Translate

joi, 8 septembrie 2016

ACVILA MICA - Aquila pennata









        Poate sa fie ea cea mai mica dintre acvile dar tot mare si maiestuoasa este. In plus are si un penaj dintre cele mai frumoase, mai ales in forma ei deschisa, care e si cea mai raspandita. E o pasare superba, contrastul dintre pieptul si capul deschis la culoare, aproape galben-portocaliu stralucitor si bordurile intunecate ale aripilor si cozii, este deosebit printre acvile, pasari in general de culoare maronie mai uniforma. 



        Vazand insa peisajul blond de nisipuri si ierburi uscate unde isi facea acvila panda e usor de inteles cum si-a dobandit si de ce culoarea penajului. 




           Nu ma asteptam deloc s-o zaresc in Oltenia dar tot norocul pasajului a fost. Pasari statornicite in alte parti trec toamna si pe la lacurile din Lunca Dunarii, dar nu in numar mare, cand si cand cate una. Ar fi bine daca ar cuibari pe undeva pe-aproape dar nu stiu sa exista semnalari, majoritatea sunt din podisul dobrogan si Muntii Macinului. Are nevoie de o combinatie destul de rara la noi in tara, tinuturi calde, umede dar si cu stancarii si rape abrupte. 
       Eu am zarit-o in zona de dune de nisip stranse in jurul si in poienile masivului de salcam din Lunca Dunarii. Panda o facea probabil la pasarile lacului din apropiere, pe langa pasari mai prinde si reptile, mici mamifere.


      E o pasare a tinuturilor calde, din Europa, din Asia, dar si din Africa. Dealtfel, este o acvila migratoare iar iernile si le petrece in zonele ecuatoriale si tropicale. Unele cuibaresc acolo, altele au migrat si s-au stabilit spre nord in cautare de tinuturi bune de cuibarit, si ca sa evite sezoanele secetoase ale Africii.
       Planeaza deseori pe curentii de aer cald, ii plac vaile bine incalzite de soare. Intr-o astfel de zi torida am vazut-o si eu. Desi era inceput de septembrie, era o zi caniculara. In aceasta perioada, sfarsit de august si inceput de septembrie are loc si pasajul lor spre Africa.  




     Se pare ca nu prea isi construieste singura cuibul, il prefera pe cel al altor rapitoare mai talentate la construit, cum ar fi codalbul, sorecarul etc. Soseste la noi in tara prin martie si isi incepe ritualurile nuptiale spectaculoase, cu oferte de prada, plonjoane si balet aerian. Abia in a doua parte a lunii aprilie depune ouale pentru clocit din care vor iesi puii peste cca o luna. Are unul sau doi pui, ca orice rapitoare de talie mare, chiar si supravietuirea celui de-la doilea pui depinde de cantitatea de hrana pe care o poate avea la dispozitie. 
     O alta denumire stiintifica folosita este accea de Hieraaetus pennata, fiind considerata mai inrudita cu codalbul. Studii genetice noi o claseaza mai curand insa in genul Aquila de accea am preferat sa folosesc noua denumire.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu