Translate

vineri, 21 august 2015

CHIRA DE MARE - Thalasseus (Sterna) sandvicensis



















    Pasari de mare, pot fi intalnite la noi in tara mai ales pe coasta litorala.





 Cateva perechi chiar si cuibaresc la noi, putine insa. Locuri de cuibarire propice gasesc doar in zona Deltei si zona lagunara Razelm- Sinoe. Ceva mai multe apar in perioada de pasaj si de iernare, atunci pot fi zarite si in alte locuri de popas decat cele dobrogene. 







   Eu le-am zarit la mare, zburand deasupra valurilor marine dar si ale lacului Techirghiol, cu apele lui sarate. 











  Numele latinesc oscileaza intre forma ei specifica de chira, si de randunica, cu coada infurcata si aripi lungi si ascutite, si mediul ei natural, cel al valurilor inspumate si rascolitoare de vietati ale marii. 



   De marime mare pentru o chira, se apropiau in lungime de silueta pescarusilor mari ai Marii Negre, pescarusul pontic si cel cu picioare galbene.





 Totusi se diferentiau net de acestia printr-o silueta subtire, fina, zvelta. Lumina solara le subtia si mai mult, in albul lor ireal si diafan, asemanator cu cel al iolelor purtate de valuri. 



   Totul pare prelung in forma chirelor de mare - aripile, lungi si ascutite, albe cu putin negru la varfuri ; ciocul , negru si putin indoit de varf in jos, varf de culoare galbena ;corpul prelung, creasta neagra pe cap care in sezonul nuptial se prelungeste ca o coama curgatoare sau erecta. La juvenili si la pasarile in penaj de iarna calota nu e in totalitate neagra, fruntea si crestetul raman albe, doar spre ceafa se pateaza un pic in gri din ce in ce mai inchis.  Zona ochilor ramane insa intotdeauna colorata in negru, se vede in zbor ca o dunga de rimel intens. Coada nu este insa foarte alungita, e mai curand scurta in raport cu corpul si bifurcata. Pe spate are culoarea gri-argintie insa coada ramane alba. Aceste culori o ajuta foarte mult in vanatoarea ei din inaltul cerului, sclipirile combinate ale soarelui cu apa o fac pierduta vederii. 


    Nu am reusit inca sa le gasesc intr-un moment de odihna. Am vazut-o, le-am vazut, doar la zeci de metri inaltime, scrutand apa sau patruland departarile acvatice. Pe langa silueta ei deosebita, chira de mare iti mai atrage atentia si prin tipetele ei neobosite, imi pare o pasare foarte galagioasa. In pasaj fiind, probabil aveau multe lucruri de comunicat, de localizat, de coordonat intre ele. 
Viata lor e grea si solicita mult inteligenta si cooperarea. Pandesc neincetat zbaterile pestilor marini pe care ii prind cu precizie uluitoare. De cuibarit cuibaresc in colonii unde puterea de aparare sta in numar si in legaturile ce se creeaza intre ele, in ingrijirea, hranirea si protectia puilor. 
In zona de est a Europei zona de cuibarire e concentrata mai ales in Rusia, iar in zona de vest in Olanda si Marea Britanie. Cuibaresc pe diverse limbi si insule de nisip, bine protejate de ape dar si ferite de inundari. Cuibul este direct pe sol, ouale sunt ascutite si impestritate cu negru, imitand pietrele, prundisul. Scoate doar unul pana la trei pui, hrana din pescuit este destul de greu de obtinut. Juvenilii seamana cu chirele de mare in penaj de iarna, cu fruntea si crestetul alb, dar au varful cozii tivit cu negru.
   Chirele de mare sunt pasari foarte elegante in aparitie, contraste fine de alb si negru cu un varf galben la cioc ca o adevarata tusa de cochetarie, dar poate si de diferentiere fata de restul chirelor care deseori jongleaza cu nuante de rosu aprins la cioc sau picioare. Chirele de mare au picioarele colorate in negru, si ca orice chira, destul de scurte, fiind folosite mult mai putin decat aripile. 







marți, 18 august 2015

CALIFAR ALB (2) - Tadorna tadorna


























     Exista un moment in viața ratelor si gastelor salbatice cand poti sa le citesti naivitatea pe figura si intelegi de unde si-a capatat termenul de ,,boboc” intelesurile lui psihologice glumete si ingaduitoare din lumea oamenilor. E perioada aceea cand tocmai au fost intarcati de parintii lor si lasati sa se descurce pe cont propriu in lumea cea mare.






