Translate

miercuri, 14 septembrie 2016

PRUNDAS DE NAMOL - Limicola falcinellus








      Un alt vizitator mai rar din tundre si taigale umede si reci.







     Mlastinile si tarmurile miilor de lacuri si ape de mari ale nordului gazduiesc in scurta lor vara o serie intreaga de limicole, acolo este raiul cuibaririi lor. Vremea buna tine insa putin si deja din iulie incep sa treaca primele pasari de pasaj spre sud. Cateva dintre ele trec si peste tara noastra in anumite zone, destul de putine, aproape ca le poti numara pe degetele de la doua maini. Limanurile si ghiolurile Deltei si Dobrogei in general sunt cele mai vizitate dar pe ici pe colo, prin tara, mai exista cateva zone umede care intrunesc conditiile de tarm necesare limicolelor.
        Prundasul de namol, dupa numele lui de gen - Limicola-  pare a fi un exemplu perfect de pasare de tarm, tipica. O alta denumire de gen folosita este cea de "Calidris", Calidris falcinellus, indicatie ca pasarea ar apartine genului fugacilor. I se mai spune dealtfel si fugaciul de mlastina. Printre fugaci l-am zarit si eu, printre fugaci de tarm si fugaci roscati, cu care dealtfel seamana cel mai bine. Mai putin poate fi confundat cu fugaciul cel mic si cel pitic. Ce are prundasul de namol mai caracteristic in comparatie cu fugaciul roscat si cel de tarm este in primul rand un colorit in tonuri de gri- cenusiu inchis.  Apoi are un model mai deosebit pe cap, cu dungi albe. Aceste dungi, mai ales cele doua din lateralul crestetului sunt insa foarte subtil trasate, e nevoie de apropiere pentru a fi observate. Doar dungile albe de deasupra ochilor, sprancenele - sunt bine trasate cu alb. De la distanta, diferenta de nuanta - nu de culoare - a penajului de pe spate este cea care ti-l individualizeaza pe prundasul de namol in grupurile de fugaci de tarm sau roscati. 







      Amestecul cu acestia nu pare prea sudat. Daca tarmurile noastre ar fi mai lungi, mai generoase in suprafata, probabil ca ar sta si separat de alti fugaci, nu parea ca face parte chiar din stolul de fugaci de tarm. Dar asa, fiind obligati sa imparta acele cateva portiuni bogate in hrana, cele mai mari sanse sunt sa fie vazuti in amestec. 
       La noi in tara nici nu apar niciodata in grupuri mari, doar unul sau cativa, specia e totusi aici pe o ruta accidentala si nu una principala, probabil nici macar secundara. Posibil sa fie vazuti si in migratia de primavara, eu l-am zarit in migratia de toamna. 






       Alte caracteristici care mai pot fi observate, atunci cand prundasul de namol se poate vedea mai de aproape: picioare destul de scurte, pare mai scund decat fugaciul de tarm si in mod net, mai scund decat fugaciul roscat
- ciocul e o idee mai scurt si mai drept decat la fugaciul roscat si putin mai lung dar si mai drept decat la fugaciul de tarm
- are un cioc putin mai gros decat ceilalti doi fugaci, dealtfel in unele limbi i se si spune prundasul cu cioc lat. Toate aceste diferente insa sunt foarte greu sesizabile in conditii obsinuite de distanta, sunt diferente milimetrice. 







       Spre deosebire de alti fugaci si fluierari nordici care isi au mari rute de migratie pe coasta vestica a Europei prundasul de namol este destul de rar vazut si pe acolo. Ierneaza mai ales in Africa pe coasta de est dar si in zona Oceanului Indian, Asia de sud, India. Pe rutele lui de migratie mai mari prundasul de namol este destul de gregar, se aduna si cu semeni de-ai lui si cu alte specii de fugaci. 
Si de cuibarit cuibareste in colonii laxe, in zone foarte umede si pustii, de unde s-au adunat deocamdata prea putine informatii despre acest cuibarit. E o pasare destul de rara si de discreta.


            

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu