Translate

marți, 1 septembrie 2015

ERETE SUR - Circus pygargus





















      Am astepat si cautat o vara intreaga ereti pentru a imi confirma - sau infirma - o amintire. Citesc in materialele ornitologice mai noi ca eretii suri ar cuibari in numar infim la noi. Poate o fi si asa. In copilaria mea, la bunici, in zona unde dealurile Olteniei se lasa spre campie, eretele parea cea mai statornica, mai comuna si mai omniprezenta pasare pe parcursul fiecarei veri. Puii trebuiau paziti cu strasnicie ca sa nu-i fure eretele. Eretele din amintirea mea era o pasare de culoare sura, argintie, cu varfurile aripilor ascutite si negre. 







Zbura la camp dar isi gasea intotdeauna timp si sa se furiseze spre sat. Cum vacantele incepeau la 15 iunie era vara deplina la vremea amintirilor mele cu eretii care fura pui. Paza puilor era zilnica si totusi plangerile erau dese. Cand erau mici si imbracati in puf ii mai furau si cotofenele. Dar cand erau marisori si chiar imbracati in pene ii fura eretele. Nu stiu exact despre care specie de erete era vorba dar banuiesc ca era cel sur. El este si cel mai mic dintre eretii acestia de culoare argintie - cel vanat, cel sur si cel alb - de aceea se limita la pui, pasarile mari pareau sa-i depaseasca puterile. In camp vaneaza tot felul de pasarele, pui de pasarele, rozatoare, reptile, insecte, uneori ataca si iepuri, din ceea ce am citit.



     Am verificat pe cat mi-a stat in putinta vara aceasta daca mai zboara acesti ereti pe la noi pe timp de vara. Pe cel vanat l-am vazut doar iarna, foloseste teritoriile noastre pentru iernare. Cel sur nu poate fi prezent iarna pentru ca migreaza in Africa. In schimb vara este destul de prezent. Am vazut in aceasta vara, incepand din iunie, cel putin cinci ereti, trei masculi si doua femele. Din ce am putut observa si fotografia pareau toti a fi ereti suri. Pe timpul verii eretii suri se mai pot confunda cu eretii albi dar chiar si de la distanta apreciabila aripa este destul de distincta, avand mai mult negru decat Circus macrouros. La femele distingerea de la distanta e mai dificila dar mai mult ca sigur erau femelele speciei de erete sur. Ce are specific eretele sur (mascul) este o dunga neagra pe partea superioara a aripii si doua dungi negre pe partea inferioara.





      Foarte prudent, trebuie timp de panda in locurile unde au fost observati. Fiind pasari teritoriale pot fi gasiti vanand in aceleasi locuri, pe o raza de maxim 10 km. Se intampla uneori sa zboare in apropierea drumului dar la oprirea masinii se refugiau in adancimea campului.
    Campul pare sa fie habitatul sau preferat. Chiar daca mai apare o movila, o spinare de deal, un palc de padure, spatiul deschis al campiei, al stepei, este teritoriul sau de cuibarire si vanatoare.






Nu-i displac nici campurile agricole, cu toata bogatia de vietuitoare atrase de aceste campuri. Acum la sfarsit de vara recoltele de pe campurile Olteniei pareau supravegheate de acesti ereti suri, cu zborul lor elegant. Unii dintre ei puteau fi si musafiri, aflati in pasaj spre sud. 







Au silueta subtire dar cu o anvergura destul de mare, mult mai mare decat cea a vantureilor. 






    Sunt greu de confundat cu alt tip de rapitoare. Sorecarii, cu care impart campurile, sunt mult mai lati si in nuante maronii. S-ar putea face confuzia la femelele de erete sur care au un colorit maroniu. Acolo criteriile de diferentiere ar fi in continuare silueta zvelta dar si albul din zona tartitei. Dealtfel denumirea lor stiintifica de "pygargus" inseamna "cel cu tartita alba". Circus, numele de gen, vine de la cercurile pe care le descrie pe cer deasupra campurilor pe care le stapaneste. Deseori poate fi vazut zburand la inaltime joasa. Cel mai spectaculos zbor il are in timpul ritualului de curtare, un zbor specific, cu oferta de prada.
     Nu cred sa existe si nici sa fi existat in trecutul apropiat colonii de cuibarire la noi pentru eretele sur. Exista astfel de colonii insa doar in zonele unde e o densitate mare. Cel mai adesea cuibareste in pereche, in ierburile mari, de multe ori in campurile cultivate. De aici i se si trage necazul uneori intrucat diversele munci agricole mecanizate pot distruge cuibul si ponta. Cum in ultimul timp au ramas destule terenuri necultivate sau ingrijite mai putin intensiv posibil ca eretele sur sa se fi folosit de situatie si sa cuibareasca intr-un numar mai mare. L-am vazut in intreaga Campie Romana si in Lunca Dunarii. Este cel mai bine adaptat la stepa, la campie cu ierburi si copaci razleti, la palcuri de tufisuri. 





















2 comentarii:

  1. Ce locuri superbe! m-au uimit fotografiile!
    imi place foarte mult postarea!
    Alina.

    RăspundețiȘtergere
  2. Multumesc! in general campia nu e considerata foarte pitoreasca dar in realitate are multe locuri superbe si inedite.

    RăspundețiȘtergere