Translate

marți, 17 mai 2016

PITIGOI SUR (2) - JUVENILI - Poecile palustris















       Era pe vremuri un cantecel pentru copii care vorbea despre "ceata lui Pitigoi, ce trece mandra prin zavoi". Oricat de simple pareau versurile si comparatia intre copii si pitigoi, nu erau lipsite insa, pe langa umor, si de o anumita cunoastere ornitologica. In tacerea sau fosnetul fin al zavoiului erupe dintr-o data o zarva cristalina, voci mititele dar sonore, freamat minuscul dar persistent - atunci stii ca apare "ceata lui pitigoi" cea adevarata, ca niste copilasi veseli ce par sa se joace. 




    Sunt mai multe astfel de cete de pitigoi, sunt cetele de pitigoi ce se hranesc vara la apusul soarelui si adie ca o boare zglobie prin livada sau padurice. Mai sunt cetele de toamna, cand se strang mai multe feluri de pitigoi la un loc, fiecare cu ciripitul lui maruntel - pitigoi mari, pitigoi codati, pitigoi albastri. Uneori cate unul sau doi pitigoi suri se alipesc si ei unei astfel de cete dar nu intotdeauna si nu in numar mare. Parea pitigoiul sur un pitigoi mai aparte, mai independent si mai singuratic. Dar iata ca isi are si pitigoiul sur ceata lui. La vreme de dimineata, dar nu chiar la crapatul zilei, o pereche de pitigoi suri isi luasera familia numeroasa la mancat si plimbat in padurice si gradini. Nu au nevoie de alti pitigoi ca sa-si faca o gasca mare, sunt suficienti proprii lor pui, multi si numerosi si galagiosi, exact ca niste copii iesiti la joaca.











         Am numarat cca 6-7 pui dar puteau fi mai multi chiar, mici si pierduti printre crengi si flori de salcam.  Dolofani, pufosi, cereau mereu de mancare, cu cioculetele deschise si cu aripile vibrand de nerabdare. Cu un devotament impresionant, ambii parinti cercetau copacii si rondul de trandafiri de insecte minuscule, si le duceau grabiti la fiecare pui pe rand.



     Era emotionant sa-i vezi pe parinti, pareau slabuti, alungiti, cu penele uzate, pareau niste pitulici mici care hranesc puii unei alte specii mai rubiconde. Se vedea pe ei cat de mult muncisera si munceau la bunastarea progeniturii, se citeau fara gres sentimente ce pe nedrept ni le atribuim doar noua, se citeau dragostea profunda, devotamentul, sacrificiul. Puii straluceau de sanatate si vioiciune, rotunjori, bucalati, cu mult puf alb matasos pe sub penajul cu alura definitiva de adult. Caci nu difera mult penajul de juvenil de pitigoi sur de cel al parintilor. Nu sunt striati, nu au pistrui, au deja culorile elegante de alb ventral, gri dorsal, caciulitele negre si barbita mica, neagra si ea. 








        Probabil era prima zi cand toata ceata se aventura in afara cuibului, sau poate mai fusesera pe afara, dar nu prea mult. Pasarelele acestea mici, dar pline de vitalitate, au un ritm de crestere pe care aproape ca il percepi direct in dinamica lui, ii vezi crescand cu ochii. Uimitoare e si consistenta hranei, din minuscule oua de insecte, din maruntei purecei de trandafir, puiul neajutorat se modeleaza in pasarea deplin zburata.










        Era data de 11 mai cand am vazut micuta ceata familiala de pitigoi suri.












 Calculand termenele de clocire - doua saptamani - plus alte maxim doua saptamani pentru a ajunge la stadiul de adolescenti zburdalnici, dar inca dependenti de parinti, rezulta o data aproximativa de incepere a cuibaritului in perioada 10-11 aprilie, plus/minus cateva zile. Misiune indeplinita cu mult succes, de obicei femela depune si cloceste singura cca 7-10 oua. Cam acesta era si numarul de pui vazut de mine facand atata zarva in salcami si apoi in rondurile de trandafiri. Trebuie spus insa ca in trandafiri nu coborau decat parintii, doar ei stiau sa controleze plantele de micutele afide, sa culeaga probabil mai multe deodata, si sa le aduca cioculetelor pofticioase.





 

Perechea de pitigoi suri se formeaza pe viata, probabil parintii stiau demult locul si il considerau minunat, atat pentru gasirea scorburilor necesare cuibului, cat si pentru gasirea hranei din abundenta pentru micuti. Interesant ca pitigoii suri au un singur rand de pui, practic la jumatatea lui mai misiunea reproducerii lor anuale se incheiase cu succes. O misiune epuizanta, din cate se vedea si pe aspectul general al parintilor, care nu le mai da energia necesara pentru a o lua de la capat in cursul aceluiasi sezon. Desi nu se poate spune ca e o pasare rara, e un pitigoi mai pretentios, mai delicat poate, nu are o rata de inmultire si raspandire la fel de mare ca alti pitigoi, mai ales cei mari. Chiar si pitigoii albastri si pe alocuri, cei codati, isi fac aparitii mai dese, mai regulate. Ma bucur ca am intalnit familia de pitigoi suri, mai ales ca ma chemau parca prin ciripelile lor, altfel as fi putut trece pe langa ei fara sa ii vad.












3 comentarii:

  1. Felicitari pentru site! Ma bucur sa vad ca si la noi incepe sa ia amploare aceasta activitate deosebita: birdwatching-ul! Ma bucur si mai mult sa vad ca sunteti din Craiova sau din zona cel putin (gresesc cumva?). In felul acesta informatiile despre localizare imi sunt foarte utile!
    Inca o data felicitari!
    Denis D

    RăspundețiȘtergere
  2. Multumesc! Intr-adevar sunt din Craiova si majoritatea observatiilor sunt din zona Olteniei, dar nu numai. Calatoresc destul de mult si am si multe observatii din alte zone. De exemplu pitigoii suri din aceasta postare sunt din zona Banat. Mai am destul de multe observatii din zona Dobrogea sau Transilvania, cateva si din Moldova.

    RăspundețiȘtergere
  3. Chiar ma bucur sa vad ca exista cineva din Craiova pasionat de observarea pasarilor. Mi se pare ca in Romania si mai ales in Oltenia acest hobby este destul de slab reprezentat. Poate (sper sa) ma insel!
    In ceea ce ma priveste eu sunt pasionat de fotografierea pasarilor. Marea parte din "observatiile" mele sunt facute in zona Simnicul de Sus sau Bistret. Am pus ghilimelele la observatii pentru ca eu nu am ajuns sa observ pasarile in mod stiintific ci mai mult pentru placerea vizuala. Puteti vedea cele mai reusite poze aici https://500px.com/sunhouse_bh
    O zi buna,
    Denis D

    RăspundețiȘtergere