Translate

sâmbătă, 25 februarie 2017

PRESURA DE MUNTE - Emberiza cia










      La noi i se spune presura de munte. Si este adevarat, caci in tara noastra se intalneste in zona de munte. Dar nu peste tot la munte, daca o cauti prin paduri de brad, prin poieni cu iarba cruda nu o vei gasi. In engleza i se spune presura de stanca. Deja devine interesant, indepartam mai mult de jumatate din posibilul ei areal de munte si ramanem doar cu versantii stancosi. Inca suntem in faza de cautare a acului in carul cu fan si aproape ca nevazuta ar ramane, daca nu ar interveni si o alta caracteristica a ei, caracteristica cuprinsa in numele ei stiintific, "cia", venind din limba italiana si referindu-se la ciripitul ei specific. In franceza i se spune "Bruant fou", si mergand pe linia aceasta a jocului de cuvinte, abia acum ti se maresc sansele sa dai de ea, intrucat ciripeste "nebuneste" astfel ca oricat de inchise ti-ar fi caile vederii, iti ramane auzul drept mijloc de descoperire. Posibil ca numele francez sa vina si de la aspectul ei de arlechin, cu trei benzi bine marcate pe cap, dar acest penaj ramane atat de invizibil in mediul ei natural incat e mai curand inselator decat ajutator. Eu am gasit aceasta specie de presura prima data la munte- da, ca in limba romana, pe un versant stancos - da, ca in limba engleza si ciripind din toate puterile, deja pe mai multe glascioare. Erau patru presuri. Partea si mai"nebuneasca" este ca aceste glasuri au o astfel de sonoritate incat e greu sa le localizezi, sunt si cristaline, si patrunzatoare, si subtiri, si precipitate, se aud pe dimensiuni neasteptate, par sa vina de sus, dar ele vin de jos, par sa vina din stanga si ele vin din dreapta. Tot ochii iti trebuie, fortati la maxim, sa caute o pasaruica mititica portocalie pe o stanca uriasa de granit portocaliu, imbracata in tufe si ierburi si mii de crengute in aceleasi culori brune, galbene, portocalii sterse si arse de brume.



 Ca sa faca cautarea si mai grea, presura de munte e o pasare ce vietuieste si isi cauta mancarea mai mult la sol, iar atunci cand se odihneste pe tufele scunde, o face mai mult la baza, bine ascunsa.
Desi cautam in mod special presura de munte, pot sa spun ca langa stanca cea de granit portocaliu m-am oprit din intamplare. Vreme de iarna, stiam ca pot cobori pe stanci insorite la iernat, dar atatea si atatea stanci cautate imi dadusera rezultat negativ incat am lasat totul la mila hazardului. De data aceasta stanca portocalie a ciripit pe cateva glasuri necunoscute, dintr-un puzzle alambicat si destramat, de tufisuri si ierburi uscate. Din miscarea pasarilor pe o tufa am reusit sa le localizez, pareau mai multe, pana la urma pe fotografii am reusit sa numar patru, pareau doua perechi. Dupa vreo doua trei secunde de odihna sau de regrupare pe tufa scunda, fiecare a plecat pe cate un fagas sapat in stanca, cautandu-si hrana pe peretele de piatra inclinata, plin de mii de frunze vestede si crengute si iarba incalcita. Nu era o stanca moarta, de piatra alba care sa o expuna pe presura ca pe o bijuterie, dimpotriva, era o stanca colorata identic cu presura, tonuri de portocaliu si dungi maronii de la crengi uscate. Greu, foarte greu de observat. 



       Din cauza acestor cerinte destul de particulare nu e o presura foarte raspandita. Probabil ca acolo unde mediul este propice nu intarzie sa "colonizeze" locul dar conditiile cerute sunt atat de complicate incat reduc mult arealul. Sa fie doar munte si doar stanca alba obisnuita calcaroasa de munte, nu este nici pe departe de ajuns. 
      Masculul are un penaj mai eclatant, culoarea abdomenului este mai portocalie, capul are trei dungi contrastante, negre, bine trasate. Femela este mai stearsa si capul si spatele il are mai striat, in dungi fine, de camuflaj. Si mai striat si mult mai putin colorat este juvenilul. Presura de munte si cuibareste in muntii nostri, si tot aici si ierneaza, doar ca iarna prefera stancile mai adapostite si expuse sud-vestic. Cuibaritul incepe prin aprilie, depune in general 4-5 oua intr-un cuib bine mascat in crapatura de stanca. Ambii parinti au grija de pui, ii hranesc des, cu multe insecte si mai ales cu multe omizi. Vara si primavara sunt insectivore, mai ales puii dar si adultii, toamna si iarna trec pe seminte de plante dar si diverse resturi, oua, larve, insecte hibernante, pe care le gasesc intr-o continua cautare, mai ales pe sol.



      O explicatie etimologica a denumirii frantuzesti de "fou", adica nebun, a gasit o posibila origine a acestei denumiri in pozitia "nebunului" la jocul de sah, adica foarte aproape de rege, de om. Se pare ca aceasta pasare nu s-ar teme de apropierea omului si ar sta"nebuneste" de aproape de acesta. Mie mi se pare o legenda si atat, presurile observate de mine erau foarte prudente si tematoare si nicidecum nu ma lasau sa ma apropii. La cea mai mica miscare spre ele schimbau locul, se dadeau cativa metri mai departe. M-am multumit cu ce am putut face de la distanta, prin hatisul de crengute, nu as fi vrut sa le sperii de la stanca lor preferata, atat de potrivita lor in culoare si atat de darnica in hrana, judecand dupa agitatia preocupata a pasarelelor brun-portocalii, printre frunze moarte brun-portocalii.



duminică, 19 februarie 2017

PLOIER AURIU - Pluvialis apricaria








       Nu cred in superstitii dar imi plac ca fir de poveste. Se spune ca ploierii ar aduce ploaia. Ar aduce-o, sau doar ar prevesti-o, nu stiu exact, caci legenda e de departe, din tinuturile nordice, acolo unde el cuibareste, sau nord-vestice, acolo unde ierneaza in numar mare si e o prezenta mai obisnuita. Oamenii nostri din popor nu au nascocit legende cu ploieri, ii vad prea rar, si atunci pe fuga, la vreme de pasaj. 
        Ploierii mei cei aurii chiar au adus cu ei ploaia, si inca ce ploaie, ploaie hibernala cu lapovita si scurgeri mari, nehotarate intre stropi si fulgi de zapada.


        In 18 februarie plecasem hai-hui in cautarea primelor semne de primavara, printre pasari sau printre florile padurii. Nimic -nimic! Campia si dealurile joase ale Olteniei stateau pustii sub mantaua severa a zapezii, doar pe alocuri intrerupta. Si mai incruntate stateau lacurile, prinse complet in gheata si liniste nemiscata.


 Abia Dunarea curgatoare se eliberase de stransoarea ghetii si isi gasea cursul obisnuit sub ceturi groase.


         Cerul matinal, impartit in doua - jumatatea de rasarit cu un soare palid straduindu-se sa razbata printre nori zdrentuiti iar jumatatea vestica tivita la orizont cu o dunga cenusie amenintatoare, inchisa la culoare ca o noapte.
        Pe un camp noroios, in jurul unei balti cu gheata subtiata, un mic grup de cativa ploieri isi cautau hrana sau poate doar trageau dupa ei valul de nori ce avea sa ajunga in cateva ore peste noi. Cand credeam ca vine primavara cea calda, mai ales peste zona Clisurii Dunarii si a Mehedintiului cu adierile lor submediterane, paclele cele grele au adus strat nou si mare de zapada, peste 14 cm intr-o noapte, au adaugat momente hibernale noi pe toata regiunea. Peste zi inca ploaie, peste seara si noapte, lapovite si ninsori, ploierii nu si-au dezmintit numele.
       In haine de iarna inca, sau poate doar de juvenili, acest mic grup de ploieri, amestecati si cu vreo cativa batausi, pornisera  devreme spre nordul lor indepartat. Cuibaresc in aceste tinuturi, cei care vin la noi mai ales in cele siberiene sau ale Rusiei si ale tarilor baltice, dar si ale Europei de nord pana in Groenlanda, tinuturi arctice si subarctice cu zile lungi intr-o vara scurta, cu bogatie de insecte si alte nevertebrate in terenuri mlastinoase.
       Ploierilor le plac mult nu numai mlastinile si tarmurile apelor ci si campurile semanate sau doar arate, mai ales cele cu umiditate mare fie din asezarea naturala fie din mustul zapezilor.




     Intr-o lumina frumoasa, pe un fundal mai straveziu, culoarea acestei specii de ploieri s-ar vedea intr-adevar aurie, poate chiar ar straluci mangaiata de raze. Pe fondul pamantului rascolit si namolos, intr-o zi aspra de nori si ceata, culoarea e mai curand una de camuflaj, o lucire vaga de galben pamantiu pe un camp sau pe o aratura, greu de observat altfel decat prin miscarea stolului. Aceasta miscare a fost cea care mi-a atras atentia, din pacate nerabdarea lor nu mi-a dat timp pentru mai multe fotografii, asa ca si poza este la fel de fugara ca si prezenta lor. Ploierii sunt poate mai usor de vazut in anumite locuri mai ales din sud-estul tarii, pe masura ce te indrepti spre culoarul Marii Negre, in partea Olteniei sunt insa foarte rari ca prezenta in pasaj. Nici stolul nu era prea mare - tot in sud-est, pe langa anumite lacuri, se pot vedea stoluri mai mari. Pe partea de vest a Europei, uneori si in zona centrala, stolurile de ploieri pot fi si mai impresionante ca numar. Sunt foarte calatori, strabat distante mari si zonele de iernare sunt intinse, in toate tarile calde din Africa de nord sau din Asia dar si pe langa tarmurile europene ale Mediteranei. De asemenea, un numar important ierneaza in Marea Britanie si in Irlanda, O alta legenda, de data aceasta adevarata, se leaga de ploierul auriu si vine din Irlanda. Celebra carte de recorduri Guiness Book se pare ca a pornit ca idee de la o lunga polemica intre lorzi irlandezi vanatori, si anume cine detine recordul ca cea mai rapida pasare de vanat, ploierul auriu sau potarnichea polara irlandeza. Cum dezbaterea s-a prelungit intr-un concept mai general al detinatorilor de recorduri s-a nascut si ideea publicarii unei carti care sa verifice si sa publice toate recordurile inregistrate. Idee ce s-a dovedit un mare succes, totul pornind de la o vanatoare de ploieri, probabil nu prea reusita, daca vanatorii au fost atat de impresionati de rapiditatea ploierului. Trebuie sa spun ca la noi in tara e interzisa vanatoarea de ploieri, in caz ca ar avea cineva ideea de a impusca aceste pasari frumoase si rare. Chiar daca unele stoluri in vest inca uimesc prin marimea lor se considera ca populatia de ploieri aurii a scazut mult fata de ce era in trecut sau fata de ce ar fi normal si bine sa fie. 
      De marime sunt cat niste batausi, am avut ocazia sa-i vad alaturi, adica destul de mari pentru o pasare de tarm, nu cat culicii sau sitarii de mal, dar nici neglijabili precum fugacii sau prundarasii. Ce au specific si ii face usor de identificat este ciocul scurt, pentru o pasare de tarm, capul rotunjor, finut, in culori galben pastelate, cu o usoara spranceana alburie. Penajul de nunta devine mai stralucitor, auriu, pus in evidenta si de un contrast marcat cu o pata neagra ce se extinde de la cap si gat pe tot abdomenul. Pata neagra e conturata cu alb, pentru a complica si infrumuseta si mai mult designul. In penaj de iarna, sau in penaj juvenil, aceasta pata neagra lipseste, penajul e mai sters, devine galbui deschis pe abdomen si galben- maroniu pe spate. 
      Spre deosebire de ploierul argintiu, cu care ar putea fi confundat uneori, ploierul auriu are coada in aceeasi culoare cu penajul general, nu are coada alba pe care o are ploierul argintiu. Cu alte specii e mai greu de confundat, putine pasari de tarm au ciocul asa scurt si sa fie in acelasi timp de marimea ploierului. E mult mai gregar decat ploierul argintiu.
      De cuibarit incep destul de devreme, sfarsitul lunii martie unii, cei mai multi in aprilie. Spre nord clocitul poate sa inceapa insa si in mai. Perechile sunt stabile pe intreg parcursul vietii, sunt monogami. In cuib depun cca 4 oua, clocirea dureaza cca 28-30 zile, se face de catre ambii parteneri. Puii sunt nidifugi si sunt ingrijiti de ambii parinti, aproximativ o luna. Apoi devin independenti si se pregatesc si ei sa se adune in stoluri pentru plecarea la locurile de iernat. Pasajul de toamna aduce si la noi cateva stoluri, mai mari sau mai mici, incepand din august pana prin noiembrie. Cel de primavara aduce stoluri incepand din jumatatea a doua a lui februarie pana pe la sfrasitul lui martie. Se hranesc cu insecte dar si cu rame pe care le aleg de pe campurile arate sau rascolite, afanate. De aceea pot fi vazuti si pe terenurile agricole nu numai in imediata vecinatate a apelor, ca alte limicole. Din acest punct de vedere se aseamana oarecum, ca locatii unde pot fi gasiti, cu nagatii si cu batausii dar identificarea ca infatisare fata de acestia e foarte usor de facut, nu pune probleme, sunt foarte diferiti.