Translate

vineri, 6 ianuarie 2017

BRUMARITA DE PADURE - Prunella modularis









     O pasare modesta in infatisare, se spune ca ar putea fi confundata cu vrabia si de aceea pare mult mai rara decat este ea de fapt. Mie nu mi s-a parut foarte potrivita comparatia cu vrabia, nu seamana prea mult nici la silueta, nici la miscari si nici la habitatul pe care il ocupa. La noi brumarita de padure e o pasare de munte sau de padure umeda, mai curand din jumatatea de nord a tarii. Din aceleasi motive pare o pasare mai raspandita in zona de vest a Europei unde se aseaza chiar si in gradini, dar mai putin dispusa sa fie atat de comuna in zonele mai aride sau mai capricioase ale tarii noastre. 
      Ziceam de silueta, aceasta pare mai zvelta si mai eleganta decat vrabia, mai alungita. In primul rand ciocul este fin si ascutit, de insectivora, aici ar semana mai curand cu pitulicile sau silviile. Si coada o are mai lunga decat o vrabie. Penajul il are in linii mari brun-cafeniu cu capul gri, o privire superificiala l-ar putea asemui cu cel al vrabiilor de camp. Am avut insa ocazia sa privesc indeaproape penele de brumarita de padure, din pacate pentru ea fiind mancata de un uliu, si m-a mirat frumusetea lor delicata. 



Penele de la aripi sunt inconjurate cu roscat, restul penajului fiind un joc de asortare intre cafeniu si gri, cu acea mica pata de culoare discret rosietica. 



     Cei care i-au observat indeaproape obiceiurile nuptiale o dau drept exemplu de libertinaj si relaxare in cuplu, foarte des isi fac cuibul intr-un triunghi conjugal, fie el compus din doua femele si un barbatus, fie, caz mai rar la pasari, din doi barbatusi si o femela. Cum isi rezolva intre ei micile rivalitati nici nu mai conteaza, devreme ce par sa puna pe primul loc dragostea fizica si cuibarirea. Asa spun cel putin cercetatorii din vestul Europei care ar avea brumarite de padure la discretie in paduri si parcuri. La noi este o pasare mult mai sfioasa si mai nevazuta, abia intalnirea cu vreun exemplar in adancul padurilor de munte sau de deal e deja un eveniment in sine, observarea micilor detalii de viata conjugala e mult mai greu - spre imposibil - de realizat.
      Intalnirile mele cu ea nu s-au produs in sezonul de cuibarire ci in sezonul rece, cand se pare ca anumite exemplare raman la noi in locuri mai adapostite de iarna. Si exemplarul viu si cel mancat de uliu au fost intalnite de mine in ianuarie.


      Asa cum o arata ciocul ei, este o pasare insectivora, cauta insectele si in tufisurile scunde si direct pe pamant, mai ales printre frunzele si maruntisurile cazute pe solul padurii. Iarna devine mai oportunista, mananca si seminte, si hoinareste in cautare de locuri mai adapostite.
     Cuibul si-l face in tufe sau copaci, destul de aproape de pamant insa. E rotund si destul de solidificat, un caus intarit din diverse materiale, amenajat comfortabil inauntru cu puf si muschi. Depune cca 4-5 oua de culoare albastru deschis.
    Este partial migratoare, mai mult hoinareste iarna spre sud si vest pentru a scapa de ingheturile climei continentale estice si nord-estice.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu