Translate

duminică, 1 martie 2015

SOIM CALATOR - Falco peregrinus
























      Repetitiv - si in aceasta constanta sta toata placerea - urc treptele primaverii in peisajul naturii, primul care primeste vestile innoirii si le transmite subtil. De pe geamul orasului vezi doar trecerea norilor si intensitatea razelor de soare, mai vezi ramurile mai bogate sau mai saracite de haine noi de flori, flori de chiciura, flori de nea, flori de roua, sau flori de petale. Doar podeaua padurilor da masura justa a schimbarii de anotimp. Zapezi neglijate de soare si mustul lor inunda gramezile informe de frunze moarte, le mistuie in sol negru si fecund.





 Pe marginea apei baltite incepe sa apara verde crud de iarba si plante cu flori, flori ce se trezesc treptat sau brusc la noua misiune.






     Galbenul, albul si albastrul predomina, dar nici brandusele portocalii nu intarzie, ba chiar se grabesc sa dea tonul primaverii. Doar rosul aprins intarzie, rezervat parca pentru zile de primavara la a doua mana. Petalele rosii par sa implore un soare mai torid si mai rumenitor ca sa-si alcatuiasca forta culorii.



     Imi aleg doua zile de punte intre anotimpuri, in prima urc la munte, in a doua cobor la vale si la ape mari. Muntele e generos in frumusete calda, ma primeste cu soare si cu matisori pufosi.











    Ziua de Dunare se arata mai putin generoasa, ceata, burnita, nori cenusii sub panza de ceata si frig. As putea sa nu mai plec nicaieri, e foarte dimineata inca si ziua pare ratata. Daca nu plec acum insa, mai pot porni doar peste o saptamana si atunci ultima sansa de a vedea pasari de iarna va zbura spre Nord odata cu ele.
        Poate au zburat deja, 28 februarie e cam tarziu, e la limita. Fie ce-o fi, am decis de mult sa nu mai las vremea sa ma influenteze in niciun fel. Drumul pana la Dunare e lung si e o ceata matinala cu miros de pustiu. Doua umbre de porumbei gulerati se vad din masina in niste salcami. S-au despartit stolurile si iata, porumbeii gulerati umbla deja in pereche. Altceva, ciori multe, ca de iarna, gugustiucii mohorati in adunare la cate un copac si vrabii in stoluri tacute. 
    La rezervatia si aria protejata avifaunistica, ca de obicei, e sambata si se impusca cu toata munitia. E ultima zi de sezon vanatoresc, rezervatia "protejata" aduna pasarile ca un magnet ca alt loc nu au unde sa se duca fara sa moara de foame, iar vanatorii le iau ca din oala. Bum, bum, din toate directiile - rezervatia cheala de pasari ca in palma. Noroc ca anul a fost foarte ploios si mlastina a ajuns pana la drum. Acum chiar sa ne ia la ochi in masini si biciclete pe sosea inca se abtin, le ramane vanatorilor toata aria "protejata" si noua , muritorilor de rand si pasaretului ne mai raman soseaua si cateva balti si santuri cu apa de prin araturi.
      Vad ratele din masina, am venit special sa gasesc vreo specie de rata scapata printre degete pana acum. Niste rate lingurar ma pacalesc de departe cu o viziune de alb negru ce imi pare necunoscuta. Incerc sa ma apropii de ele pe jos, fapt imposibil, pamantul e o mlastina care nu are chef de glume. Cand sa fac stanga imprejur mai gasesc un tovaras de privit la rate, un soim calator frumos si istet. Frumos era sigur, iar istet nici nu mai incape indoiala, avand in vedere colaborarea lui cu mine si mai ales asezarea lui in calea pasilor mei.
      De cand umblu eu dupa pasari am vazut soim calator doar de doua ori. Acesta de la Dunare care s-a lasat si fotografiat vreo cateva secunde. Si inca un soim calator pe care il stiu de vreo 4-5 ierni in zona de deal a Gorjului. Acela vine doar cand e zapada foarte mare, se aseaza aproape de sosea si imi rade in nas ca nu e chip sa opresc masina pentru el si sa blochez brusc circulatia. Cred ca e un soim in floarea varstei, negricios, mare, cu capul negru aproape si cu machiajul la ochi foarte pronuntat. 
      Soimul calator din poze, cel din Lunca Dunarii, e un juvenil, de aceea culoarea lui mai cafenie, mai nedefinita. Se pare insa ca e si o subspecie cu penaj mai palid , mai ales pe coroana dar si per total. Subspecia se cheama Falco peregrinus calidus si vine tocmai din nord-estul indepartat, din  tundra subarctica a Rusiei pana in Siberia.




      Teoretic soimul calator ar putea sa cuibareasca si la noi, practic insa prefera partea de nord a Europei sau alte zona, la noi sunt semnalari putine de cuibarire. E mai mult o prezenta de iarna. Altadata i se mai spunea si soimul ratelor, se pare ca vaneaza cu mare pricepere rate. Tot la rate l-am vazut si eu ca parea sa pandeasca, de aici probabilitatea mai mare sa fie gasit prin apropiere de ape si zone umede. Dar nu e o regula, vaneaza si cu totul alte prazi, poate fi intalnit si in zone aride sau de margine de padure, de poieni.  In alte parti e cunoscut ca un mare amator de porumbei, poate si la noi. Daca in alte parti soimul calator pare a fi o prezenta comuna pentru Romania nu e deloc asa.
      Pentru cuibarire prefera locuri inaccesibile din stancaria muntilor. Uneori, in strainatate, cuibareste si in mari turnuri de piatra, catedrale, castele si alte cladiri inalte si masive.  
      Soimul calator e cunoscut in randul rapitoarelor pentru viteza sa extraordina de zbor, se pare ca poate atinge peste 350 km/h. in picaj. Are si o serie de adaptari corporale de protectie la asemenea viteze incredibile. Aceasta viteza de atac combinata cu o acuitate vizuala exceptionala il fac un pradator redutabil. Numele sau e sinonim cu viteza, forta, vitejia, agilitatea. Vaneaza si mamifere mici dar mai ales pasarile constituie prada preferata, de la cele marunte pana la pasari de marimea unor porumbei sau starci mici. 


Aprilie 2015, un soim calator in penaj mult mai negricios, in Dobrogea.










    Sfarsit de septembrie in Timisoara





























2 ianuarie 2017, un soim calator cafeniu deschis, probabil subspecia calidus, in Valcea





26 decembrie 2016, langa Dragasani pe Olt, un exemplar tanar, seara tarziu , la apus


















2 comentarii:

  1. imi place soimul! e frumos!
    frumoase imagini!
    Alina.

    RăspundețiȘtergere
  2. Multumesc! Ma bucur mult ca l-am intalnit, nu se gaseste prea usor.

    RăspundețiȘtergere