 Ratustele mititele stau pe langa aripile si inteligenta protectoare a mamei si sunt gata sa fuga si sa tresalte la cea mai mica apropiere, intuind asteptarile parintesti. In momentul in care raman singuri insa, boboci mari, cu alura intermediara intre copil si adult, combina curiozitatea cu naivitatea si permit uneori oamenilor interferente imprudente. Nu dureaza mult acest răgaz, parca odata cu puful se scutura si optimismul acesta exagerat fata de lumea inconjuratoare si maturitatea aduce ratelor si gastelor salbatice  nesiguranta si o adevarata strategie de lupta si retragere in fata pericolelor.
      Califarii Dobrogei noastre sau ai Baraganului si ai altor campuri umede presarate pe ici pe colo prin tara sunt speriosi, pun intre ei si curiosi spatiile albastre largi ale lacurilor. Unul din lacurile preferate de califari este lacul Techirghiol.



 L-am inconjurat uneori cu masina si silueta califarilor ma saluta de departe, din mijlocul apelor. Pana in vara aceasta cand am dat de un cardisor de boboci iesiti pentru prima data in lume fara parintii lor. Nu s-ar parea, dar a fost cea mai grea intalnire cu califarii la mal de lac. Bobocii cei draguti, cu alura lor grasuta si bonoma, m-au pus sa fac inconjurul lacului, in picioarele aproape goale caci papucii de plaja nu se pot numi incaltaminte, printre pietre ascutite si namol lipicios si alunecos. Desigur, ,,inconjurul lacului Techirghiol” e o hiperbola, dar cele cateva sute de metri alergate prin gropi si alte capcane fac mai mult decat plimbarea in kilometri cu masina, e adevarat ca si aceea destul de accidentata. 























       Oamenii cuminti merg la ghiol sa-si unga cu namol oasele dureroase, nu sa si le sparga pe pietre alergand dupa niste boboci vicleni. Nu mi-ar fi stricat deloc o astfel de odihna cu namol onctuos pe articulatii sucite si rasucite prin toate gropile patriei. Cine crede ca birdwatchingul e sanatate curata se cam insala. Mersul intensiv ” cu ochii dupa găi” - cum se spune in popor la cei ce umbla neatenti pe unde calca parand a urmari gaia de pe ceruri - asteptari prelungite in frig si umezeala solicita corpul la maxim si in moduri nerecomandabile. Dar cine poate sa stea la soare in liniste si calm cu atatea promisiuni de pasari frumoase pe un lac ca si Techirghiolul? Partea amuzanta e ca bobocii de califar isi gasisera spatiu de plimbare si ademenit birdwatcheri exact intr-un loc cu nudisti la clandestin, veniti sa se soreasca in pieile goale si sa se unga cu namol fara sa plateasca taxe la vreun stabiliment. N-am avut incotro si mi-am indreptat obectivul aparatului fix spre unul dintre acestia, intrucat bobocii mei stateau in spatele lui in imediata apropiere. Convins ca nuditatea lui e singura frumusete naturala care merita fotografiata in acel peisaj, omul mai sa sara la scandal ca de ce il fotografiez in costumul lui Adam... Mai exact formularea lui a fost ”Chiar trebuie sa ma fotografiezi?”. Chiar nu, i-am explicat eu, cu ratele, cu bobocii, cu califarii...in fine, s-a dat la o parte din catarea aparatului . Erau departe atunci califarii si mai ca sa scap de nudisti, mai ca sa incerc sa-i prind de aproape, am plecat pe marginea lacului spre ei. 









    Am fugit si ca sa-i prind de-aproape si ca sa-i depasesc pentru ca eram cu aparatul spre soare. Cred ca as putea scrie inca o lege a lui Murphy, de fiecare data cand prind o pasare mai interesanta pe un lac sunt pe malul cel prost, cu soarele in fata. Aici a trebuit sa ii alerg pe boboci si ei pe mine pana sa reusesc sa dau de o curbura si sa las macar un pic soarele in spate.




















    Nu am reusit prea mult, nu puteam sa prind viteza din cauza bolovanilor colturosi si a unui mal lipicios si alunecos. Bobocii altfel, linistiti. Cu figurile lor inca impufosate, cu corpurile lor grasute si placide, alunecau rapid si gratios pe unda apei, degajati si distrati poate de prezenta mea. Speriati nu erau pentru ca din cand in cand ma lasau sa prind curaj in alergare si se lasau in apa cu funduletele in sus sa mai ia o gustare de pe fundul lacului. 



   

     Oricum, simpatici.  A fost cea mai apropiata intalnire a mea cu pasarile acestea frumoase, dar si una dintre cele mai muncite intalniri. De aceea, in loc sa imprastii pozele la prima postare cu califarii albi adulti, m-am decis sa le fac bobocilor o postare speciala.