Translate

marți, 24 mai 2016

CIOARA DE SEMANATURA (2) - JUVENILI - Corvus furgilegus











       Am avut sansa sa pot urmari indeaproape o colonie de ciori de semanatura pe o perioada mai lunga de timp. Observatiile au fost multe si foarte interesante pentru mine asa ca le voi trece destul de succint, pentru a creiona tabolul complet. O observatie interesanta a fost cea asupra marilor stoluri de ciori venite pentru innoptare intr-un parc central citadin.  As fi crezut ca aceasta uriasa adunare de ciori de pe mari intinderi apartine sezonului rece, iernii, dar nu a fost asa. S-a incheiat foarte brusc in jurul datei de 1 noiembrie. La sfarsit de octombrie inca se adunau regulat zeci de mii de ciori in copacii din centrul Timisoarei (parc Catedrala si parc Central), nu a existat nicio diminuare treptata in numar, pana cand, la inceput de noiembrie, au disparut brusc, ramanand doar cateva zeci, in mod sigur doar localnicele ce aveau sa si cuibareasca. Urmeaza anul acesta sa observ exact cand si cum apar iar miile de ciori, deocamdata, de la 1 noiembrie incoace nu mai sunt decat cele cuibaritoare, in numar de cateva zeci de perechi, cred ca pana in 50 in toata zona.
      Alta observatie interesanta pentru mine a fost cea referitoare la ocuparea cuiburilor. Aceasta a inceput exact din decembrie, de la rasaritul soarelui si pana in pranz ciorile stateau pe cuib ca si cand ar fi avut oua. Unele mai aduceau crengute, altele stateau pe marginea cuiburilor si "discutau", alteori pareau ca se cearta pe un anumit cuib, dar cel mai impresionant era acea sedere "ca pe oua" - parca faceau un fel de repetitie pentru ce avea sa urmeze dupa trecerea iernii, sau poate era modul lor de a pune posesie pe un cuib. Aceasta mima de-a cuibarirea a durat 2 luni de iarna, pana in februarie-martie cand probabil s-au pus serios pe cuibarit, cu oua in cuib.



 Din a doua jumatate a lunii aprilie au inceput sa fie vizibili puii, din pacate unii prin caderea la sol, cu consecinte tragice, 


 insa cei mai multi prin cioculetele ridicate si mai apoi prin iesirea la vedere pe crengi.
          Cuiburile de cioara sunt la inaltime foarte mare astfel incat e greu sa zaresti miscarea din cuiburi, trebuie asteptata perioada de adolescenta a puilor, atunci cand ies din cuiburi si incep sa faca galagie pe crengile din jur.



Parintii


Puiul

       Cei care sunt prea slabi, prea mici, sau cu defecte, nu reusesc sa se tina in gherute de crengi si cad pe pamant. De acolo unii reusesc sa faca galagie si sa fie auziti de parinti care continua sa-i hraneasca.




     La ciori insa hranirea la sol nu este atat de naturala ca la alte pasarele, mierle, sturzi, etc,  este o solutie de avarie, care uneori reuseste, alteori nu. Rata de supravietuire a puilor de cioara cazuti din cuib si din copacii coloniei este destul de mica.
        Am gasit astfel de pui si am incercat sa-i sui pe crengi ca sa fie la adapost de pradatori terestri si sa fie in acelasi timp si vazuti de parinti sau de alte ciori din colonie. 



Daca e un pui cu vitalitate mare va tipa sanatos si se va face auzit.



       Era o poveste cu puii de cioara, potrivit careia mama cioara isi vedea puiul foarte frumos desi altii il considerau urat. Nu sunt asa de urati puii de cioara precum in poveste, sunt mai frumusei ca parintii, in sensul ca au trasaturi mai delicate, mai dragalase si sunt si pufosi.










     Nu stiu altii ce parere au dar mie mi s-au parut draguti, si sa-i vad sanatosi si vioi pe crengile lor pe langa cuiburi, dar si cei pe care i-am ridicat de pe jos si le-am cautat un loc mai sigur in copacii coloniei.



    Acestia in mod particular erau neajutorati si pufosi, trezeau sentimente de simpatie. 




Cea mai buna viata ramane cea alaturi de parintii lor in colonie, nu cred ca e bine ca acesti pui sa fie "salvati" si adoptati. 



Totul insa trebuie privit nuantat, nu trebuie aruncat cu barda, sunt si cazuri in care puiul de pasare e atat de neputincios si are sanse atat de mici de recuperare si de reluare a legaturilor cu colonia incat nu e tocmai o crima sa incerci sa salvezi un astfel de pui. Fiecare sa judece in functie de conditiile date, de varsta puiului, de imprejurarile in care a fost gasit. De condamnat, pe langa cei care impusca pasarile pentru distractie chipurile legala,  sunt cei care distrug deliberat cuiburile de ciori, mai ales in perioada in care au oua si pui. Argumentul ca deranjeaza prin galagie nu e valabil pentru ca in ambientul orasului sunt foarte multe zgomote si mai puternice, zgomotul ciorilor este foarte sporadic si limitat la zona lor. Zona de colonie este mica, cativa copaci inalti, unde nu deranjeaza pe nimeni, decat pe cei care isi dau prea multa importanta si au impresia ca lumea asta este facuta strict pentru a le menaja lor nervii zdruncinati.
       Numarul ciorilor in colonie si al coloniilor in general nu mi s-a parut in vreo crestere semnificativa. Cand vedem marile stoluri toamna sa nu uitam ca acelea sunt adunate de pe spatii foarte mari, uneori depasind teritoriul tarii noastre, vin dinspre nord, si se aduna in locurile pe unde gasesc de mancare. Chiar daca mai ciup uneori din recolta, mare parte din boabele respective ar fi fost mancate de insectele  pe care ciorile de semanatura le culeg din ogoare asa ca nu e nimic in dezechilibru sau paguba insemnata.
octombrie 2016, subadult





Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu