor din partea acestuia in privinta cuibului si a puilor. Femela pleaca de pe cuib sau de la pui pentru a se hrani sau pentru a cauta hrana pentru pui, mortalitatea din cauza pradatorilor sau a lipsei de hrana este destul de mare. De aceea e esential ca femela de buhai de balta sa faca cuibul foarte bine ascuns si inaccesibil mamaiferelor, inconjurat de ape adanci, care sa asigure si hrana si sa fie si o piedica in calea pradatorilor.
     Desi  bataiosi intre ei, buhaiul de balta nu e o specie agresiva fata de intrusi, arma lui de aparare consta in camuflaj si imobilitate. Penajul este in mai multe tonuri de galben si maroniu, asemanator intinderilor de stuf ruginite.  Petele maronii de pe spate sunt elaborate si dau un aspect pestrit foarte frumos, dealtfel numele stiintific de "stellaris" se datoreaza asemanarii acestor pete cu niste stele. 





     Dar camuflajul sau nu se reduce doar la culori, buhaiul de balta practica un camuflaj activ si inteligent, mimeaza, prin alungirea gatului si a capului, nu numai forma tulpinilor de stuf ci si miscarea acestora in bataia vantului. Acest camuflaj ii este foarte folositor nu numai in raport cu eventualii dusmani dar si la pescuit, se face nevazut pentru prada lui din ape. 
      In general este o pasare migratoare insa in iernile blande unele exemplare mai raman si la noi, cel putin pana la inghetul apelor. In Europa este mai raspandit in Rusia si in Polonia, iar la noi in tara cele  mai mari efective se afla in Delta Dunarii. 
      Face parte din familia starcilor, insa ce-l caracterizeaza este o silueta masiva, nu alungita ca a altor starci. Cand l-am vazut de departe, neclintit in stuf, parea o pasare de prada, mai mare decat un erete de stuf, prima impresie la mare departare a fost ca s-ar ascunde un codalb pe malul apei.
      Iti trebuie mult noroc si multa preumblare ca sa-l poti zari la margine de  stuf, in general sta bine ascuns. Se pare ca sunetul lui ar putea fi auzit mai des decat ar putea sa fie vazut, mai ales primavara. La mine s-a intamplat insa invers, prima data l-am zarit, iar cantand inca nu l-am auzit. Cantecul sau este deseori semi-nocturn, la lasarea serii sau la rasarit.





Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu