Translate

luni, 27 aprilie 2015


LASTUN DE MAL - Riparia riparia






















    Un lastun si mai legat de ape decat celelalte specii de lastun, nu numai datorita insectelor abundente in preajma mediilor acvatice dar si prin modul de cuibarire, in galerii sapate in malurile argiloase ale raurilor. 




































   Cum locurile unde sa-si poate sapa aceste cuiburi si unde sa nu fie deranjati nu sunt nelimitate, pot sa spun ca eu personal m-am intalnit ceva mai rar cu acesti lastuni. N-as zice ca sunt rari, dar au o localizare mai specifica, mai punctata, nu uniforma, intr-o regiune sau alta. In locurile umede cu potential mare avifaunistic sunt destul de prezenti, inca din prima jumatate a lui aprilie. Nu stiu in alte zone cand se intorc din migratie dar in Lunca Dunarii apar deja din primele zile de aprilie, cam odata cu randunicile. Foarte harnici, stolul se pune deja pe reparat sau cautat locuri noi pentru colonia de cuiburi. Pasari foarte sociale, isi alcatuiesc un grup destul de numeros cu care isi constituie un adevarat "satuc" de cuiburi, gaurele sapate in malul abrupt al apelor, asemanatoare intrucatva cu coloniile de prigorii. 














      De ce mergi pe firul Dunarii de la vest la est prezenta lastunilor de mal devine din ce in ce mai garantata atingand un maxim de abundenta in Dobrogea. Si in Podisul Transilvaniei i-am vazut, in preajma Muresului, a Somesului, Tarnavelor etc. Banuiesc ca sunt multi si in Moldova, apele cu maluri sapate in podisuri par foarte propice. De asemenea de la Cazanele Dunarii in sus spre Banat sunt iar destul de prezenti. 














   Par mai fini, mai delicati decat lastunii de casa, cred ca si datorita culorii si s-ar parea ca sunt si ceva mai micuti. N-as zice insa ca aceasta diferenta de marime e prea sesizabila. Mai curand culoarea dulce, cafenie deschis, le da o aparenta mai pastelata, mai diafana. Vazuti de aproape, se observa un guler de culoare cafenie si peste partea anterioara complet alba. Coada o au si ei usor bifurcata dar nu exagerat de lunga.




    Tot timpul par sa zboare, in toate directiile, dupa insecte, nu am avut niciodata timp sa astept cu orele pana sa ia vreunul din ei o pauza.






 Intr-o foarte relativa stationare pot fi vazuti cand se agata cu piciorusele lor mici de malurile lutoase dar nici asa nu par sa aiba rabdare mai mult decat o fractiune de secunda. 


Mereu flutura din aripi in fata peretilor verticali sau zboara ca o sageata pe deasupra undelor sau in apropierea apelor. In Dobrogea fiind mai multi, ai sanse sa-i vezi si ceva mai departe de ape, dar in alte zone trebuie cautati cat mai aproape de maluri. Dealtfel numele lor stiintific vine din cuvantul latinesc care inseamna mal de rau, mal abrupt, "rapa" in romaneste. Dar e vorba despre aceste rape create de rauri si de Dunare, nu de rapele uscate atat de frecvente in zona de podisuri.







       Daca sosesc prin aprilie, pana depun ouale, pana le clocesc, mai trece un timp, dar mai si iunie sunt luni foarte ocupate si pline de zbor preocupat ori zglobiu. Puii cresc repede, hraniti intensiv cu insecte de catre parinti si apoi se invata si ei la zbor, marindu-se stolul. Cuiburile sunt ca niste tunele ceva mai lungi de o jumatate de metru, sapate in acelasi perete de membrii coloniei, cu o camera ceva mai larga la capatul galeriei unde va sta cuibul propriu-zis. Masculii sunt cei care sapa galeriile, femelele sunt cele care aleg cuibul si perechea potrivita si perfectioneaza apoi galeria. Cum clocirea oualelor dureaza doar doua saptamani iar puii cresc destul de repede, intr-un sezon mai e timp si pentru o a doua ponta, puii de vara. A treia ponta nu mai are loc, caci trebuie sa existe suficiente zile de vara nu numai pentru cresterea puilor dar si pentru deprinderea lor la zbor, zbor greu peste mari si tari, care incepe in a doua jumatate a lunii septembrie. Atunci lastunii de mal migreaza spre Africa. Insa deja din a doua jumatate a lui august incep sa se stranga in grupuri din ce in ce mai numeroase, mai ales in preajma zonelor mari umede. La inceputul lui septembrie am avut ocazia sa asist la astfel de aglomeratii in Dobrogea, in preajama lagunelor Razelm-Sinoe unde drumurile si campurile pareau impanzite de zbor de lastuni.






      Ca multe alte pasari care cuibaresc in colonii si lastunii de mal sunt destul de galagiosi, de vocali, sunetele sunt folosite pentru recunoasterea indivizilor, a partenerului, a copiilor, a parintilor, in aglomeratie.











    
























Un comentariu:

  1. i-ati surprins foarte frumos in fotografii! pozele sunt deosebite!
    Alina.

    RăspundețiȘtergere