Translate

sâmbătă, 26 mai 2018

CIOCARLIE DE STOL - Calandrella brachydactyla












     O ciocarlie a spatiilor sudice, insorite, aride. In Europa este raspandita mai ales in Turcia, Spania, Grecia dar si sudul Ucrainei si al Rusiei. Putine sunt locurile din tara noastra unde aceasta cuibareste. In migratie poate fi vazuta ceva mai des, dar nu excesiv, si nu peste tot. Cel mai bun post de observatie, cu cele mai mari sanse de a intalni specia, tot in Dobrogea. Cele mai multe dintre ele sunt in drum spre sudul Rusiei, putine, foarte putine, raman sa cuibareasca la noi. Este raspandita si in tarile Asiei centrale.









      Am avut ocazia sa le vad in cateva zile de primavara de aprilie atat in stoluri mai mari cat si masculi teritoriali sau perechi. La noi stolurile nu sunt foarte mari, nu depasesc 20-30 de exemplare in cel mai fericit caz, insa pe rutele mari de migratie ale speciei si mai ales in locurile de iernare se pot aduna in stoluri foarte mari, de cateva sute, chiar mii. De aici denumirea ei de ciocarlie de stol.


      Diminutivul "calandrella" sugereaza o alta caracteristica, legata de marime. Exista o ciocarlie si mai mica insa aceea e foarte rara in zona noastra, astfel ca ciocarlia de stol este cea mai mica dintre ciocarliile ce pot fi vazute la noi in mod obisnuit.  Aceasta insusire ajuta mult la identificare in conditiile in care pe aceleasi campuri pot fi vazute ciocarlii de camp si ciocarlii de baragan. Cu acestea din urma diferentierea nu pune probleme, e o diferenta notabila de marime. Gulerul ciocarliei de baragan este mult mai negru, intins, pronuntat. La ciocarlia de stol nu se poate spune ca are un guler, insa pieptul ei este mult mai albicios si clar la culoare decat al ciocarliei de camp, cu foarte vagi urme de guler, la masculul adult. Nu e un guler propriu-zis, e o impresie pastelata de cateva pete, pe un piept si niste flancuri fara striatii, si acest element e important in diferentierea de ciocarlia de camp. 





     Ciocarlia de stol are o alta silueta, rotunjoara si  mignona, pe cand ciocarlia de camp e alungita si are o structura mai puternica, de la cioc pana la picioare si coada. Din anumite unghiuri se vede fruntea ei tesita, care ii da un profil specific. Mentionez ca pentru acest profil tesit trebuie o anumita inclinare a capului, destul de rar intalnita in teren si surprinsa in fotografii, altfel caracteristica profilului ar fi un chip mai micut si la obraji si la cioc, fata de ciocarlia de camp. Pare greu de inteles din explicatii teoretice insa in teren, vazandu-le alaturat, le diferentiezi repede, chiar la prima vedere.





      Culoarea crem deschisa, mai decolorata parca decat la celelalte ciocarlii o face tare greu de vazut pe fondul identic la culoare al araturilor uscate de vanturi si secete. Si mai greu este de fixat cu obiectivul, trebuie si aparat bun si ochi foarte buni ca sa le vezi la distanta si in permanenta miscare vioaie. Stolurile mie nu mi-au permis apropierea, oricat ma apropiam de ele, la un moment dat zburau scurt toate, la inca 50 m departare si tot asa. 
    Am avut noroc cu o pasare mai toleranta, se afla singura la marginea unei miristi si a unui drum prafuit. In primele secunde cand a avut curiozitatea sa ma inspecteze mi-a permis sa-i fac cateva fotograii mai de aproape. In general, cu cat erau mai  putine, cu atat erau mai permisive, dar tot departe si tot dificil de fixat fara niciun contrast intre ele si fundal.
     Cele mai multe dintre ele erau foarte preocupate sa gaseasca nevertebrate minuscule prin araturi, unele prin grau, le-am vazut mai mult insa pe araturi si poteci neinierbate. Spre toamna insa si  iarna mananca si multe seminte si vegetale.
      Are si ea o micuta creasta in penaj, nu foarte inalta, si aceasta creasta nu strica impresia de cap scurt, nealungit al acestei specii. Mai ales ciocul e vizibil mai scurt decat la celelalte specii asemanatoare de la noi.
    Eu nu am vazut-o niciodata urcata pe vreun varf de buruiana, pe vreo tufa pitica, asa cum mai sta destul de frecvent ciocarlia de camp. Nu le-am vazut de suficient de multe ori totusi pare sa-i placa mai mult intinderea solului, in adanciturile lui cuibareste, acolo si innopteaza iar cantecul il executa din zbor sau din mers.
Depune destul de putine oua pentru o pasaruica de marimea ei, doar doua-trei oua, nu mai mult. Zonele aride unde si-a facut nisa probabil nu-i permit sa creasca mai multi. Mai bine creste mai putini pui, dar mai temeinic. Are multi dusmani terestri si principala ei arma de aparare este camuflajul. Cum spuneam, penajul ei are culoarea pamantului uscat, a prafului, cu un amestec de brun deschis, de cenusiu, de crem, de galbui. Picioarele sunt rozalii.
      Sunt pasari migratoare, trec pe la noi incepand cu luna aprilie si apoi, la sfarsitul sezonului cald, ierneaza in Africa, mai ales in zonele mai desertice. Cele din Asia Centrala ierneaza in India.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu