Translate

joi, 30 aprilie 2015

LASTUN DE STANCA - Ptyonoprogne rupestris





     
















       Nimeni nu-l intrece la zbor pe lastunul de stanca. Are o viteza de zbor incredibila, mai mare si decat a drepnelelor. Asta inseamna pentru mine ca mai curand prefer sa-i filmez ca sa le surprind miscarea, decat sa-i fotografiez.  Am gasit candva, mai demult, un pui de lastun de stanca cazut din cuib, in zona de munte. 





    De fapt, doar la munte i-am vazut pe acesti lastuni, isi fac cuiburi pe stancile adevarate din muntii cu creste de piatra sau calcar, mai ales in Meridionali. 








      Vin la noi dinspre sudul continentului. Partea de sud a Europei e un tinut destul de muntos, ciocnirea intre placile continentale europene si africane a facut ca pamantul sa se ridice in lanturi intregi muntoase, in general cu dispunere pe directia est-vest dar nu numai. Crestele sunt destul de multe, semete si stancoase astfel incat lastunul de stanca isi gaseste locuri propice hranei si cuibaritului. Isi construieste structura de cuib specifica neamului randunelelor si lastunilor ( mai putin lastunul de mal care cuibareste in galerii sapate), cuib pe care si-l agata de stanci, pe stresini naturale sau crevase putin profunde care feresc cuibul de ploi. In sudul Europei unde lastunul de stanca e mult mai frecvent decat la noi incepe si el sa-si construiasca cuibul pe structuri umane, luand exemplul lastunului de casa. La noi in tara insa lastunul de stanca este o prezenta destul de limitata, are nevoie de un habitat foarte specific, cu pereti de stanca inaccesibili si in acelasi timp si adapostiti dar si expusi la lumina si caldura, nu-i plac vaile reci, umbroase si umede care constituie majoritatea habitatelor din muntii nostri. Din acest motiv chiar si pe linia Meridionalilor prefera mai ales partea de sud-vest, sau stancile calcaroase din Muntii Banatului. Dar nu este o regula absoluta, pot fi intalniti si prin alte zone muntoase. 















     Desi este cel mai mare dintre speciile de lastuni de la noi, lastunul de stanca ramane totusi o pasare mica, cca 14-15 cm. Pentru grupa lastunilor aceste dimensiuni, asemanatoare cu cele ale unei vrabii trupese, il fac sa fie destul de perceptibil mai mare decat lastunii obisnuiti, cu care imparte acelasi tip de silueta in zbor.
Penajul este de culoare gri, fara acea tenta cafenie a lastunului de mal. In zborul lor rapid impresia fulgeratoare si dealtfel reala este cea a unei pasari gri, pe cand lastunul de mal se vede de culoare maron, iar cel de casa, o pasare neagra. Lastunul de stanca are si alte detalii fine in penaj, si anume codita punctata cu mici pete albe rotunde. Aceste detalii insa nu sunt vizibile in zbor ci doar stationar si de-aproape. In zbor se vede totusi destul de bine faptul ca nu are coada bifurcata.
      Nu cuibareste in colonii dar la noi in tara, unde locurile de cuibarit sunt asa de putine, pare sa formeze colonii, in sensul ca perechile de lastuni de stanca cuibaresc pe aceleasi stanci cu greu gasite ca fiind optime pentru ei. Totusi in cea mai mare parte a sezonului de migratie si chiar sfarsit de vara traiesc in stoluri si le place mult sa vaneze insecte impreuna, in grupuri mai mari sau mai mici, dupa cum e populatia din punctul respectiv. La noi in tara lastunul de stanca e migrator, e obligat sa plece la incetarea completa a activitatii insectelor si chiar de cand incepe imputinarea acestora, prin septembrie. In sudul cu clima mediteraneana al Europei, unde plantele au frunze vesnici verzi si insectele raman active, lastunii de stanca raman pe loc, cel mult hoinaresc de o parte si de alta a Mediteranei. De exemplu, lastunii nostri migreaza mai ales in nordul Africii de unde se intorc la noi prin luna aprilie.

2 comentarii:

  1. ce micut si fragil este... imi pare rau de puii pasarilor care cad din cuib si astfel devin prada pisicilor, dihorilor sau altor pasari rapitoare...
    pozele sunt deosebite!
    Alina.

    RăspundețiȘtergere
  2. Da, din pacate mortalitatea la puii pasarelelor este foarte mare, au si foarte multi pradatori, uneori vremea rea, vant, furtuni, trantesc puii din cuib, alteori aluneca prea devreme..Parintii se straduiesc sa scoata si doua ponte pe an, doar daca au un numar mare de pui raman sanse sa traiasca din ei un numar rezonabil.

    RăspundețiȘtergere